Decizia nr. 645/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934

asupra CECULUI, excepție ridicată de Sorin Coste în Dosarul nr. 1.244/84/2005 (număr în format vechi 2.016/2005) al Tribunalului Sălaj - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă că partea Societatea Comercială "Raiffeisen Bank" - S.A. - Sucursala Sălaj a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca nefondată. Arată că, în cauză, nu se invocă o problemă de constituționalitate, ci de interpretare a legii, determinată de intrarea în vigoare, ulterior adoptării textului de lege criticat, a Codului penal, care nu mai prevede sistemul cumulativ al pedepselor, ci sistemul alternativ.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 31 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.244/84/2005 (număr în format vechi 2.016/2005), Tribunalul Sălaj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934

asupra CECULUI, excepție ridicată de Sorin Coste în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat este neconstituțional, întrucât prevede cumulativ pentru aceeași faptă atât pedeapsa amenzii, cât și pedeapsa închisorii, ceea ce înseamnă că un făptuitor poate fi pedepsit prin aplicarea a două pedepse principale pentru o singură faptă. Se încalcă astfel, în opinia autorului excepției, prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.

Tribunalul Sălaj - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens, arată că sancțiunea aplicată pentru faptele cuprinse în

art. 84 din Legea nr. 59/1934

nu este în concordanță cu normele de drept penal care prevăd expres pedepsele ce se pot aplica persoanelor care au săvârșit fapte penale, prin aceea că instituie un regim sancționator mai drastic. Totodată, apreciază că, potrivit textului de lege criticat, aceeași faptă este sancționată cu două pedepse principale - amenda și închisoarea, în contradicție cu art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În opinia instanței, principiul legalității incriminării impune ca pentru o faptă prevăzută de legea penală să nu poată fi aplicată decât o pedeapsă, în modalitatea și limitele prevăzute de legea specială, respectiv Codul penal.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că "aplicarea unei pedepse care să cuprindă în mod cumulativ atât pedeapsa amenzii, cât și pe cea a închisorii nu reprezintă sancționarea unei fapte de două ori, ci doar o modalitate de sancționare a unei persoane care a săvârșit o infracțiune care ține strict de aspecte de politică penală, în sistemele legislative ale unor țări existând posibilitatea de sancționare a faptelor penale cu pedeapsa închisorii cumulativ cu cea a amenzii." În ceea ce privește problema neadaptării prevederilor

art. 84 din Legea nr. 59/1934

la dispozițiile Codului penal român actual, se arată că aceasta "nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci o problemă de neconcordanță între două acte normative aflate în vigoare." În concluzie, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile criticate nu conțin dispoziții în contradicție cu principiul consacrat de art. 4 din Protocolul nr. 7, al cărui element esențial este riscul unei persoane de a fi condamnată încă o dată pentru aceeași faptă, ci se referă la pedeapsa ce poate fi aplicată persoanei care săvârșește infracțiunea prevăzută de

art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 . Se face referire și la Decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la recursul, în interesul legi, cu privire la aplicarea dispozițiilor

art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 , în raport cu reglementarea prevăzută prin art. 215 alin. (4) din Codul penal pentru faptele de înșelăciune în legătură cu emiterea unui cec. Prin această decizie s-a reținut că prevederile

art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 , neabrogate prin

Legea nr. 140/1996 , ca urmare a introducerii alin. 4 în art. 215 din Codul penal, și nici prin dispoziții anterioare, nu pot fi considerate scoase din vigoare, ele producându-și efectele.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934

asupra CECULUI, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, având următorul cuprins: "Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancționat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă:

1. Oricine emite un cec fără a fi avut autorizarea trasului.

2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte, de disponibilul avut.

3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale arătate de alineatele 1, 2, 3 și 5 al art. 1 și art. 11.

4. Oricine emite un cec contrar dispoziției ultimului alineat al art. 6."

În motivarea excepției se invocă art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia "nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat", cu raportare la prevederile constituționale ale art. 11 alin. (2), potrivit cărora "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", respectiv la cele ale art. 20 alin. (1) și (2) care stabilesc prioritatea reglementărilor internaționale privind drepturile omului în cazul în care există neconcordanțe între acestea și reglementările interne.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocat ca temei al criticilor de neconstituționalitate formulate, consacră principiul de drept procesual penal non bis în idem, potrivit căruia nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit încă o dată pentru aceeași faptă pentru care a fost deja urmărit sau condamnat. Condiția fundamentală pentru a putea fi invocat dreptul pe care acest text îl consacră este ca persoana în cauză să fi suferit o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta cu privire la care este din nou urmărită sau judecată. Or,

art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934 , criticat în prezenta cauză, nu reglementează o nouă pedeapsă pentru o infracțiune pentru care persoana în cauză a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă conform legii, ci stabilește modul de sancționare a persoanei care săvârșește infracțiunile prevăzute de lege. Așa fiind, art. 4 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu este incident în cauză, principiul non bis în idem vizând o altă ipoteză decât cea a textului de lege criticat.

Curtea constată că, în realitate, criticile formulate în prezenta cauză atât de autorul excepției, cât și de instanța de judecată vizează interpretarea și aplicarea textului de lege ce face obiectul excepției din perspectiva succesiunii legilor în timp. Astfel,

art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934

prevede aplicarea pentru aceeași infracțiune, în mod cumulativ, a pedepsei amenzii și închisorii, în timp ce Codul penal nu mai reglementează posibilitatea acestui cumul, legiuitorul optând pentru sistemul alternativ al pedepselor. Prin prisma acestei contradicții se apreciază că acest text de lege, adoptat anterior intrării în vigoare a Codului penal, contravine principiului legalității incriminării și stabilește un regim sancționator mai drastic. Or, asemenea critici nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată. În plus, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 alin. 1 din Legea nr. 59/1934

asupra CECULUI, excepție ridicată de Sorin Coste în Dosarul nr. 1.244/84/2005 (număr în format vechi 2.016/2005) al Tribunalului Sălaj - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2007.