HG nr. 547/2005

Anexa STRATEGIA NAȚIONALA DE PROTECȚIE CIVILĂ

INTRODUCERE

Strategia naționala de protecție civilă este documentul de baza al sistemului constituit în România, conform legii, care cuprinde obiectivele și opțiunile fundamentale privind îndeplinirea, prin mijloace și pe cai de acțiune specifice forțelor de protecție, a politicii de securitate naționala a statului român în domeniul prevenirii și protecției populației, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu și factorilor de mediu în caz de dezastre și/sau război precum și pregătire și ducerea acțiunilor de intervenție pentru înlăturarea efectelor acestora.

Ea stabilește locul și rolul Protecției Civile din România în cadrul eforturilor de realizare a obiectivelor prevăzute în Strategia de securitate naționala și strategia de ordine publică precum și a obiectivelor Uniunii Europene privind cooperarea în domeniu.

Strategia protecției civile constituie documentul fundamental care orienteaza sistemul național al protecției civile din România pentru îndeplinirea misiunilor stabilite prin lege.

În România, protecția civilă, în calitatea sa de componenta a structurilor de protecție, reprezintă una din formele de asigurare a securității naționale.

Potrivit legii, protecția civilă este componenta a sistemului securității naționale și reprezintă un ansamblu integrat de activități specifice, măsuri și sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar și de informare publică, planificate, organizate și realizate potrivit prezentei legi, în scopul prevenirii și reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populației, bunurilor și mediului împotriva efectelor negative ale situațiilor de urgenta, conflictelor armate și inlaturarii operative a urmărilor acestora și asigurării condițiilor necesare supravietuirii persoanelor afectate. Activitatea de protecție civilă este de interes național, are caracter permanent și se bazează pe îndeplinirea obligațiilor ce revin, potrivit legii, autorităților administrației publice centrale și locale, celorlalte persoane juridice de drept public și privat române precum și persoanelor fizice.

Misiunea principala a protecției civile din România este de a asigura cetățenilor săi, bunurilor materiale individuale și colective ale acestora, valorilor de patrimoniu și factorilor de mediu siguranța și protecție împotriva efectelor dezastrelor naturale și/sau acțiunilor militare pe timp de pace, criza și război, prin respectarea stricta a drepturilor omului, într-un stat național, suveran, independent, unitar și indivizibil, angajat activ în procesul de integrare europeană și euro-atlantica, în condițiile unui regim politic bazat pe democratie constituțională, sub strict control democratic civil asupra sistemului protecției civile. Pentru îndeplinirea acestor misiuni, sistemul național al protecției civile este și va fi un serviciu public comunitar.

În aceste condiții, sistemul național al protecției civile din România trebuie să fie pregătit, încă din timp de pace și normalitate, să-și ridice capacitatea de intervenție în situații de urgenta ori criza și sa acționeze în situații de conflict militar cu capacitatea completa pentru asigurarea prevenirii și protecției populației, bunurilor materiale, animalelor, valorilor de patrimoniu și factorilor de mediu, precum și să fie în măsura sa participe, cu toate resursele umane, tehnice, materiale și financiare de care dispune, pentru înlăturarea efectelor dezastrelor și/sau a conflictelor militare.

Aceste măsuri sunt obligatorii, la nivel național, pentru toate structurile administrativ-teritoriale stabilite prin lege, dar și la nivelul instituțiilor publice și al agenților economici, indiferent de forma de proprietate.

Strategia protecției civile a fost elaborata pe următoarele considerente:

● România, membra NATO nu are inamici declarați, se bucura de relații pașnice cu vecinii, iar probabilitatea apariției, pe termen scurt și mediu, a unei amenințări militare majore la adresa securității sale este minima, dar prin dispunerea sa geografică, formele de relief, caracterul temperat-continental al climei, densitatea elementelor de infrastructura, a gradului mediu de dezvoltare economică, prin densitatea populației, gradul și nivelul de instruire a populației în vederea cunoașterii modului de comportare și acordare a ajutorului sau a primului ajutor în situații de dezastre, prin teritoriul sau și populația dispusă în acest areal, rămâne vulnerabila la formele de manifestare violenta a tuturor tipurilor de dezastre și conflicte militare, iar necesitatea unei capacități de răspuns credibile și permanente se impune.

● Strategia este în mod evident preventivă și participativa. Esenta strategiei cuprinde patru concepte strategice:

■ CAPACITATE DE RĂSPUNS CREDIBILA - presupune o permanenta capacitate de reactie eficienta și adecvată la riscurile existente și probabile la adresa securității individuale și colective a populației civile. Pe baza evaluărilor și prognozelor realiste asupra riscurilor existente structurile de protecție civilă trebuie să aibă permanent capacitatea de intervenție corespunzătoare gradului de pericol la care este supusă populația.

■ RESTRUCTURAREA ȘI MODERNIZAREA - consta în realizarea unor structuri adecvate riscurilor la care este supusă România, dar și celor specifice structurilor teritorial-administrative, instituțiilor publice sau agenților economici, dimensionate și înzestrate la posibilitățile de sustinere financiară de care dispun administrațiile publice centrale și locale. În componenta structurilor de protecție civilă (profesioniste și voluntare), trebuie incluse toate serviciile care concura la îndeplinirea misiunilor protecției civile. Va fi gandit și operationalizat un sistem al protecției civile pe bază de voluntariat.

