Legea nr. 25/1992

Articolul 1

Guvernul României și Guvernul Republicii Elene,

în dorința de a promova și de a întări relațiile economice între cele doua tari pe baza suveranității naționale și a respectării independentei, egalității în drepturi, avantajului reciproc și neamestecului în treburile interne, au convenit asupra celor ce urmează:

Persoane vizate

Prezenta convenție se va aplica persoanelor rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Articolul 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenție se va aplica impozitelor pe venit și pe avere stabilite de către un stat contractant, de unitățile sale administrativ-teritoriale sau autoritățile locale, indiferent de modul în care sînt percepute.

2. Sînt considerate impozite pe venit și pe avere toate impozitele stabilite pe venitul total, pe averea totală ori asupra elementelor de venit sau avere inclusiv impozitele pe cîștigurile provenite din înstrăinarea bunurilor mobile ori imobile, precum și impozitele pe creșterea valorii averii.

3. Impozitele existente cărora li se va aplica prezenta convenție sînt în special:

a) În cazul României:

(I) impozitul pe veniturile obținute de persoanele fizice;

(II) impozitul pe salarii și alte remunerații similare;

(III) impozitul pe profit;

(IV) impozitul pe venit realizat de persoanele fizice din activități agricole (denumite în continuare impozit român);

b) În cazul Republicii Elene:

(I) impozitul pe venitul și averea persoanelor fizice;

(II) impozitul pe venitul și averea persoanelor juridice;

(III) contribuția pentru Agenția de Livrare și Drenare a Apei, calculată asupra venitului total din clădiri (denumite în continuare impozit elen);

4. Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau substanțial similare, care se vor stabili după data semnării prezentei convenții și care se vor adauga sau vor înlocui impozitele existente.

La sfîrșitul fiecărui an, autoritățile competente ale statelor contractante își vor notifica reciproc orice modificări substanțiale aduse legislației fiscale respective.

Articolul 3

Definiții generale

1. În sensul prezentei convenții, dacă contextul nu cere altfel:

a) termenul România înseamnă România și, folosit în sens geografic, desemnează teritoriul României, inclusiv marea sa teritorială, precum și zona economică exclusiva și platoul continental în privinta cărora România exercita, în conformitate cu dreptul internațional și propria sa legislație, drepturi suverane privind explorarea și exploatarea resurselor naturale, biologice și minerale existente în apele marii, pe fundul și în subsolul acesteia;

b) termenul Republica Elena înseamnă teritoriul Republicii Elene și partea din fundul marii și subsolul sau din Marea Mediterana asupra cărora Republica Elena are drepturi suverane în conformitate cu dreptul internațional;

c) termenul persoana cuprinde o persoană fizica, o societate, și orice alta entitate de persoane;

d) termenul Societate înseamnă orice persoană juridică, inclusiv o societate mixtă constituită în conformitate cu prevederile legislației statului contractant, sau orice entitate care este considerată ca persoana juridică în scopul impozitării;

e) termenii întreprindere a unui stat contractant și întreprindere a celuilalt stat contractant indica, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

f) termenii un stat contractant și celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Elena, după cum cere contextul;

g) termenul trafic internațional înseamnă orice transport efectuat de o aeronava exploatată de către o întreprindere care își are locul conducerii efective într-un stat contractant sau de o nava care își are locul de înregistrare sau documentele de înregistrare într-un stat contractant cu excepția cazului cînd nava sau aeronava operează numai între doua locuri situate în celălalt stat contractant;

h) termenul autoritate competentă înseamnă:

(I) în cazul României, ministrul economiei și finanțelor sau reprezentantul sau autorizat;

(II) În cazul Republicii Elene, ministrul finanțelor sau reprezentantul sau autorizat.

2. În ce privește aplicarea prezentei convenții de către un stat contractant orice termen care nu este altfel definit va avea dacă contextul nu cere altfel înțelesul pe care îl are în cadrul legislației acelui stat cu privire la impozitele la care prezenta convenție se aplică.

