Decizia nr. 745/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de instanță, din oficiu, în Dosarul nr. 200/2006 al Tribunalului Comercial Mureș - Judecătorul-sindic.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 200/2006, Tribunalul comercial Mureș - Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de instanță, din oficiu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Tribunalul comercial Mureș - Judecătorul-sindic apreciază că reglementarea cuprinsă în

art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

este unică în legislația românească, prin aceea că instanța competentă să soluționeze o cerere în materie civilă sau comercială trebuie să autorizeze în prealabil partea reclamantă să introducă respectiva cerere. Astfel, pentru a câștiga dreptul de a sesiza instanța cu cererea de chemare în judecată comitetul creditorilor trebuie să demonstreze întrunirea a două condiții cumulative, fapt ce este de natură a-i îngrădi accesul liber la justiție. Pe de altă parte, judecătorul-sindic este pus în situația ca într-o procedură necontencioasă, desfășurată fără citarea părților (cererea de autorizare fiind soluționată conform art. 331-339 din Codul de procedură civilă), să decidă asupra unor aspecte incompatibile cu această procedură, cum ar fi excepția de prescripție a dreptului la acțiune.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că verificările făcute de judecătorul-sindic pentru autorizarea comitetului creditorilor de a introduce acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de conducere sunt pur formale și nu generează o prezumție de parțialitate a judecătorului. Condiționările la care este supus comitetul au ca scop evitarea tergiversării procedurii insolvenței și nu pot fi considerate de natură a crea o situație mai favorabilă pentru unii participanți la procedură.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate aduc atingere principiului constituțional al accesului liber la justiție și al dreptului la un proces echitabil, deoarece, prin condiționarea introducerii cererii de autorizarea prealabilă a judecătorului-sindic, se restrânge dreptul comitetului creditorilor de a formula acțiunea prevăzută de

art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conținut: "Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1) și (3) care consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate s-a pronunțat recent prin

Decizia nr. 577/2007 , încă nepublicată. Cu acel prilej, s-a reținut că legea "condiționează autorizarea comitetului de creditori de a introduce acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și a oricăror alte persoane, de îndeplinirea celor două condiții cumulative prevăzute de lege, și anume, prima, ca administratorul judiciar sau lichidatorul să fi omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori ca acesta să fi omis să formuleze acțiunea și, respectiv a doua condiție, răspunderea persoanelor la care se referă legea amenință să se prescrie. Așadar, legea instituie două condiții prealabile de admisibilitate a acțiunii, după verificarea cărora instanța poate proceda la analiza pe fond a cauzelor care au generat starea de insolvență a debitorului.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga procedură instituită prin

Legea nr. 85/2006 , acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență și, în același timp, pe un plan mai general, asanarea mediului comercial, ceea ce corespunde obligației statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție. În acest context, acțiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege poate fi supusă anumitor condiții restrictive, întrucât nu reprezintă o acțiune de sine stătătoare, ci o cerere incidentă care intervine într-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanșat prin cererea privind inițierea procedurii insolvenței, introdusă în temeiul

art. 26 din Legea nr. 85/2006 , așadar în limine litis. Mai mult, condițiile reglementate de art. 138 alin. (3) din lege sunt justificate și de intenția legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanțiată de lipsa de diligență a titularilor acestei acțiuni, și anume administratorul judiciar sau lichidatorul."

Pentru aceste motive, Curtea a considerat că, în această materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerințe și respectarea anumitor proceduri, nu s-a operat în acest fel cu intenția de a restrânge accesul liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru a instaura un climat de ordine indispensabil în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, asigurând protecția drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procesual nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Soluția pronunțată de Curtea Constituțională prin decizia menționată, precum și considerentele care au stat la baza acesteia își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudență.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de instanță din oficiu în Dosarul nr. 200/2006 al Tribunalului Comercial Mureș - Judecătorul-sindic.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 septembrie 2007.