Decizia nr. 494/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Mihaela Cirstea - procuror

Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Adela Samoila și Janica Samoila în Dosarul nr. 730/2006 al Curții de Apel Suceava - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, indicând în acest sens jurisprudenta constanta în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 16 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 730/2006, Curtea de Apel Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Excepția a fost ridicată de Adela Samoila și Janica Samoila într-o cauza având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei încheieri a Tribunalului Botosani - Secția civilă, prin care a fost respinsă ca inadmisibila cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 și art. 28 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

contravin art. 21, 24 și 53 din Constituție. Textul de lege criticat limitează posibilitatea atacarii încheierii numai cu recurs, afectand dreptul de acces liber la justiție și la exercitarea căilor de atac, precum și dreptul la apărare, fără ca restrangerea să fie justificată prin prisma unuia dintre cazurile prevăzute de art. 53 din Constituție, referitor la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, termenul prohibitiv de 48 de ore în care se poate declara recursul obliga partea interesată sa redacteze motivarea sub presiunea timpului foarte scurt, fiind expusă, astfel, riscului anulării caii de atac promovate pentru nemotivare. În asemenea condiții, singura cale de atac reglementată împotriva încheierii instanței judecătorești se transforma "într-un demers pur formal". Totodată, textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece "nu reglementează ipoteza în care instanța omite să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate".

Curtea de Apel Suceava - Secția civilă apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Referitor la pretinsa neconstituționalitate a textului de lege criticat din prisma lipsei reglementării ipotezei în care instanța de judecată omite să se pronunțe asupra excepției invocate în fața sa, se arata ca acest aspect excedeaza cauzei de fața, întrucât instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a respins-o ca inadmisibila.

Cu privire la natura prohibitiva a termenului de 48 de ore înăuntrul căruia se poate declara recurs împotriva încheierii instanței, precum și față de susținerea referitoare la limitarea caii de atac doar la recurs, se apreciază ca aceste aspecte țin de competența de reglementare a legiuitorului, în temeiul art. 126 alin. (2) și al art. 129 din Constituție, și nu sunt de natura a afecta drepturile și garanțiile procesuale, ci, dimpotriva, dau expresie dreptului la apărare, dreptului la un proces echitabil și la soluționarea acestuia într-un termen rezonabil. Cum arata și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenta sa constanta în materie, dreptul de acces la tribunale nu este absolut, iar Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale permite, tocmai prin lipsa unei definiții în sens restrâns a acestei notiuni, limitarea implicit admisă a dreptului chiar în afară limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept. Totodată, principiul liberului acces la justiție nu înseamnă accesul la toate gradele de jurisdicție, iar legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate adopta reguli speciale de procedura.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , inadmisibila, arătând, în acest sens, ca soluționarea cauzei în fond nu depinde de dispozițiile de lege criticate.

Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Acestea instituie norme de procedura pe care instanța sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice, în sensul de a o respinge ca inadmisibila, dacă respectiva excepție nu îndeplinește cerințele legii. Aceasta procedura nu face însă posibila respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța de judecată, ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Ca atare, critica de neconstituționalitate față de art. 21 din Legea fundamentală nu poate fi reținută. Totodată, accesul liber la justiție nu înseamnă accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, iar acest drept poate fi supus unor condiționari de fond și de forma.

Având în vedere ca textul de lege indicat nu conține reglementări care să pună în discuție restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, nici critica de neconstituționalitate față de art. 53 din Constituție nu poate fi reținută.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu următorul cuprins: "Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judeca în termen de 3 zile."

Autorii excepției considera ca dispozițiile de lege menționate încalcă prevederile art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 consacrat dreptului la apărare și ale art. 53 din Constituție referitor la restrangerea prin lege a exercițiului unor drepturi și al unor libertăți.

Examinând textul legal criticat, raportat la prevederile din Legea fundamentală invocate, Curtea Constituțională constata următoarele:

În esenta, autorii excepției considera ca prevederile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

contravin art. 21, 24 și 53 din Constituție, deoarece termenul "prohibitiv" de 48 de ore, instituit pentru declararea recursului împotriva încheierii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, limitează posibilitatea părții interesate de a prezenta o motivare bine intemeiata, aceasta restrangere având grave consecințe asupra exercitării dreptului de acces liber la instanța și a dreptului la apărare, cu atât mai mult cu cat recursul este singura cale de atac reglementată în materia contestarii încheierii instanței de judecată. În plus, solicita Curții Constituționale a "elucida" compatibilitatea textului de lege criticat cu normele Constituției, având în vedere ca acesta nu reglementează ipoteza în care instanța omite să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate, situație pretins a fi intalnita în cazul de fața.

Analizând excepția de neconstituționalitate invocată, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile constituționale pretins a fi incalcate, Curtea constata ca

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

a mai fost în repetate randuri obiect al controlului de constituționalitate, Curtea constatând ca textul de lege nu încalcă principiul liberului acces la justiție. Cu acele prilejuri, s-a reținut, în esenta, ca principiul liberului acces la justiție nu echivaleaza cu accesul la toate structurile judecătorești și la toate gradele de jurisdicție, legiuitorul având competența, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, sa instituie reguli de procedura deosebite, în considerarea unor situații speciale.

Având în vedere cele deja statuate de Curte în jurisprudenta sa constanta în materie, se observa ca nici susținerile privind încălcarea art. 24 și 53 din Constituție nu sunt întemeiate. Natura imperativa a termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate are menirea de a da expresie principiului celeritatii și al soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului ca excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural în cadrul unui litigiu. Din aceleași ratiuni, legiuitorul a instituit și regulile speciale de procedura referitoare atât la exercitarea recursului ca singura cale de atac împotriva încheierii instanței de judecată, cat și la soluționarea recursului în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susține încălcarea dreptului de acces la instanța, la folosirea căilor de atac sau a dreptului la apărare. Soluția instanței de respingere a recursului pentru nemotivare în termenul legal nu poate fi concepută drept consecința a neconstitutionalitatii prevederilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , pregătirea în condițiile legii a căilor de atac promovate fiind obligația părții interesate, care trebuie să-și manifeste diligenta în acest sens.

Referitor la solicitarea autorilor excepției ca, prin decizia pronunțată în prezentul dosar, Curtea Constituțională sa elucideze compatibilitatea textului de lege criticat cu normele Constituției, întrucât acesta nu reglementează ipoteza în care instanța omite să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate, Curtea observa ca aceasta cerere nu poate fi primită. Potrivit competentei sale, instanța de contencios constituțional se pronunța numai asupra textelor legale în vigoare, și nu asupra unor pretinse omisiuni ale legii sau asupra unor interpretări cazuistice oferite de părți. Mai mult, din actele aflate la dosar rezultă ca instanța de judecată care a respins ca inadmisibila cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții și-a motivat soluția în cuprinsul încheierii ulterior atacate de autorii prezentei excepții.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Adela Samoila și Janica Samoila în Dosarul nr. 730/2006 al Curții de Apel Suceava - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2006.