Decizia nr. 360/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Dănilă-Florin Galiș în Dosarul nr. 3.581/2005 (30.774/2/2005) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției și partea Daniela Alexandra Zanfirescu. Lipsește partea Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului - Sector 1 București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că textul de lege criticat îngrădește copilului aflat în plasament libertatea de circulație, dreptul la viața intimă, familială și privată și accesul la cultură, deoarece condiționează inițiativele ce privesc minorul aflat în grija sa de obținerea unui "acord discreționar" din partea autorităților care exercită drepturile și obligațiile părintești.

Daniela Alexandra Zanfirescu solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că textul de lege criticat urmărește protejarea drepturilor copilului, iar problemele ridicate de autorul excepției vizează chestiuni de fapt ce țin de competența instanțelor de judecată, iar nu de competența instanței de contencios constituțional. Prin urmare, pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 3.581/2005 (30.774/2/2005), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Dănilă-Florin Galiș cu prilejul soluționării recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 858 din 2 august 2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în Dosarul nr. 2.043/2005.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 33 alin. (2) și art. 49 alin. (1) din Constituție. În acest sens, arată că delegarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești către una dintre autoritățile indicate de

art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

nu servește interesul superior al minorului și aduce grave prejudicii legate de posibilitatea acestuia de a călători în străinătate și de a avea acces la cultură. De asemenea, arată că pronunțarea de către instanța de fond a unei hotărâri care să mențină situația actuală ar perpetua o ambiguitate în ceea ce privește exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie apreciază că excepția ridicată nu este întemeiată, deoarece reglementarea exercitării drepturilor și obligațiilor părintești într-o situație dată nu contravine vreunei norme constituționale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, fiind o expresie a dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Constituție, care consacră obligația statului de a asigura copiilor și tinerilor condițiile necesare unei bune dezvoltări. În ceea ce privește dispozițiile constituționale ale art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (1) și art. 33 alin. (2), apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, dispoziții potrivit cărora: "Drepturile și obligațiile părintești în situația copilului pentru care nu a putut fi instituită tutela și pentru care instanța a dispus măsura plasamentului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către președintele consiliului județean, respectiv de către primarul sectorului municipiului București."

În opinia autorului excepției textul de lege criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 25 alin. (1) privind dreptul la liberă circulație, art. 26 alin. (1) care ocrotește dreptul la viața intimă, familială și privată, art. 33 alin. (2) care garantează accesul la cultură și art. 49 alin. (1) referitor la asigurarea unui regim special de protecție și de asistență în vederea realizării drepturilor copiilor și tinerilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt cuprinse în

cap. III, secțiunea a 2-a din Legea nr. 272/2004 , secțiune ce reglementează plasamentul ca una dintre măsurile de protecție specială acordate copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi. În acest context art. 62 alin. (2) se referă la exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești față de minorul pentru care instanța a dispus măsura plasamentului cu caracter temporar, până când va putea fi instituită tutela.

Curtea constată că din textul de lege supus controlului de constituționalitate nu rezultă nici o dispoziție care ar fi contrară intereselor copilului. Din contră, acesta urmărește tocmai acordarea unei protecții speciale drepturilor copilului lipsit de ocrotirea părintească. În legătură cu aceste dispoziții legale se pot ridica doar probleme de aplicare, așa cum este prelungirea excesivă a măsurilor vremelnice, fapt invocat, de altfel, și de autorul excepției atunci când susține încălcarea unor drepturi sau libertăți. Potrivit competenței sale, Curtea Constituțională nu se poate pronunța însă asupra acestor aspecte ce intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești, motiv pentru care excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Dănilă-Florin Galiș în Dosarul nr. 3.581/2005 (30.774/2/2005) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 mai 2006.