Decizia nr. 357/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 179 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OG nr. 92/2003 24 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul de procedură fiscală
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 173 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bursa Moldovei" - S.A. din Iași în Dosarul nr. 9.494/2005 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 17 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 9.494/2005, Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 173 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bursa Moldovei" - S.A. din Iași într-o acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea în parte a unui proces-verbal de control.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile
art. 173 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
aduc atingere dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituție. În acest sens arată că "prin textul de lege criticat se interzice accesul la justiție pentru rezolvarea unei contestații împotriva unui act administrativ-fiscal, asimilat deciziilor de impunere, [...] prin stabilirea unei proceduri conform căreia competența exclusivă de soluționare a contestației revine unui organ administrativ".
Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului arată că " Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005", iar "art. 173 alin. (1) lit. a) a devenit art. 179 alin. (1) lit. a)", apreciind totodată că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudența sa.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul excepției și reținut de instanța de judecată în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 173 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală.
În realitate însă, la data sesizării Curții Constituționale,
Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală fusese modificată și republicată de două ori, ultima republicare fiind în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, iar textul de lege criticat, modificat și renumerotat, a devenit art. 179 alin. (1) lit. a) din ordonanță. Întrucât soluția legislativă de principiu din redactarea inițială s-a menținut, prin prezenta decizie Curtea se va pronunța asupra constituționalității acestui din urmă text de lege.
Articolul 179
alin. (1) lit. a) prevede: "(1) Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a titlurilor de creanță privind datoria vamală se soluționează după cum urmează:
a) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 500.000 lei (RON), se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatorii au domiciliul fiscal sau, după caz, de către organul fiscal stabilit la art. 33 alin. (3);".
Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
Prevederile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală.
Astfel, prin
Decizia nr. 478 din 9 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 20 ianuarie 2005, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că "actele de soluționare a contestațiilor sau reclamațiilor emise de către aceste organe [organele fiscale sau vamale] sunt acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată". Totodată, prin aceeași decizie Curtea a mai constatat că "potrivit dispozițiilor art. 169 alin. (1) [devenit
art. 175 alin. (1) teza a doua] din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală [...] «Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii»".
Așa fiind, Curtea nu poate reține critica privind încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Constituție, referitor la accesul liber la justiție.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 179 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bursa Moldovei" - S.A. din Iași în Dosarul nr. 9.494/2005 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 mai 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.