Articolul 4

1. În sensul prezentei convenții, termenul rezident al unui stat contractant desemnează orice persoană care, în virtutea prevederilor legale ale acelui stat, este subiect de impunere în acest stat, datorită domiciliului sau, rezidentei sale, sediului conducerii sau în virtutea oricărui alt criteriu de natura similară. Acest termen nu include acele persoane care sînt supuse impozitării în acest stat numai pentru veniturile din surse din acel stat sau avere situata în interiorul acestuia.

2. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană fizica este rezidență a ambelor state contractante, atunci statutul sau fiscal se va rezolva cum urmează:

a) persoana va fi considerată rezidență a statului contractant în care are o locuinta permanenta la dispoziția sa; dacă dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în ambele state contractante, ea va fi considerată rezidență a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sînt cele mai strinse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul contractant în care aceasta persoana are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta persoana nu dispune de o locuinta permanenta la dispoziția sa în nici unul din statele contractante, atunci va fi considerată rezidență a statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

c) dacă aceasta persoana locuiește în mod obișnuit în ambele state contractante sau nu locuiește în mod obișnuit în nici unul din ele, ea va fi considerată rezidență a statului contractant al cărui național este;

d) dacă aceasta persoana este un național al ambelor state contractante sau nu este național al nici unuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Cînd, potrivit prevederilor paragrafului 1 o persoană, alta decît o persoană fizica, este rezidență a ambelor state contractante, atunci se va considera ca este rezidență a statului contractant în care este situat locul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediul permanent

1.În sensul prezentei convenții, expresia sediul permanent indica un loc fix de afaceri prin care întreprinderea exercita în totalitate sau în parte activitatea sa.

2.Expresia sediul permanent cuprinde îndeosebi:

a) un sediu de conducere;

b) o sucursala;

c) un birou;

d) o uzina;

e) un atelier;

f) o mina, un put, de extracție a petrolului sau a gazelor, o cariera sau orice alt loc de exploatare sau explorare a resurselor naturale.

3. Un șantier de construcții sau montaj sau un proiect de instalații constituie un sediu permanent numai în cazul în care durata acestuia este mai mare de 9 luni.

4. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, expresia sediul permanent se considera că nu include:

a) folosirea de instalații numai în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii;

b) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii, numai în scopul de a fi depozitate, expuse sau livrate;

c) menținerea unui stoc de produse sau mărfuri aparținînd întreprinderii numai în scopul de a fi prelucrate de către o alta întreprindere;

d) menținerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul de a cumpara produse sau mărfuri ori de a stringe informații pentru întreprindere;

e) menținerea unui loc stabil de afaceri numai în scopul desfășurării pentru întreprindere a oricărei alte activități cu caracter preparator sau auxiliar

f) menținerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfășurării de activități combinate din categoria celor menționate la subparagrafele a)-e), cu condiția ca întreaga activitate a locului fix de afaceri rezultată din aceasta combinare să aibă un caracter auxiliar sau preparator.

g) produsele sau mărfurile care aparțin întreprinderii și sînt expuse în cadrul unui tirg sau expoziții ocazional-temporare care se vînd în timpul tirgului și se livreaza imediat după închiderea acestora.

5. Independent de prevederile paragrafului 1 și 2, cînd o persoană - alta decît un agent cu statut independent, căruia i se aplică paragraful 7 - acționează în numele unei întreprinderi și are ca activitate obișnuită în statul contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se va considera ca are un sediu permanent în acel stat cu privire la orice activități pe care acea persoana le efectuează pentru întreprindere, afară de cazul cînd activitățile acelei persoane sînt limitate la acelea menționate la paragraful 4 care, dacă ar fi exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu face din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în condițiile acelui paragraf.

6. O persoana a carei activitate este legată de exploatarea sau explorarea fundului marii sau a subsolului acesteia ca și a resurselor naturale situate într-un stat contractant va fi considerat că desfășoară o activitate de afaceri printr-un sediu permanent în acel stat.

7. O întreprindere nu va fi considerată ca are un sediu permanent într-un stat contractant prin intermediul unui broker, a unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent, cu condiția ca aceste persoane sa acționeze în cadrul activității lor obișnuite.

8. Faptul ca o societate rezidență a unui stat contractant controlează sau este controlată de către o societate care este rezidență a celuilalt stat contractant sau care exercită activitatea sa în celălalt stat contractant (fie printr-un sediu permanent ori în alt mod) nu este prin el însuși suficient pentru a face din una din aceste societăți un sediu permanent al celeilalte.

