Decizia nr. 684/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ion Tiucă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006

privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă, excepție ridicată de Municipiul Constanța, Consiliul Local al Municipiului Constanța și primarul municipiului Constanța în Dosarul nr. 343/CA/2006 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru partea Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, doamna Gabriela Mocanu, consilier juridic cu delegație la dosar, iar pentru partea Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, domnul Liviu Alexandru Teodorescu, consilier juridic cu delegație la dosar. Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul părților prezente. Reprezentantul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și cel al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006

și ca inadmisibilă, ca urmare a abrogării, a dispozițiilor art. 4 alin. (2) din aceeași ordonanță.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 mai 2006, pronunțată în Dosarul nr. 343/CA/2006, Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006

privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Municipiul Constanța, Consiliul Local al Municipiului Constanța și primarul municipiului Constanța într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ prin care se solicită anularea acelorași prevederi de lege ce au fost criticate pentru neconstituționalitate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006

contravin dispozițiilor art. 115 din Constituție. Arată că nu a existat o lege specială de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe de urgență în domeniile la care actul normativ vizat se referă. În continuare, precizează că nu a existat nicio situație extraordinară care să impună urgența reglementării. Consideră că niciunul dintre argumentele cuprinse în preambulul ordonanței nu motivează caracterul urgent al acesteia, deoarece problema utilizării plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă nu constituie o situație extraordinară care să impună adoptarea unei reglementări de urgență. În ceea ce privește dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006 , se susține că acestea ar fi contrare prevederilor art. 137 alin. (2), art. 138 alin. (4) și (5) și ale art. 139 alin. (3) din Constituție, întrucât adaugă o nouă sarcină asupra bugetului deja stabilit, fără a asigura și o sursă de finanțare, alta decât sursele de venit deja cuprinse în bugetul local.

Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 19/2006

a fost justificată, absența unei asemenea reglementări conducând la imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităților specifice sezonului estival și la imposibilitatea îmbunătățirii condițiilor desfășurării activității de turism pe plajele Mării Negre.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din ordonanța criticată este neîntemeiată, iar cea a art. 4 alin. (2) este inadmisibilă. Precizează că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 115 din Constituție, rezultă că prevederile alin. (1)-(3) ale acestui articol nu sunt aplicabile ordonanțelor de urgență ale Guvernului, având în vedere situațiile extraordinare care determină legiferarea prin delegare legislativă. Arată că atât din Nota de fundamentare, cât și din preambulul acesteia rezultă că situația extraordinară care a justificat urgența adoptării proiectului a constat în necesitatea reglementării modului de utilizare a plajei Mării Negre de către operatorii economici care urmează să încheie contractul de închiriere cu administratorul plajei, având în vedere începerea sezonului turistic la 1 mai. În opinia sa, urgența reglementărilor justifică, în acest caz, existența situației extraordinare, astfel încât apreciază că ordonanța criticată este în deplină concordanță cu prevederile constituționale ale art. 115 alin. (4). În ceea ce privește prevederile

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006 , arată că acestea nu mai sunt în vigoare, ca urmare a aprobării cu modificări și completări a acesteia prin

Legea nr. 274/2006 , sursele de finanțare pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute la art. 4 alin. (1) asigurându-se, în prezent, de la bugetul de stat.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006

sunt constituționale, necontravenind nici dispozițiilor art. 115 alin. (4) și nici celor ale art. 137 alin. (1) din Constituție. Consideră că dispozițiile art. 138 alin. (4) și (5) și ale art. 139 alin. (3) din Constituție nu au incidență în cauză. Precizează că dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006

au fost modificate prin

Legea nr. 274/2006 , fiind modificată substanțial soluția legislativă anterioară. Consideră că, prin aplicarea

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege a devenit inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 4 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006

privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 10 martie 2006, care, ca urmare a modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr. 247/2006 de aprobare a acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 6 iulie 2006, au următorul cuprins:

- Art. 4 alin. (1) și (2): "(1) Autoritățile administrației publice locale pe a căror rază teritorială se află plaje cu destinație turistică au următoarele obligații:

a) să organizeze și să asigure servicii publice de salvare acvatică - salvamar și posturi de prim ajutor;

b) să asigure lucrările de canalizare și alimentare cu apă până în zona limitrofă plajei cu destinație turistică, în conformitate cu autorizația de gospodărire a apelor;

c) să asigure ordinea publică prin intermediul poliției, jandarmeriei și al poliției comunitare.

