Decizia nr. 596/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție invocată de Arhiepiscopia Bisericii Armene din România în Dosarul nr. 2.182/32/2006 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde partea Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut unor culte religioase din România, lipsind autoarea excepției. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarele nr. 239D/2007, nr. 240D/2007 și nr. 241D/2007, ce au ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale și este invocată de Arhiepiscopia Bisericii Armene din România în Dosarele nr. 2.183/32/2006, nr. 2.181/32/2006 și nr. 2.180/32/2006 ale Curții de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde partea Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut unor culte religioase din România, lipsind autoarea excepției. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în Dosarele nr. 238D/2007, nr. 239D/2007, nr. 240D/2007 și nr. 241D/2007 este identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Partea prezentă solicită conexarea cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarelor nr. 241D/2007, nr. 240D/2007 și nr. 239D/2007 la Dosarul nr. 238D/2007, ce a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut unor culte religioase din România, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, arătând că a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor punctului 3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, ceea ce, în temeiul

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excedează competenței Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că autoarea acesteia solicită modificarea textului de lege criticat, în sensul instituirii aceleiași soluții legislative ca cea din

Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierile din 5 februarie 2007, pronunțate în Dosarele nr. 2.182/32/2006, nr. 2.183/32/2006, nr. 2.181/32/2006 și nr. 2.180/32/2006, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Excepția a fost invocată de Arhiepiscopia Bisericii Armene din România în Dosarele nr. 2.182/32/2006, nr. 2.183/32/2006, nr. 2.181/32/2006 și nr. 2.180/32/2006 ale Curții de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ, în cauze având ca obiect judecarea unei contestații asupra nerecunoașterii calității autoarei excepției de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri compensatorii pentru un imobil-construcție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile legale criticate instituie o discriminare între o persoană fizică, titular al dreptului de proprietate privată, și o persoană juridică - organizație religioasă, în sensul că, potrivit prevederilor legale criticate, aceasta din urmă "nu beneficiază de acordarea de despăgubiri pentru imobilele expropriate și ulterior demolate", spre deosebire de soluția legislativă contrară conținută de

Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, arătând că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 44 alin. (1) - (4) din Constituție și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin faptul că nu se asigură o reparație echitabilă a prejudiciului suferit ca urmare a preluării în mod abuziv a imobilelor aparținând cultelor religioase, ce au fost demolate.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece autoarea acesteia se referă la o omisiune de reglementare, ce nu poate fi supusă controlului de constituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens, arată că textul de lege criticat este în acord cu dispozițiile constituționale potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Pe de altă parte, se arată că neconcordanța dintre două acte normative nu poate face obiect al controlului de constituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând Încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul acesteia îl constituie prevederile

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, potrivit cărora: "(3)Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea."

Autoarea excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și în art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular, și alin. (3) privind exproprierea.

Examinând excepția, Curtea constată că, în realitate, autoarea acesteia critică formularea actuală a prevederilor

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 . Astfel, în opinia autoarei, prevederile legale criticate sunt discriminatorii și implicit neconstituționale, deoarece nu instituie aceeași soluție legislativă cuprinsă în

Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în sensul că persoana juridică - organizație religioasă nu beneficiază de acordarea de despăgubiri pentru imobilele expropriate și ulterior demolate, spre deosebire de soluția legislativă contrară conținută de

Legea nr. 10/2001 .

Așadar, Curtea constată că pretinsa neconstituționalitate a textului de lege criticat este determinată exclusiv de o omisiune legislativă. Or, în temeiul art. 61 din Constituție, "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a țării", astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice constituie atribuții exclusive ale acestuia.

Ca atare, în temeiul

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție invocată de Arhiepiscopia Bisericii Armene din România în Dosarele nr. 2.182/32/2006, nr. 2.183/32/2006, nr. 2.181/32/2006 și nr. 2.180/32/2006 ale Curții de Apel Bacău - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 iunie 2007.