Articolul 6

Venituri din bunuri imobile

1. Venitul obținut de un rezident al unui stat contractant din bunuri imobile (inclusiv din agricultura sau silvicultura) situate în celălalt stat contractant poate fi impus în acel stat.

2. Expresia bunuri imobile este definită în conformitate cu legislația statului contractant în care bunurile în discuție sînt situate. Expresia va cuprinde în orice caz, accesoriile proprietății imobiliare, inventarul viu și mort al exploatarilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora se aplică dreptul comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, surselor și a altor resurse naturale ale solului; navele, vasele și aeronavele nu sînt considerate ca bunuri imobile.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului obținut din folosirea directa, închirierea sau folosirea în orice alta forma a proprietății imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietăți imobiliare ale unei întreprinderi și venitului din bunuri imobile folosite pentru desfășurarea unei activități de prestări de servicii cu caracter personal independent.

Articolul 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd întreprinderea exercita activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în acel stat. Dacă întreprinderea exercita o activitate, astfel cum s-a menționat anterior, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai acea parte care poate fi atribuită acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, cînd o întreprindere a unui stat contractant desfășoară activitate în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat în acel stat, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent beneficiile pe care le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată exercitind activități identice sau analoage, în condiții identice sau analoage și tratind cu toată independenta cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.

3. La determinarea beneficiului unui sediu permanent se vor acorda ca scaderi cheltuielile făcute pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv cheltuielile de conducere și cheltuielile generale de administrație indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul contractant sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obișnuiește ca beneficiile de atribuit unui sediu permanent să fie determinate prin repartizarea beneficiilor totale ale întreprinderii între diversele ei părți componente, nici o dispoziție a paragrafului 2 nu împiedica acel stat contractant sa determine după cum este uzual, beneficiile de impus pa baza unei astfel de repartizari; metoda de repartizare adoptată va fi însă în asa fel încît rezultatul sa concorde cu principiile cuprinse în prezentul articol.

5. Nici un beneficiu nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul ca acel sediu permanent cumpara produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În sensul paragrafelor precedente, beneficiile de atribuit sediului permanent vor fi determinate în fiecare an prin aceeași metoda, în afară de cazul cînd exista motive suficiente și valabile de a proceda în alt mod.

7. Cînd beneficiile cuprind elemente de venit care sînt tratate separat în articole ale prezentei convenții, prevederile acelor articole nu vor fi afectate de dispozițiile acestui articol.

Articolul 8

1. Beneficiile obținute din exploatarea navelor în trafic internațional vor fi impozabile numai în statul contractant în care navele sînt înregistrate sau pentru care au documente.

2. Beneficiile obținute din exploatarea aeronavelor în trafic internațional vor fi impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

3. Prevederile paragrafului 2 se vor aplica, de asemenea beneficiilor obținute din participarea într-un pool, la o exploatare în comun sau la o agenție internationala de transporturi.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Cînd:

a) o întreprindere a unui stat contractant participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, sau

b) aceleași persoane participa direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant,

și,

în oricare din aceste doua situații, se stabilesc sau se impun condiții între cele doua întreprinderi în relațiile lor comerciale sau financiare, ce diferă de acelea care ar fi stabilite între întreprinderi independente, atunci orice beneficii care, dacă n-ar fi fost aceste condiții, ar fi fost obținute dar, datorită acelor condiții nu au putut fi obținute, pot fi incluse în beneficiile acelei întreprinderi și impuse în consecința.

Articolul 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate rezidență a unui stat contractant către o persoană rezidență a celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

2. Totuși, astfel de dividende pot să fie, de asemenea, impuse în statul contractant în care este rezidență societatea plătitoare de dividende, potrivit legislației acelui stat, dar dacă cel care le încasează este beneficiarul efectiv al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăși:

a) 45 la suta din suma bruta a dividendelor, dacă societatea care le distribuie este rezidență a Greciei, și

b) 25 la suta din suma bruta a dividendelor, dacă societatea care le distribuie este rezidență a României. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord modalitatea de aplicare a acestor limitări.

