Decizia nr. 551/2007

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghița Stan în Dosarul nr. 4.594/2006 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și familie.

La apelul nominal se prezintă autoarea excepției, precum și partea Atanasie Bebe Constantin Doicescu, lipsind Gheorghița Panaitescu, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autoarea excepției solicită admiterea criticii de neconstituționalitate, depunând note scrise în acest sens. Atanasie Bebe Constantin Doicescu susține că lasă la latitudinea Curții aprecierile referitoare la excepția formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 4.594/2006, Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghița Stan.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că sancțiunea consacrată de dispozițiile legale criticate reprezintă dovada unui formalism excesiv al procedurii de judecată, art. 133 din Codul de procedură civilă fiind susceptibil de a fi interpretat și aplicat în mod diferit de instanțele judecătorești, în sensul că unele constată nulitatea cererii de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura reclamantului, în vreme ce altele consideră acoperită lipsa semnăturii prin acte ulterioare acestei cereri.

Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și familie apreciază că sancțiunea nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa elementelor esențiale reprezintă o garanție în scopul înlăturării arbitrariului privind manifestarea de voință la sesizarea instanței de judecată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că nulitatea pentru lipsa semnăturii este pe deplin justificată având în vedere rolul deosebit de important al acesteia, acela de a certifica, pe de o parte, manifestarea de voință a reclamantului în declanșarea procesului, iar, pe de altă parte, conținutul cererii de chemare în judecată. Așa fiind, dispozițiile art. 133 din Codul de procedură civilă nu aduc atingere drepturilor consacrate constituțional în art. 21, art. 24 sau art. 124, ci constituie o garanție în plus a existenței unui cadru procesual flexibil, care permite părților exercitarea tuturor drepturilor recunoscute prin Constituție.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că dispozițiile criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției și de a se prevala de garanțiile pe care le presupune dreptul la un proces echitabil.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 133 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut: "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura va fi declarată nulă.

Lipsa semnăturii se poate totuși împlini în tot cursul judecății. Dacă pârâtul invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi de înfățișare următoare, iar când este prezent în instanță, în chiar ședința în care a fost invocată nulitatea."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind liberul acces la justiție, ale art. 24 alin. (1) care consacră dreptul la apărare, precum și ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate reglementează nulitatea, ca sancțiune incidentă în cazul lipsei mențiunilor esențiale ale cererii de chemare în judecată. Sunt considerate elemente esențiale ale cererii introductive de instanță numele părților, obiectul cererii și semnătura reclamantului. Regimul juridic al nulității este însă diferit. Astfel, absența numelor părților sau a obiectului cererii este sancționată cu nulitatea, fără ca legea să acorde posibilitatea împlinirii acestor lipsuri, în vreme ce, pentru lipsa semnăturii, art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă permite remedierea în tot cursul judecății, dar nu mai târziu de prima zi de înfățișare ce urmează după invocarea neregularității procedurale.

Curtea constată că mențiunile sancționate cu nulitatea au un caracter esențial pentru buna administrare a justiției, numele părților, obiectul cauzei și semnătura reclamantului fiind destinate să individualizeze acțiunea civilă, să ateste manifestarea de voință necesară declanșării procesului civil și conținutul concret al pretențiilor reclamantului, lipsa acestor elemente făcând imposibilă continuarea activității judiciare. Din economia textului procedural rezultă că sancțiunea operează doar în cazul lipsei totale a mențiunilor privitoare la unul dintre elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată.

Așa fiind, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale referitoare la liberul acces la justiție, dreptul la apărare și folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, dau expresie acestor principii, constituind o garanție a respectării drepturilor procesuale ale părților.

În ceea ce privește critica referitoare la interpretarea și aplicarea în mod diferit a dispozițiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, problemele pe care le ridică autorul excepției constituind aspecte ce țin exclusiv de competența instanțelor de judecată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Gheorghița Stan în Dosarul nr. 4.594/2006 al Curții de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2007.