Normele din 14 martie 2006

La stabilirea marjei de solvabilitate disponibile asigurătorul care practică asigurări generale va face diferența dintre valoarea activelor și a obligațiilor care urmează să fie luate în considerare potrivit alin. (2) și (3).

Valoarea activelor care se iau în considerare la stabilirea marjei de solvabilitate disponibile a asigurătorului care practică asigurări generale se determină scăzând din valoarea totală a activelor următoarele: valoarea activelor necorporale, valoarea acțiunilor necotate, valoarea activelor corespunzătoare părții din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare și valoarea activelor asupra cărora s-au creat sarcini (gaj, ipotecă etc.).

Valoarea obligațiilor care se iau în considerare la stabilirea marjei de solvabilitate disponibile a asigurătorului care practică asigurări generale se determină însumând: 50% din valoarea datoriilor subordonate, valoarea rezervelor tehnice (cu excepția rezervei de egalizare și a rezervei de catastrofă) nete aferente asigurărilor generale, valoarea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli, valoarea depozitelor primite de la reasigurători și valoarea datoriilor, cu excepția împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni.

Evaluarea activelor și a obligațiilor asigurătorului care practică asigurări generale, luate în considerare la stabilirea marjei de solvabilitate disponibile, are la bază valorile acestora reflectate în evidențele contabile.

Pentru activele asupra cărora s-au creat sarcini se va transmite o notă explicativă cu privire la fiecare activ grevat, perioada pentru care nu poate fi liber de sarcini, societatea pentru care se garantează cu acest activ și orice alte informații pe care asigurătorul le consideră utile.

III. Determinarea marjei de solvabilitate minime

În vederea determinării marjei de solvabilitate minime pentru activitatea de asigurări generale se vor lua în considerare următoarele elemente:

a) primele brute subscrise în ultimele 12 luni calendaristice anterioare datei raportării, aferente activității de asigurări directe [PBS(ad)], la care se adaugă cele aferente acceptărilor în reasigurare [PBS(r)]; din acestea se scad primele anulate (PA), iar la rezultatul astfel obținut se aplică un coeficient de 18% pentru sumele a căror valoare este de până la echivalentul a 5.000.000 euro, respectiv de 16% pentru sumele a căror valoare depășește echivalentul a 5.000.000 euro, la cursul de referință al Băncii Naționale a României din ultima zi lucrătoare a perioadei de raportare.

Rezultatul se ponderează cu un coeficient obținut din raportarea daunelor nete, la care se adaugă variația rezervei de daune, aferentă ultimului an financiar, la daunele brute, la care se adaugă variația rezervei de daune, aferentă ultimului an financiar. Coeficientul luat în calcul nu va fi mai mic de 50%;

b) media daunelor plătite în ultimele 36 de luni calendaristice anterioare datei raportării, aferente asigurărilor directe [DP(ad)], la care se adaugă media daunelor plătite în ultimele 36 de luni calendaristice anterioare datei raportării, aferente acceptărilor în reasigurare [DP(r)], și totalul rezervei brute de daune la sfârșitul ultimei luni din perioada de 36 de luni [RD(sf)]. Din acest total se scade media pe ultimele 36 de luni calendaristice anterioare datei raportării a daunelor recuperate de la terți prin subrogarea în drepturile asiguraților (DR) și rezerva de daune la începutul perioadei de 36 de luni [RD(i)], iar la rezultatul astfel obținut se aplică un coeficient de 26% pentru sumele a căror valoare nu depășește echivalentul a 3.000.000 euro, respectiv de 23% pentru sumele a căror valoare depășește echivalentul a 3.000.000 euro, la cursul de referință al Băncii Naționale a României din ultima zi lucrătoare a perioadei de raportare. Rezultatul se ponderează cu un coeficient obținut din raportarea daunelor nete, la care se adaugă variația rezervei de daune, aferentă ultimului an financiar, la daunele brute, la care se adaugă variația rezervei de daune, aferentă ultimului an financiar. Coeficientul luat în calcul nu va fi mai mic de 50%.

Marja de solvabilitate minimă va fi considerată cea mai mare dintre valorile obținute prin calculele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b).

IV. Dispoziții finale

Asigurătorul este obligat să își determine permanent marja de solvabilitate disponibilă și cel puțin semestrial marja de solvabilitate minimă, pe baza datelor din raportările financiare, și să transmită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, un formular de raportare privind marja de solvabilitate disponibilă și marja de solvabilitate minimă, conform modelului prezentat în anexa care face parte integrantă din prezentele norme.

Asigurătorul este obligat să aducă la cunoștință Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în timpul anului, în termen de două zile lucrătoare de la constatare, diminuarea marjei de solvabilitate disponibile sub nivelul marjei minime.