Acest paragraf nu va afecta impozitarea societății pentru beneficiile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul dividende, asa cum este folosit în acest articol, înseamnă veniturile provenind din acțiuni, acțiuni sau titluri de folosință, părți miniere părți de fondator sau alte drepturi, cu excepția creanțelor, care participa la realizarea beneficiilor, precum și veniturile din alte părți sociale ce sînt supuse aceluiași regim de impunere ca venituri din acțiuni de către legislația fiscală a statului contractant în care este rezidență societatea distribuitoare a dividendelor.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant desfășoară activități producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidență, printr-un sediu permanent situat în acel stat sau efectuează în acel stat servicii independente, folosind o baza fixa situata acolo, iar pachetul de acțiuni deținut, în legătură cu care se plătesc dividendele, este efectiv legat de acest sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz.

5. Cînd o societate rezidență a unui stat contractant realizează beneficii sau venituri din celălalt stat contractant, acel stat contractant nu poate percepe nici un impozit asupra dividendelor plătite de societate, excepțind situația în care aceste dividende sînt plătite unui rezident al acelui stat sau în măsura în care pachetul de acțiuni în legătură cu care se plătesc dividendele sînt legate în mod efectiv de un sediu permanent sau o baza fixa situata în acel stat, nici sa preleve vreun impozit asupra beneficiilor nedistribuite ale societății, chiar dacă dividendele plătite sau beneficiile nedistribuite reprezintă în total sau în parte, beneficii sau venituri provenind din acel stat contractant.

Articolul 11

Dobinzi

1. Dobinzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat contractant.

2. Totuși, astfel de dobinzi pot să fie de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat dar, dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobinzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăși 10 la suta din suma bruta a dobinzilor. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord modalitatea de aplicare a acestei limitări.

3. Termenul dobinzi, astfel cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanta de orice fel garantate sau nu ipotecar și indiferent dacă dau sau nu dreptul; de a participa la beneficiile debitorului și, în special veniturile din efecte publice și veniturile din obligațiuni, inclusiv primele și premiile decurgind din aceste efecte publice sau obligațiuni. Penalizările pentru plata cu întîrziere nu sînt considerate ca dobinzi în sensul prezentului articol.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al dobinzilor rezident al unui stat contractant, desfășoară activități producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care iau naștere dobinzile printr-un sediu permanent situat acolo sau efectuează în celălalt stat contractant servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo și dacă titlurile de creanțe cu privire la care se plătesc dobinzile sînt legate în mod efectiv de un astfel de sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15 după caz.

5. Dobinzile se vor considera ca iau naștere într-un stat contractant cînd debitorul este acel stat contractant, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuși, persoana plătitoare a dobinzilor, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care a fost contractată creanta asupra căreia se plătesc dobinzile și aceste dobinzi se suporta de acel sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste dobinzi se vor considera ca iau naștere în statul în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

6. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv sau dintre ambii și o altă persoană, suma dobinzilor, ținînd cont de creanta pentru care ele sînt plătite excede suma asupra căreia ar fi convenit debitorul și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Comisioane

1. Comisioanele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

2. Totuși, astfel de comisioane pot să fie impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși 5 la suta din suma comisionului. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

3. Termenul comisioane astfel cum este folosit în acest articol, înseamnă o plata efectuată unui intermediar, unui agent comisionar general sau oricărei alte persoane asimilate unui astfel de intermediar sau agent, de către legislația fiscală a statului contractant din care provine o asemenea plata.

4. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul comisionului, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provine comisionul un sediu permanent de care este legată efectiv activitatea generatoare de comision. În asemenea caz, se vor aplica prevederile art. 7.

5. Comisioanele se vor considera ca iau naștere într-un stat contractant cînd debitorul este chiar acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuși, persoana plătitoare a comisioanelor, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligația de plată a comisioanelor și aceste comisioane sînt suportate de acel sediu permanent, atunci aceste comisioane se vor considera ca iau naștere în statul contractant în care este situat sediul permanent.

Articolul 13

Redevențe

1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel stat.

