Decizia nr. 395/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Mihaela Cîrstea - procuror

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340, 340^1, 341, 342 și 359^6 din Codul de procedură civilă, precum și a

art. 13 alin. 3 și 6 din Decretul-lege nr. 139/1990

privind camerele de comerț și industrie din România, excepție ridicată de Societatea Comercială "Ley Impex" - S.R.L. din Suceava în Dosarul nr. 352/2005 al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând că arbitrajul reprezintă un mecanism eficient pentru soluționarea unui litigiu, care se finalizează printr-o hotărâre ce poate fi atacată la instanțele judecătorești, iar instanța de arbitraj nu este o instanță extraordinară.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 352/2005, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 340, 340^1, 341, 342 și 359^6 din Codul de procedură civilă, precum și a

art. 13 alin. 3 și 6 din Decretul-Lege nr. 139/1990 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Ley Impex" - S.R.L. din Suceava într-un litigiu arbitral având ca obiect soluționarea unei cereri de arbitraj introdusă de Societatea Comercială "Atlas Corporation" - S.R.L din București pentru obligarea autorului excepției la plata chiriei restante.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale referitoare la instanțele judecătorești, deoarece Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie nu este o instanță judecătorească, încălcându-se astfel dreptul părților ca litigiul să fie soluționat de instanțele judecătorești, precum și posibilitatea lor "de a uza de mijloacele de apărare și de probațiune, precum și de procedura aferentă". De asemenea, consideră că prin supunerea litigiului spre soluționare Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie se încalcă și art. 126 alin. (5) din Constituție potrivit căruia este interzisă înființarea unor instanțe extraordinare.

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și-a exprimat opinia în sensul că arbitrajul comercial este în deplină concordanță cu normele și principiile Constituției, având în vedere și prevederile art. 146 lit. d), potrivit cărora excepțiile de neconstituționalitate pot fi ridicate și în fața instanțelor de arbitraj comercial. Totodată, arată că arbitrajul comercial, "rod al voinței părților", nu poate fi considerat o instanță extraordinară în sensul art. 126 alin. (5) din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât arbitrajul comercial reprezintă o modalitate alternativă de soluționare a litigiilor comerciale, o procedură simplificată și accelerată, părțile având libertatea de alegere între cele două modalități. Totodată, arată că instanța de arbitraj comercial nu este o instanță extraordinară în sensul Legii fundamentale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Astfel, nu se încalcă regula constituțională potrivit căreia justiția se înfăptuiește în numele legii, întrucât alegerea procedurii arbitrale aparține părților, judecata se înfăptuiește numai prin procedurile stabilite de lege, iar împotriva hotărârii arbitrale părțile pot introduce acțiune în anulare la instanțele judecătorești

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 340, 340^1, 341, 342 și 359^6 din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 13 alin. 3 și 6 din Decretul-lege nr. 139/1990

privind camerele de comerț și industrie din România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 12 mai 1990.

Dispozițiile criticate din Codul de procedură civilă au următorul conținut:

- Art. 340: "Persoanele care au capacitatea deplină de exercițiu al drepturilor pot conveni să soluționeze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacție.";

- Art. 340^1: "Arbitrajul poate fi încredințat, prin convenția arbitrală, uneia sau mai multor persoane, învestite de părți sau în conformitate cu acea convenție să judece litigiul și să pronunțe o hotărâre definitivă și obligatorie pentru ele. Arbitrul unic sau, după caz, arbitrii învestiți constituie, în sensul dispozițiilor de față, tribunalul arbitral.";

- Art. 341: "Arbitrajul se organizează și se desfășoară potrivit convenției arbitrale, încheiată conform cu prevederile cap. II.

Sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum și a dispozițiilor imperative ale legii, părțile pot stabili prin convenția arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumita reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuirea arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea între părți a cheltuielilor arbitrale, conținutul și forma hotărârii arbitrale și, în general, orice alte norme privind buna desfășurare a arbitrajului.

În lipsa unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat așa cum va socoti mai potrivit.

Dacă nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, se vor aplica dispozițiile ce urmează.";

- Art. 342: "Pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanța de judecată care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în prima instanță.

În cazul în care părțile au încheiat convenția arbitrală în cursul judecării litigiului la o instanță judecătorească, aceasta devine competentă să soluționeze cererile prevăzute în alin. 1.

Instanța va soluționa aceste cereri de urgență și cu precădere, cu procedura ordonanței președințiale.";

- Art. 359^6: "În cazul arbitrajului organizat de o instituție permanentă, taxele pentru organizarea arbitrajului, onorariile arbitrilor, precum și celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc și se plătesc conform regulamentului acelei instituții.";

-