Decizia nr. 353/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mariana Georgeta Șerban, Speranța Stratulat și Eugraf Stratulat în Dosarul nr. 712/2005 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 712/2005, Tribunalul Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de către Mariana Georgeta Șerban, Speranța Stratulat și Eugraf Stratulat cu prilejul soluționării unei cereri de revizuire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textul legal criticat încalcă dispozițiile art. 16, 21, 24, 124 și 129 din Constituție, ale art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2, 7, 8, 10 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Astfel, textul criticat stabilește un termen de o lună de la pronunțarea hotărârii atacate, înăuntrul căruia se poate depune cerere de revizuire, în condițiile în care redactarea și motivarea acestei hotărâri s-au făcut mult mai târziu. Consideră că se îngrădesc astfel, în mod nepermis, accesul liber la justiție, dreptul la apărare și la folosirea căilor de atac de partea interesată, care nu va cunoaște motivele și argumentele reținute de instanță decât după expirarea termenului de depunere a cererii de revizuire.

Tribunalul Iași - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Deși autorii excepției de neconstituționalitate indică art. 324 din Codul de procedură civilă, din motivarea excepției reiese cu claritate faptul că aceștia critică, în fapt, numai dispozițiile cuprinse în alin. 1 pct. 1 al acestui articol, referitor la termenul de formulare a revizuirii împotriva hotărârilor care au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, așadar, dispozițiile art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:

"Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:

1. În cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. 2 de la pronunțarea ultimei hotărâri;".

În susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor art. 16, 21, 24, 124 și 129 din Constituție, referitoare la egalitatea în fața legii, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, înfăptuirea justiției și folosirea căilor de atac. De asemenea, se invocă încălcarea art. 6, 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminării și interzicerea abuzului de drept, precum și a art. 2, 7, 8, 10 și 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părții.

Astfel, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiție al revizuentului.

Mai mult, prin

Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a reținut că insuficienta diligență, nepriceperea sau lipsa de solicitudine a personalului instanței, din cauza căruia persoana interesată nu a putut intră în posesia hotărârii atacate în interiorul termenului de revizuire, reprezintă situații de fapt care nu pot fi imputabile reglementării criticate. Obligația părților de a-și exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mariana Georgeta Șerban, Speranța Stratulat și Eugraf Stratulat în Dosarul nr. 712/2005 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 mai 2006.