2. Totuși, astfel de redevențe pot să fie, de asemenea, impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legislația acelui stat dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevențelor impozitul astfel stabilit nu va depăși 5 la suta din suma bruta a redevențelor plătite pentru folosirea sau pentru dreptul de folosire a oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice, sau științifice, inclusiv filmele de cinematograf și filmele sau benzile de televiziune sau radio și 7 la suta din suma bruta a redevențelor plătite pentru folosirea sau dreptul de folosire a oricărui brevet de invenție, marca de fabrica, design, sau model, plan formula sau procedeu secret, ca și pentru folosirea unui echipament industrial, comercial, sau științific sau pentru informațiile relative la experienta cîștigată în domeniul industrial, comercial sau științific. Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili, de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

3. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se vor aplica dacă beneficiarul efectiv al redevențelor, rezident al unui stat contractant, desfășoară activități producătoare de venituri în celălalt stat contractant în care iau naștere redevențele, printr-un sediu permanent situat acolo sau efectuează în celălalt stat contractant servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata acolo și dreptul sau proprietatea în legătură cu care se plătesc redevențele sînt legate efectiv de acest sediu permanent sau baza fixa. În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau 15, după caz.

4. Se va considera ca redevențele iau naștere într-un stat contractant cînd plătitorul este acel stat, o unitate administrativ-teritorială, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cînd, totuși, persoana plătitoare de redevențe, fie ca este sau nu rezidență a unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o baza fixa în legătură cu care s-a născut obligația de a plati redevențele și plata acestor redevențe este suportată de acest sediu permanent sau baza fixa, atunci aceste redevențe se vor considera ca iau naștere în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixa.

5. Cînd, datorită relațiilor speciale existente între debitor și beneficiarul efectiv sau dintre ambii și o altă persoană, suma redevențelor, ținînd seama de folosirea, concesionarea folosirii sau informația pentru care se plătesc, depășește suma asupra căreia s-ar fi convenit de către debitor și beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se vor aplica numai la aceasta ultima suma menționată. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămîne impozabilă conform legislației fiecărui stat contractant, tinindu-se cont de celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 14

Cistiguri din capital

1.Cistigurile obținute de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea bunurilor imobile, astfel cum sînt definite în art. 6, situate în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat contractant.

2.Cistigurile care provin din înstrăinarea bunurilor mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, sau a bunurilor mobile care aparțin unei baze fixe de care dispune un rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant în scopul efectuării unor servicii personale cu caracter independent, inclusiv cîștigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) sau a unei baze fixe, pot impuse în celălalt stat.

3.Cistigurile care provin din înstrăinarea navelor sau aeronavelor folosite în trafic internațional și a bunurilor mobile ținînd de exploatarea acestor nave sau aeronave vor fi impuse numai în statul contractant în care, urmare prevederilor art. 8 al acestei convenții, sînt impozabile beneficiile obținute din astfel de activități.

4.Cistigurile obținute din înstrăinarea oricăror bunuri, altele decît cele menționate la paragrafele 1, 2 și 3, vor fi impuse numai în statul contractant al cărui rezident este cel care înstrăinează.

Articolul 15

Servicii personale cu caracter independent

1.Veniturile obținute de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unei profesii sau a altor activități cu caracter independent vor fi impuse numai în acel stat cu excepția situației în care rezidentul are permanent la dispoziția sa în celălalt stat contractant o baza fixa în scopul exercitării activității sau a situației în care rezidentul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă care depășește 183 de zile în cursul unui an fiscal sau perioade care insumeaza 183 de zile în doi ani fiscali consecutivi. Dacă dispune de o astfel de baza fixa sau dacă șederea depășește perioada sus-menționată, veniturile vor fi impuse în celălalt stat contractant, dar numai în măsura în care acestea pot fi atribuite acelei baze fixe sau perioade de ședere.

2.Expresia profesii libere include, în special, activități independente de ordin științific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum și exercitarea independenta a profesiunii de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist și contabil.

Articolul 16

Servicii personale dependente

1.Sub rezerva prevederilor art. 17, 19 și 20, salariile și alte remunerații similare, pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata sînt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul cînd aceasta activitate este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariata este exercitată în celălalt stat contractant, remunerația primită din aceasta activitate este impozabilă în acel stat.