(2) Sursele de finanțare pentru realizarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt asigurate de la bugetul de stat."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 115 referitor la delegarea legislativă, ale art. 137 alin. (1) privind formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice, ale art. 138 alin. (4) și (5) care stabilesc că bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile legii și că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare, precum și ale art. 139 alin. (3) privind folosirea sumelor reprezentând contribuțiile la constituirea unor fonduri.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată, în primul rând, că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate argumentată de autorii excepției pe inexistența unei legi de abilitare care să legitimeze dreptul Guvernului de a emite ordonanța de urgență ale cărei prevederi constituie obiect al excepției de neconstituționalitate. Concluzia autorilor excepției, potrivit căreia, în lipsa unei asemenea legi de abilitare, ordonanța ar fi neconstituțională, încălcând dispozițiile art. 115 alin. (1) și (4) din Constituție, nu este justă, întrucât, potrivit art. 115 alin. (1) din Constituție, adoptarea unei legi de abilitare se impune numai în cazul în care Guvernul emite ordonanțe simple, în domenii de reglementare care nu fac obiectul legilor organice. În cazul ordonanțelor de urgență, delegarea legislativă a Guvernului decurge direct din textul constituțional al art. 115 alin. (4). Numai în cazul emiterii ordonanțelor simple este necesar ca delegarea atribuțiilor legislative asupra Guvernului să fie făcută în mod expres, printr-o lege de abilitare adoptată de Parlament, așa cum prevede art. 115 alin. (1) din Constituție. Deci, emiterea unei ordonanțe de urgență nu este condiționată de existența unei legi speciale de abilitare, ci acest drept al Guvernului operează în virtutea textului constituțional al art. 115 alin. (4). În acest sens pot fi amintite și cele statuate de Curtea Constituțională în considerentele

Deciziei nr. 146 din 25 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 mai 2004: "[...] delegarea legislativă a Guvernului de a emite ordonanțe poate opera în temeiul Constituției, potrivit art. 115 alin. (4), în cazul ordonanțelor de urgență, sau în temeiul legii de abilitare adoptate cu respectarea alin. (1) al aceluiași articol. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicție decurgând direct din textul constituțional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituție, referitor la ordonanțele de urgență, care nu reprezintă o varietate a ordonanței emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, ci reprezintă un act normativ adoptat de Guvern, în temeiul unei prevederi constituționale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă față unor situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată".

Cea de-a doua critică formulată de autorii excepției de neconstituționalitate are în vedere neîndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, și anume cea referitoare la existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată. Se observă însă că necesitatea reglementării pe calea ordonanței de urgență este justificată și explicată atât în preambulul ordonanței de urgență, cât și în expunerea de motive la

Legea nr. 274/2006

de aprobare a acesteia. Astfel, sunt enumerate elementele de fapt și de drept ale situației extraordinare și sunt prezentate consecințele negative ale neadoptării unei asemenea ordonanțe, constând în "imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităților specifice sezonului estival și la imposibilitatea îmbunătățirii condițiilor de desfășurare a activităților de turism pe plajele Mării Negre". Prin urmare, se constată că, în scopul salvgardării unui interes public, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006

privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă au fost adoptate unele măsuri a căror urgență a fost justificată, aceasta fiind emisă cu respectarea condițiilor impuse de prevederile constituționale ale art. 115 alin. (4).

În ceea ce privește dispozițiile

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006 , Curtea reține că, la data ridicării excepției de neconstituționalitate, acestea prevedeau că sursele de finanțare pentru realizarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol sunt reprezentate de veniturile obținute din taxa hotelieră. Autorii excepției susțin că acest text de lege este neconstituțional, întrucât adaugă o nouă sarcină asupra bugetului deja stabilit, fără a furniza și o sursă de finanțare, alta decât sursele de venit deja cuprinse în bugetul local. Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 11 mai 2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006

a fost modificat prin

Legea nr. 274/2006 . În noua redactare, se prevede că sursele de finanțare sunt asigurate de la bugetul de stat. ținând seama că, în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, s-a statuat că, în situația modificării prevederii legale contestate, sesizarea rămâne valabilă numai dacă textul conservă soluția legislativă inițială, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006

a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006

privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă, excepție ridicată de Municipiul Constanța, Consiliul Local al Municipiului Constanța și primarul municipiului Constanța în Dosarul nr. 343/CA/2006 al Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

II. Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 4 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2006

privind utilizarea plajei Mării Negre și controlul activităților desfășurate pe plajă, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 octombrie 2006.