Decizia nr. 955/2007

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de "Federalcoop" din Constanța în Dosarul nr. 3.176/118/2006 al Tribunalului Constanța - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul autorului excepției arată că obiectul acesteia, așa cum a fost formulat prin cererea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , precum și toate dispozițiile din Codul de procedură civilă și din legile speciale care prevăd că recursul este singura cale de atac pentru anumite hotărâri judecătorești. Se apreciază că legiuitorul a împărțit cetățenii în două categorii; în prima categorie sunt cei care beneficiază de un triplu grad de jurisdicție, iar în cea de-a doua categorie, cei care au la dispoziție numai două grade de jurisdicție. Se încalcă în acest fel principiul egalității în drepturi a cetățenilor. De asemenea, se apreciază că legiuitorul nu trebuia să abroge prevederile referitoare la recursul în anulare.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că obiectul acesteia îl constituie doar prevederile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . Se susține că accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate căile de atac, pentru situații diferite tratamentul juridic fiind diferit. Celelalte critici formulate de autorul excepției privesc modificarea și completarea textului de lege criticat, aspecte ce excedează competenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.176/118/2006, Tribunalul Constanța - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Excepția a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o contestație în anulare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , precum și toate dispozițiile din Codul de procedură civilă și din legile speciale care prevăd că recursul este singura cale de atac pentru anumite hotărâri judecătorești sunt neconstituționale, deoarece legea prevede doar această cale de atac, ceea ce este de natură să genereze erori judiciare ireparabile.

Tribunalul Constanța - Secția comercială și de contencios administrativ opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin stabilirea competenței secției de contencios a tribunalului, de a judeca recursul declarat împotriva hotărârii judecătorești de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție, nu se creează nicio discriminare. Aceasta deoarece principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situații egale trebuie să existe un tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferențiat. În legătură cu invocarea art. 129 din Constituție, se arată că textul criticat statuează chiar în sensul acestor dispoziții.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt constituționale. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității în drepturi impune un tratament juridic identic numai în situații egale, iar accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în opinia autorului excepției,

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, precum și toate dispozițiile din Codul de procedură civilă și din legile speciale care prevăd că recursul este singura cale de atac pentru anumite hotărâri judecătorești.

Instanța de judecată a sesizat Curtea, în temeiul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, asupra cărora se va pronunța Curtea prin prezenta decizie.

Textul de lege criticat are următorul conținut: "Hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea hotărârii."

Excepția se raportează la prevederile art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și ale art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că în jurisprudența sa constantă a statuat că accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția. Legiuitorul are competența exclusivă de a reglementa cu privire la regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și cu privire la exercitarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, putând institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură.

Totodată, Legea fundamentală nu cuprinde prevederi prin care să se stabilească căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, statuând în art. 129 că acestea se exercită "în condițiile legii". De aceea, instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește exercitarea căilor de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor, nu este contrară principiului accesului liber la justiție. Așa fiind, nu poate fi primită critica potrivit căreia prin textul de lege criticat se aduce atingere dispozițiilor art. 21 și 129 din Legea fundamentală.

Cu privire la principiul egalității, Curtea a statuat că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, toți cetățenii aflați în ipoteza descrisă de textul de lege criticat pot folosi calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care s-a soluționat plângerea contravențională, așa încât nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea art. 16 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de "Federalcoop" din Constanța în Dosarul nr. 3.176/118/2006 al Tribunalului Constanța - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 octombrie 2007.