2.Independent de prevederile paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant le primește pentru o activitate salariata exercitată în celălalt stat contractant vor fi impozabile numai în primul stat menționat dacă:

a) primitorul rămîne în celălalt stat o perioadă sau perioade care nu depășesc în total 183 de zile în cursul anului fiscal al celuilalt stat, și

b) remunerațiile sînt plătite de către o persoană sau în numele unei persoane care angajează și care nu este rezidență a celuilalt stat, și

c) remunerațiile nu sînt suportate de un sediu permanent sau de o baza fixa pe care cel care angajează o are în celălalt stat.

3.Independent de dispozițiile precedente ale acestui articol, remunerațiile pentru activitatea salariata exercitată la bordul unei nave sau al unei aeronave în trafic internațional pot fi impozabile în statul contractant din care se obțin beneficii din activitatea acestor nave sau aeronave, în conformitate cu prevederile art. 8.

Articolul 17

Remunerațiile membrilor consiliului de administrație sau de conducere

Remunerațiile directorilor și alte remunerații similare primite de către un rezident al unui stat contractant în calitatea lui de membru al consiliului de administrație al unei societăți rezidente în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

Articolul 18

Artiști și sportivi

1.Independent de prevederile art. 15 și 16, veniturile pe care un rezident al unui stat contractant, în calitate de artist de teatru, de cinema, de radio sau televiziune și interpreții muzicali, precum și sportivii le obțin din activitatea personală desfășurată în celălalt stat contractant, pot fi impuse în acel stat.

2.Cînd veniturile privitoare la activitățile personale exercitate de un profesionist de spectacole sau de un sportiv în aceasta calitate nu revine acestuia ci altei persoane, independent de prevederile art. 7, 15 și 16, acele venituri pot fi impuse în statul contractant în care se desfășoară activitățile profesionistului de spectacole sau sportivului.

3.Veniturile obținute din astfel de activități, desfășurate în cadrul acordurilor culturale încheiate între statele contractante, sînt scutite reciproc de impozite.

Articolul 19

Pensii

Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 20, pensiile și alte remunerații similare plătite unui rezident al unui stat contractant pentru munca salariata desfășurată în trecut, vor fi impozabile numai în acel stat.

Articolul 20

Funcții publice

1. a) Remunerațiile, altele decît pensiile plătite de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unități sau autorități, vor fi impuse numai în acel stat.

b) Totuși, astfel de remunerații vor fi impuse numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sînt prestate în acel stat și persoana este un rezident al acelui stat care:

I) este un național al acelui stat, sau

II) nu a devenit rezidență a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2.a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat, unități sau autorități a acestuia va fi impusa numai în acel stat.

b) Totuși, astfel de pensii vor fi impuse numai în celălalt stat contractant, dacă persoana este rezidență și național al acelui stat.

3.Prevederile art. 16, 17 și 19 se vor aplica remunerațiilor și pensiilor referitoare la serviciile prestate în legătură cu o activitate producătoare de venituri desfășurată de un stat contractant, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia.

Articolul 21

Profesori

1. Remunerațiile pe care profesorii și alți membri ai corpului de învățămînt rezidenți ai unui stat contractant care predau într-o universitate sau în orice alta instituție de învățămînt autorizata a celuilalt stat contractant le primesc pentru aceasta activitate sînt impozabile numai în primul stat, pentru o perioadă care nu depășește 2 ani de la începerea activității lor.

2. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, remunerațiilor pe care o persoană fizica, rezidență a unui stat contractant le primește pentru lucrări de cercetare executate în celălalt stat contractant, dacă asemenea cercetări nu sînt întreprinse în principal pentru beneficiul privat al unei întreprinderi sau persoane.

Articolul 22

Studenți, stagiari și persoane aflate la specializare

1. Sumele pe care un student, un practicant, un stagiar sau o persoană trimisa pentru a dobîndi experienta tehnica, profesională sau comercială care este sau a fost imediat anterior prezentei sale într-un stat contractant, un rezident al celuilalt stat contractant și care este prezent în primul stat contractant menționat numai în scopul instruirii sau pregătirii sale, le primește pentru întreținere, instruire sau pregătire, nu vor fi impuse în primul stat menționat cu condiția ca astfel de sume sa provină din surse situate în afară acelui stat.

