Decizia nr. 560/2006
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale și art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție
prezumat în vigoare
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală,
art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale și
art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Tamara Chiribucă în Dosarul nr. 359/2006 al Curții de Apel Suceava - Secția penală.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, apărătorul ales, domnul Neculai Volăvăț, cu delegație la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia, reiterând aspectele invocate în fața instanței de drept comun.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu vin în contradicție cu prevederile din Legea fundamentală invocate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 29 martie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 359/2006, Curtea de Apel Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală,
art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale și
art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Tamara Chiribucă în dosarul menționat mai sus, având ca obiect soluționarea unui recurs în materie penală.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale printr-o redactare eliptică, deoarece nu se prevede în mod expres faptul că instanța hotărăște asupra certificării înregistrărilor telefonice prin hotărâre judecătorească (încheiere), care în mod evident ar trebui să poată fi contestată printr-o cale de atac. Această omisiune este de natură a încălca dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil garantat oricărei persoane ale cărei convorbiri telefonice au constituit obiectul unei asemenea măsuri, întrucât nu o poate contesta la instanța de control superior. De asemenea, procedura reglementată de textul legal criticat lasă loc liberului arbitru și mai ales excesului de putere al unei autorități, ce duce la îngrădirea ori desființarea dreptului la inviolabilitatea corespondenței și a convorbirilor telefonice. Cât privește
art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 , autorul excepției critică ultraactivitatea instituită, deoarece, deși înregistrarea convorbirilor vizează restrângerea drepturilor garantate de art. 28 din Constituție și de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este inexplicabil și, evident, neconstituțional faptul că pentru anumite aspecte, între care și cele referitoare la certificarea înregistrărilor, legea a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004, iar pentru altele, la data de 1 iulie 2003.
În opinia autorului, lăsarea la îndemâna procurorului până la data de 1 ianuarie 2004 a acestor măsuri procedurale contravine dispozițiilor constituționale ale art. 20, 28 și 53 din Constituție, raportate la art. 6 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Referitor la critica
art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , autorul s-a limitat la a preciza că sunt incidente aceleași motive de neconstituționalitate invocate pentru articolele anterioare.
Curtea de Apel Suceava - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală reglementează o modalitate de selectare și certificare de către instanță a informațiilor obținute cu ocazia interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor sau comunicărilor. Procedura a fost impusă de necesitatea eliminării oricăror posibilități de contrafacere a acestor probe care nu au o valoare prestabilită. Textul criticat constituie, dimpotrivă, o garanție a asigurării unui proces echitabil și a dreptului la apărare, prin aceea că mijloacele de probă obținute de organele de urmărire penală sunt prezentate în fața unei instanțe independente și imparțiale, fiind cenzurate de către aceasta în condiții de contradictorialitate. Faptul că, în cazul dat, se încheie un proces-verbal și nu se pronunță o încheiere care să poată fi atacată separat nu impietează cu nimic asupra dreptului părții interesate de a folosi orice mijloace de apărare prevăzute de lege, inclusiv de a contesta veridicitatea, legalitatea și conținutul certificării.
În ceea ce privește dispozițiile
art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 , instanța de judecată arată că și acestea sunt conforme cu prevederile constituționale și convenționale invocate, întrucât textul reglementează o modalitate diferențiată de aplicare a legii și nicidecum o intrare în vigoare scindată. În acest sens s-a considerat a fi necesară aplicarea imediată a dispozițiilor care vizează arestarea preventivă și percheziția, urmând ca ulterior, după asigurarea și fundamentarea unei baze logistice, să fie aplicate și celelalte dispoziții ale legii.
Cât privește
art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , instanța de judecată apreciază că măsurile inserate în text sunt constituționale, fiind necesare într-o societate democratică, pentru desfășurarea instrucției penale, pentru combaterea și prevenirea săvârșirii de infracțiuni, mai ales a celor care prezintă un pericol social ridicat, cum ar fi cele de corupție sau asimilate infracțiunilor de corupție instrumentate de Direcția Națională Anticorupție.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, cu privire la art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, Guvernul și-a sprijinit punctul de vedere pe jurisprudența Curții Constituționale în materie. Cât privește dispozițiile
art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003 , consideră că Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare a țării, este singurul care decide, în cuprinsul unei legi, data intrării în vigoare a unui act normativ. Referitor la
art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , Guvernul a făcut trimitere la aceleași argumente avute în vedere și pentru netemeinicia criticii referitoare la dispozițiile din Codul de procedură penală.
Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală prevede suficiente garanții prin reglementarea în detaliu a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate și a redactării integrale a acestora. În fapt, critica este dedusă de pretinse lacune ale dispozițiilor legale supuse controlului, situație a cărei restabilire ar presupune completarea textului, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.
De asemenea, cele trei texte legale criticate ce constituie obiectul prezentei excepții reprezintă o restrângere proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduc atingere existenței dreptului la secretul corespondenței.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală, modificat prin
art. I pct. 47 din Legea nr. 281/2003 ,
art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, și
art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, modificat prin
art. IV pct. 12 al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 27 aprilie 2004, și prin
art. II lit. a) din Legea nr. 54/2006
privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență nr. 43/2002
privind Parchetul Național Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care au următorul conținut:
- Art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală:
"Banda magnetică sau orice alt tip de suport cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisă a acesteia și procesul-verbal se înaintează instanței care, după ce ascultă procurorul și părțile, hotărăște care dintre informațiile culese prezintă interes în cercetarea și soluționarea cauzei, încheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicările care conțin secrete de stat sau profesionale nu se menționează în procesul-verbal. Dacă săvârșirea unor infracțiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care conțin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispozițiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.";
-
Articolul XI
pct. 2 din Legea nr. 281/2003 :
"Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se pune în aplicare după cum urmează: [...]
2. celelalte dispoziții, de la data de 1 ianuarie 2004.";
-
Articolul 16
din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 :
"(1) Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea uneia dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența Parchetului Național Anticorupție, în scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorului, pot fi dispuse următoarele măsuri:
a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare și a conturilor asimilate acestora;
b) punerea sub supraveghere, interceptarea sau înregistrarea comunicațiilor;
c) accesul la sisteme informaționale.
(2) Măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) pot fi dispuse de procurorii Parchetului Național Anticorupție, pe o durată de cel mult 30 de zile. Pentru motive temeinice aceste măsuri pot fi prelungite de procuror prin ordonanță motivată, fiecare prelungire neputând depăși 30 de zile. Durata maximă a măsurilor dispuse este de 4 luni.
(3) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi dispusă de judecător, potrivit dispozițiilor art. 91^1-91^6 din Codul de procedură penală care se aplică în mod corespunzător.
(4) Procurorii Parchetului Național Anticorupție pot dispune să li se comunice înscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile, în condițiile prevăzute la alin. (1)."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 28 referitoare la secretul corespondenței, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și ale art. 6 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la respectarea vieții private și de familie.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, prin
Decizia nr. 648 din 29 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 23 ianuarie 2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea.
Curtea constată că dispozițiile
art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003
și ale
art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
se constituie în norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, sunt stabilite prin lege. Prevederile legale contestate, fără a avea semnificația unei încălcări a secretului corespondenței, corespund cerințelor constituționale prevăzute la alin. (1) al art. 53, potrivit cărora exercitarea dreptului poate fi restrânsă dacă se impune pentru desfășurarea instrucției penale și apărarea ordinii publice, cu respectarea alin. (2) al aceluiași articol.
În sfârșit, fără a intra pe fondul excepției, Curtea constată că a rămas fără obiect critica autorului referitoare la lăsarea la îndemâna procurorului a acestor măsuri procedurale, deoarece începând cu data de 1 ianuarie 2004 decizia cu privire la autorizația pentru interceptarea și înregistrarea convorbirilor aparține președintelui instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91^3 alin. 3 din Codul de procedură penală,
art. XI pct. 2 din Legea nr. 281/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale și
art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Tamara Chiribucă în Dosarul nr. 359/2006 al Curții de Apel Suceava - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 iulie 2006.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.