Ordin · Ministerul Justiției

Ordinul nr. 509/2005

pentru aprobarea Regulamentului privind modalitățile de exercitare a atribuțiilor ce revin Ministerului Justiției, în calitatea sa de autoritate centrală, desemnată prin Legea nr. 100/1992 pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii

prezumat în vigoare

Data actului
5 aprilie 2005
Emitent
Ministerul Justiției
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 349 din 25 aprilie 2005
Citat de
2 acte
Citează
3 acte
Structură
6 articole, 1 anexă · 9.349 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

În temeiul

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 369/2004

privind aplicarea Convenției asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, la care România a aderat prin

Legea nr. 100/1992 ,

în conformitate cu dispozițiile

art. 6 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 83/2005

privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 11 februarie 2005,

ministrul justiției emite următorul ordin:

Articol unic

Se aprobă Regulamentul privind modalitățile de exercitare a atribuțiilor ce revin Ministerului Justiției, în calitatea sa de autoritate centrală, desemnată prin

Legea nr. 100/1992

pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Ministrul justiției,
Monica Luisa Macovei
București, 5 aprilie 2005.
Nr. 509/C.

Anexa REGULAMENT

privind modalitățile de exercitare a atribuțiilor ce revin Ministerului Justiției, în calitatea sa de autoritate centrală, desemnată prin

Legea nr. 100/1992

pentru aderarea României la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii

Articolul 1

Atribuțiile ce revin Ministerului Justiției, în calitatea sa de autoritate centrală română pentru ducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin Convenția asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, adoptată la Haga la 25 octombrie 1980, denumită în continuare Convenție, sunt îndeplinite prin Direcția drept internațional, cooperare judiciară și afaceri juridice externe - Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie civilă, comercială și de dreptul familiei și prin Direcția contencios.

Articolul 2

Atribuțiile autorității centrale române, atunci când este solicitată cu o cerere de înapoiere a unui copil la reședința sa obișnuită din străinătate, formulată în temeiul art. 3 din Convenție de către o persoană, instituție, organism interesat ori de către autoritatea centrală a unui stat-parte la Convenție, denumită în continuare transmițător, sunt în principal următoarele:

a) primește cererea prin Registratura unică și o înregistrează în Registrul special de evidență - răpiri ținut de Serviciul de cooperare judiciară internațională în materie civilă, comercială și de dreptul familiei;

b) confirmă primirea cererii de către transmițător;

c) verifică cererea sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de Convenție;

d) solicită de la transmițător informații și/sau documente, în măsura în care le consideră necesare în completarea cererii;

e) informează instanța română cu privire la existența cererii de înapoiere a copilului, în vederea respectării prevederilor art. 16 din Convenție;

f) informează transmițătorul, dacă este cazul, cu privire la motivele care determină neacceptarea cererii sau transmiterea ei către alt stat-parte la Convenție, conform

art. 4 din Legea nr. 369/2004 ;

g) colaborează cu organele de poliție, jandarmerie și cu orice alte autorități pentru a localiza copilul și persoana care a deplasat copilul din statul reședinței sale obișnuite, menționate în cererea de înapoiere; în cazul în care nu s-a reușit localizarea, cererea se restituie transmițătorului, făcându-se mențiune despre aceasta;

h) încearcă soluționarea pe cale amiabilă a conflictului ivit între părți, în vederea înapoierii de bunăvoie a copilului în statul reședinței sale obișnuite;

i) asigură reprezentarea legală a reclamantului din străinătate în fața instanțelor române, prin Direcția contencios;

j) atunci când ia cunoștință pe orice cale că minorul este în pericol, autoritatea centrală română sesizează autoritățile competente cu atribuții în domeniul protecției copilului pentru a lua, dacă este cazul, măsurile necesare de protecție a copilului prevăzute de legislația în vigoare;

k) îl informează pe transmițătorul cererii cu privire la hotărârea judecătorească pronunțată în cauză; în acest scop, autoritatea centrală română facilitează traducerea hotărârii judecătorești de către un traducător autorizat și asigură transmiterea acesteia prin poșta rapidă; totodată autoritatea centrală română îl informează pe transmițătorul cererii cu privire la posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârii judecătorești pronunțate în cauză;

l) îndeplinește orice alte atribuții care decurg din aplicarea Convenției.