2. Aceeași scutire se va aplica venitului obținut de către o persoană din cele mai sus menționate din munca salariata pe care o prestează în acel prim stat contractant pentru a-și suplimenta mijloacele sale pentru întreținere, educare, instruire și alte cheltuieli pentru specializare, pentru o perioadă limitată la 2 ani de la sosirea sa în acel prim stat contractant.

Articolul 23

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, de oriunde ar proveni, care nu au fost menționate în articolele precedente ale prezentei convenții, vor fi impuse numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi aplicate veniturilor, altele decît veniturile care provin din proprietăți imobiliare, asa cum sînt definite în paragraful 2 al art. 6 dacă primitorul unor astfel de venituri care este rezident al unui stat contractant, desfășoară activități producătoare de venituri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat în aceasta sau desfășoară în acel stat servicii personale cu caracter independent folosind o baza fixa situata în acesta și drepturile sau bunurile cu privire la venitul plătit sînt legate efectiv de acel sediu permanent sau baza fixa.

În astfel de cazuri se vor aplica prevederile art. 7 sau ale art. 15, după caz

Articolul 24

Impunerea averii

1. Averea constituită din bunuri imobile, la care se referă art. 6, deținută de un rezident al unui stat contractant și situata în celălalt stat contractant se impozitează în acel stat.

2. Averea constituită din bunuri mobile făcînd parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau din bunuri mobile ținînd de o baza fixa la dispoziția unui rezident al unui stat contractant în celălalt stat contractant, în scopul exercitării de servicii personale cu caracter independent, este impozabilă în acel stat.

3. Averea constind din nave sau aeronave exploatate în trafic internațional și din bunuri mobile, ținînd de exploatarea unor astfel de nave sau aeronave sînt impozabile numai în statul contractant în care beneficiile aferente navelor sau aeronavelor sînt impozabile în conformitate cu prevederile art. 8 al acestei convenții.

4. Toate celelalte elemente de avere ale unui rezident al unui stat contractant sînt impozabile numai în acel stat.

Articolul 25

Evitarea dublei impuneri

1. Cînd un rezident al unui stat contractant realizează venituri sau deține avere care, în conformitate cu prevederile acestei convenții pot fi impuse în celălalt stat contractant, primul stat menționat va acorda:

a) ca o deducere din impozitul pe venit al acelui rezident o sumă egala cu impozitul pe venit plătit în acel stat;

b) ca o deducere din impozitul pe avere al acelui rezident o sumă egala cu impozitul pe avere plătit în acel stat.

O atare deducere în fiecare stat nu va depăși cu toate acestea, acea parte din impozitul pe venit sau impozitul pe avere astfel cum a fost determinat înainte de acordarea deducerii, care este, sau după caz, poate fi atribuită venitului sau averii care pot fi impuse în acel stat.

Articolul 26

Nediscriminarea

1. Naționalii unui stat contractant nu vor fi supuși în celălalt stat contractant la nici un impozit sau alta obligație legată de acesta, care să fie diferita sau mai împovărătoare decît impunerea și cerințele legate de aceasta impunere la care sînt sau pot fi supuși naționalii celuilalt stat în aceleași condiții.

2. Termenul naționali indica:

a) toate persoanele fizice care poseda naționalitatea greaca sau cetățenia română;

b) toate persoanele juridice, societățile de persoane și asociațiile constituite conform legislației în vigoare într-un stat contractant.

3. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiții mai puțin favorabile în celălalt stat, decît impunerea stabilită întreprinderilor acelui stat care desfășoare aceleași activități. Aceasta prevedere nu va fi interpretată ca obligind un stat contractant sa acorde rezidenților celuilalt stat contractant orice înlesnire, reducere sau scutire cu caracter personal, în ce privește impunerea pe considerente privind statutul civil sau responsabilitățile familiale pe care le acorda rezidenților săi.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este, integral sau parțial deținut sau controlat, în mod direct sau indirect de unul sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat nici unui impozit sau obligație legată de acesta care să diferita sau mai împovărătoare decît impozitul sau obligațiile legate de acesta, la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menționat.

