Decizia nr. 921/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan George Istrate în Dosarul nr. 11.097/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

La apelul nominal răspunde avocatul părții Renașterea Creditului Românesc - S.A. - Credit Bank - prin lichidator judiciar Societatea Comercială "BDO Conti Insolvency" - S.R.L., lipsă fiind autorul excepției și cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul părții prezente depune note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 11.097/303/2006, Judecătoria Sectorului 6 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan George Istrate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin posibilitățile pe care le creează textul de lege criticat se ajunge la suprimarea dreptului de proprietate al coproprietarului care nu este debitor, încălcându-se astfel dispozițiile art. 44 din Constituție. Aplicarea textului criticat determină o restrângere a exercițiului dreptului de proprietate și a atributelor acestuia în condiții nejustificate de dispozițiile art. 53 din Constituție. De asemenea, se susține că textul de lege criticat contravine și prevederilor art. 47 și 49 din Legea fundamentală.

Judecătoria Sectorului 6 București arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul arată că existența proprietății comune asupra bunurilor urmăribile poate constitui un impediment temporar în realizarea executării silite, avându-se în vedere principiul potrivit căruia numai bunurile mobile și imobile ale debitorului pot forma obiectul executării silite. Prin urmare, dacă un bun aparține mai multor persoane, creditorul se poate îndrepta numai împotriva debitorului său, iar nu și împotriva celorlalți proprietari care nu sunt datori față de acesta. Urmărirea nu se poate realiza însă înainte de împărțirea bunurilor comune. Legitimarea procesuală a creditorului de a cere împărțeala în vederea executării silite a bunurilor ce aparțin exclusiv debitorului urmărit nu poate constitui o încălcare a dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, reprezintă o veritabilă garanție a dreptului de proprietate în sensul art. 44 din Constituție. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 47, 49 și 53 din Constituție, se apreciază că acestea nu au incidență în cauză.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu conține dispoziții care prin natura lor să afecteze dreptul persoanei de a dobândi o proprietate, de a se folosi și de a dispune liber de proprietatea sa. Stabilirea cadrului juridic privind exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, este de competența legiuitorului, care poate institui limite rezonabile în scopul valorificării acestuia, ca drept subiectiv garantat. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu consacră un caz de restrângere al exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale în sensul art. 53 din Legea fundamentală. În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 47 și 49 din Constituție, se apreciază că acestea nu au incidență în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 47 referitoare la nivelul de trai, ale art. 49 referitoare la protecția copiilor și a tinerilor și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 527 din 25 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 18 ianuarie 2005, a statuat că departe de a contraveni textelor constituționale ce au ca obiect garantarea dreptului de proprietate, reglementarea legală dedusă controlului le dă expresie, întrucât împărțeala pe care o instituie, ca o condiție prealabilă imperativă a realizării creanței față de debitorul coproprietar, constituie o măsură de protecție a dreptului celuilalt coproprietar, care nu are calitatea de debitor față de creditorul urmăritor. Așa fiind, susținerea autorilor excepției, potrivit căreia s-ar aduce astfel atingere dreptului de proprietate, nu poate fi primită, întrucât, în condițiile în care patrimoniul debitorului face obiectul dreptului de gaj general al creditorilor săi (art. 1.718 din Codul civil), ar fi de neconceput ca deținerea în coproprietate a unui bun, a mai multor sau chiar a tuturor bunurilor din acest patrimoniu să fie convertită într-un fine de neurmărire a respectivelor bunuri. Nu se poate susține, deci, decât dintr-o optică deformată și fără suport că astfel s-ar aduce atingere dreptului de proprietate, de vreme ce acesta aparține unui debitor rău-platnic, care nu înțelege să-și execute voluntar obligația asumată constituită într-o creanță certă, lichidă și exigibilă.

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Față de cele arătate, Curtea constată că dispozițiile art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 44, inclusiv cu cele ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 47 și 49 din Legea fundamentală, se constată că acestea nu au incidență în cauza de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ioan George Istrate în Dosarul nr. 11.097/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2007.