Decizia nr. 576/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maricica Popa în Dosarul nr. 143/2006 al Curții Militare de Apel.

La apelul nominal răspunde partea Mihai Robert Burcescu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 143/2006, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maricica Popa.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că textul art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 21 din Constituție, deoarece "nu permite persoanelor interesate să formuleze cerere de revizuire atunci când instanțele, judecând plângeri împotriva soluțiilor date de parchet, pronunță hotărâri judecătorești definitive și ireconciliabile".

Curtea Militară de Apel apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată, deoarece critica de neconstituționalitate vizează modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală de către instanța de judecată, aspect care nu formează obiectul competenței Curții Constituționale.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu dispozițiile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală, care are următorul cuprins: "Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă".

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Aceste dispoziții constituționale conferă legiuitorului competența exclusivă de a stabili procedura de judecată și îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, așa cum este și cazul reglementării privind hotărârile judecătorești supuse revizuirii, realizată prin dispozițiile art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Curtea constată că prin aceste dispoziții de lege, criticate de autoarea excepției de neconstituționalitate, nu se aduce atingere liberului acces la justiție, întrucât, așa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudența sa, liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revenindu-i, așa cum s-a arătat, legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor judecătorești, nu îngrădesc, ci permit liberul acces la justiție, în concordanță și cu dispozițiile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

De altfel, Curtea observă că neconstituționalitatea textului de lege criticat este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale privind revizuirea în cauza aflată pe rolul instanței. Astfel, motivele invocate în susținerea excepției demonstrează că, în realitate, obiectul criticii îl constituie această operațiune, pe care Curtea ar urma să o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activității de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională fiind competentă, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , să "se pronunțe numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată". Atât interpretarea conținutului unei norme juridice, cât și îndreptarea eventualelor erori de interpretare sunt de competența instanțelor judecătorești, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, pe care, de altfel, autoarea excepției le-a promovat. Curtea constată în acest sens că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul recursului declarat de Maricica Popa împotriva Sentinței nr. 110 din 8 septembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial București în Dosarul nr. 132/2006, prin care s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulate de aceasta.

Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maricica Popa în Dosarul nr. 143/2006 al Curții Militare de Apel.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2007.