5. Prevederile acestui articol se vor aplica impozitelor de orice fel și natura, independent de prevederile art. 2.

Articolul 27

Procedura amiabila

1. Cînd o persoană apreciază ca măsurile luate de un stat contractant sau de ambele state contractante îi atrag sau îi pot atrage o impozitare care nu este conformă cu aceasta convenție, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislația naționala a acestor state, sa supună cazul sau autorității competente a statului contractant a cărui rezidență este sau dacă cazul sau intra sub incidența prevederilor paragrafului 1 al art. 26, atunci acesta va fi prezentat statului contractant al cărui național este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a acțiunii din care rezultă ca impunerea este contrară prevederilor convenției.

2. Autoritatea competența se va strădui, dacă reclamația îi pare intemeiata și dacă ea însăși nu este în măsura sa ajungă la o soluționare corespunzătoare, sa rezolve problema pe calea unei înțelegeri mutuale cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este conformă cu convenția.

3. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui sa rezolve, pe calea înțelegerii mutuale, orice dificultăți sau dubii cu privire la interpretarea sau aplicarea convenției. Ele pot, de asemenea să se consulte în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute de convenție.

4. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunică direct între ele în scopul realizării unei înțelegeri în vederea aplicării prevederilor din paragrafele precedente. Cînd, pentru a se ajunge la o înțelegere, apare ca fiind recomandabil un schimb oral de opinii, un atare schimb poate avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanții autorităților competente ale statelor contractante.

5. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc, dacă schimbările survenite în legislația lor fiscală necesita modificări ale convenției.

Articolul 28

Schimb de informații

1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații dacă este necesar pentru aplicarea prevederilor prezentei convenții sau ale legilor interne ale statelor contractante privind impozitele prevăzute de convenție, în măsura în care impozitarea nu este contrară convenției. Schimbul de informații nu este influentat de art. 1. Orice informație obținută de un stat contractant va fi tratata ca secret în același mod ca și o informație obținută în condițiile legislației interne a acelui stat și va fi facuta cunoscută numai persoanelor sau autorităților (inclusiv tribunale și organe administrative) care au atribuții în legătură cu stabilirea sau încasarea, executarea sau urmărirea judiciară sau rezolvarea apelurilor în legătură cu impozitele care constituie obiectul convenției. Persoanele sau autoritățile menționate trebuie să folosească informațiile numai în aceste scopuri. Ele pot face cunoscute informațiile în procesele publice la tribunale sau în hotărîrile judecătorești.

2. Dispozițiile paragrafului 1 nu vor fi în nici un caz interpretate ca impunind unui stat contractant obligația:

a) de a lua măsuri administrative contrare propriei legislații sau cu practica administrativă a unuia sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informații care nu pot fi obținute pe baza legislației proprii sau în cadrul practicii administrative normale ale celor două state contractante;

c) de a furniza informații care ar divulga orice secret comercial, de afaceri industrial profesional sau procedeu comercial sau informații a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.

Articolul 29

Funcționari diplomatici și consulari

Nici o prevedere a prezentei convenții nu va afecta privilegiile fiscale de care beneficiază funcționarii diplomatici și consulari, fie în virtutea regulilor generale ale dreptului internațional, fie în virtutea prevederilor unor acorduri speciale.

Articolul 30

Intrarea în vigoare

1.Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi schimbate la București sau Atena, cît mai curînd posibil.

2.Convenția va intra în vigoare după schimbul instrumentelor de ratificare și prevederile ei se vor aplica venitului realizat pe sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor celui în care convenția a intrat în vigoare.

Articolul 31

Denunțarea

Prezenta convenție va rămîne în vigoare pe o durată nedeterminată. Fiecare stat contractant poate să denunțe convenția pînă la 30 iunie a fiecărui an calendaristic, începînd din cel de al 5-lea an următor celui intrării în vigoare a convenției, printr-o nota de denunțare transmisă pe cale diplomatică; în acest caz convenția va inceta să aibă efect asupra venitului obținut pe sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic următor celui în care s-a dat nota de denunțare.

Drept care, subsemnații, autorizați în buna și cuvenită forma, am semnat prezenta convenție.

Încheiată la 17 septembrie 1991 la Atena, în 2 exemplare originale, în limbile română, elena și engleza, fiecare din texte fiind egal autentice, textul în limba engleza prevalind în caz de divergențe.