Articolul 3

Atribuțiile autorității centrale române, atunci când transmite unei autorități centrale din străinătate o cerere formulată de către o persoană, instituție sau un organism interesat din România, denumit în continuare solicitant, în vederea obținerii înapoierii unui copil deplasat sau reținut ilicit într-un stat-parte la Convenție, sunt în principal următoarele:

a) primește prin Registratura unică sesizarea solicitantului din România și o înregistrează în registrul prevăzut la art. 2 lit. a);

b) examinează sesizarea și actele doveditoare anexate la aceasta;

c) în cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 3 din Convenție, transmite solicitantului formularele-tip de cerere de înapoiere și procură, îndrumându-l în vederea completării lor;

d) după verificarea cererii de înapoiere a copilului, a procurii, a documentelor doveditoare redactate în limba română și traduse în limba franceză sau engleză, primite de la solicitant, autoritatea centrală română le transmite prin poșta rapidă autorității centrale a statului-parte la Convenție pe al cărui teritoriu se afirmă că a fost deplasat ilicit sau a fost reținut copilul; actele transmise sunt însoțite de certificatul de legislație emis de autoritatea centrală română prin care se atestă dispozițiile legale în vigoare în materia încredințării copilului;

e) în cazul în care după confirmarea primirii cererii autoritatea centrală solicitată cere informații suplimentare, autoritatea centrală română le furnizează în măsura în care le poate obține;

f) cere periodic autorității centrale solicitate informații în legătură cu evoluția cauzei;

g) în cazul în care autoritatea competentă străină ordonă înapoierea copilului în România, autoritatea centrală română cooperează cu autoritatea centrală solicitată pentru a facilita înapoierea în siguranță a copilului pe teritoriul României și, atunci când este cazul, a persoanei care îl însoțește;

h) confirmă autorității centrale solicitate înapoierea în bune condiții a copilului pe teritoriul României;

i) îndeplinește orice alte atribuții care decurg din aplicarea Convenției.

Articolul 4

Atribuțiile autorității centrale române, atunci când este sesizată cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Convenție sau ale

art. 15 din Legea nr. 369/2004 , în vederea obținerii unei hotărâri prin care să se constate că deplasarea sau neînapoierea unui copil a fost ilicită în sensul art. 3 din Convenție, sunt următoarele:

a) primește de la reclamant cererea și înscrisurile doveditoare anexate la aceasta;

b) verifică cererea și înscrisurile anexate sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de

art. 15 din Legea nr. 369/2004 ; în cazul în care se constată că acestea nu îndeplinesc condițiile legii, autoritatea centrală română le restituie reclamantului, punându-i în vedere să modifice cererea sau, dacă este cazul, să completeze actele anexate în susținerea acesteia;

c) depune cererea și înscrisurile în sprijinul cererii, cu adresă de înaintare la instanța română competentă;

d) comunică instanței române competente orice informații relevante în soluționarea cererii;

e) transmite autorității judiciare sau administrative solicitante, direct sau prin intermediul autorității centrale a statului solicitat, orice date sau informații privind stadiul procedurilor în curs în fața instanțelor române și comunică hotărârea judecătorească a instanței române însoțită de o traducere în limba statului solicitant ori în limbile franceză sau engleză; traducerea va fi efectuată prin grija autorității centrale române.

Articolul 5

Dispozițiile art. 1-4 se aplică în mod corespunzător atunci când autoritatea centrală română acționează ca autoritate solicitată sau solicitantă, în vederea acordării asistenței pentru organizarea sau protejarea exercitării dreptului de vizitare a unui copil, potrivit prevederilor Convenției.

____________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.