Concomitent, se va acționa pentru revederea structurilor ce urmează a fi constituite prin completare și/sau mobilizare, în vederea redimensionarii acestora, precum și pentru reducerea timpului de operationalizare și creșterea mobilitatii de intervenție.

Inzestrarea acestor structuri cu tehnica și aparatura moderna se va realiza progresiv, în funcție de repartiția alocațiilor bugetare naționale și locale, până cel mai târziu în 2008-2012.

■ PARTENERIATUL OPERATIONAL INTENSIFICAT - cu structuri similare din tari membre și partenere NATO și UE se bazează pe parteneriatele speciale, bilaterale și multilaterale, ca și pe dezvoltarea altora, care servesc la creșterea gradului de siguranță și protecție al populației civile, atât pe timp de pace, cat și pe timp de criza sau război.

■ INTEGRAREA GRADUALA - are în vedere accelerarea procesului de aderare la structurile europene, concomitent cu interoperabilizarea treptata a structurilor militare și civile de protecție civilă cu cele similare ale celorlalte state membre NATO, fapt ce va permite României să-și ocupe locul dorit și meritat în cadrul comunității internaționale. Protecția Civilă din România trebuie să pregătească și sa demareze demersurile necesare acceptării sale, cu responsabilități și drepturi depline, în rândul membrilor Organizației Internaționale a Protecției Civile. Un mediu de securitate colectivă reprezintă cel mai bun mijloc de a ne proteja interesele naționale în secolul XXI.

MEDIUL DE SECURITATE

Amenințarea cu o confruntare militară majoră în Europa s-a diminuat în mod semnificativ. Odată cu colapsul regimurilor comuniste, România se confrunta cu o perioadă de tranzitie, care prezintă atât aspecte favorabile, cat și provocari.

Paralel cu progresele cooperării și integrării, au loc procese perturbatoare la adresa securității, cum ar fi fragmentarea, marginalizarea sau izolarea unor actori internationali. În lipsa dialogului, conflictele tind sa dobândească un caracter internațional, antrenand utilizarea forței militare și creând pericole la adresa securității statelor, cu consecințe în plan regional și global. Toate statele participante la edificarea securității europene s-au angajat sa adopte măsuri pentru întărirea cooperării, creșterea stabilitatii și reducerea posibilității izbucnirii unui conflict armat.

Mediul de securitate oferă, pe termen scurt, ocazia favorabilă de afirmare a României imediat după integrarea în Alianta Nord-Atlantica.

Exista o instabilitate regionala care poate determina accentuarea riscurilor pe termen mediu și lung. Spiritul de deschidere, de alianta și cooperare în Europa contribuie la întărirea tendintei de stabilitate. Sistemul național al protecției civile din România joaca un rol activ în dezvoltarea cooperării cu structurile similare ale altor state, pentru a susține întărirea încrederii și stabilitatii. Actualul mediu de securitate permite realizarea reformei protecției civile în cadrul unor limite de risc acceptabile.

Într-un mediu de securitate contradictoriu, complex, dinamic și incert, condițiile economico-financiare existente în România și în alte state din regiune reprezintă o sursa potențiala de instabilitate. Aceasta ar putea întârzia efectele pozitive ale evoluției în plan regional și ar accentua tendintele negative.

Printre sursele potențiale de instabilitate cu care s-ar putea confrunta România în perioada imediat următoare pot fi enumerate: confruntarile interetnice, interconfesionale și sociale; terorismul de stat; comerțul ilicit cu arme, explozibil, cu droguri și cu carne vie; afluxul de refugiati; sabotajele; exploatarea abuzivă a unor resurse(păduri, resurse minerale etc); insuficienta amenajărilor și ameliorarilor etc.

În acest context, Protecția Civilă din România trebuie să fie pregatita sa răspundă provocarilor inceputului secolului al XXI-lea, care se manifesta cu precădere în spațiul de interes al strategiei de securitate naționale a României. Acest spațiu este variabil în funcție de evoluția mediului de securitate, interesele naționale și este determinat atât de existenta surselor active sau potențiale de generare a unor crize, a căror rezolvare obliga la promovarea obiectivelor sistemului național de protecție civilă. România este situata la interferenta a patru evolutii strategice dezvoltate în spațiile: central-european - viitor pol de prosperitate regionala; sud-est european - generator de instabilitate; al Comunității Statelor Independente - aflat în criza de identitate și cel al Marii Negre - care constituie atât zona de importanța strategica pentru flancul sudic al NATO, cat și spațiu de tranzit pentru sursele energetice din Asia Centrala.

RISCURILE LA CARE SUNT SUPUSE

TERITORIUL ȘI POPULAȚIA ROMÂNIEI

În prezent, riscul confruntarii militare rămâne redus. Totuși exista riscuri non-militare și militare dificil de prevăzut și apreciat și care ar putea evolua în amenințări. Din punct de vedere al protecției civile, o anumită parte a riscurilor non-militare pot fi clasificate în riscuri naturale și tehnologice care, la rândul lor, pot fi transnationale, zonale, județene și locale.

Riscurile naturale cuprind totalitatea fenomenelor naturale periculoase în cadrul cărora parametrii de stare se pot manifesta în limite variabile de instabilitate de la normal către pericol, datorate pământului (cutremure, alunecări de teren, avalanse), apei (inundații, ninsori abundente), aerului (furtuni, uragane, taifunuri), variatiilor de temperatura (inghet, seceta, canicula), alte evenimente neprevăzute (epidemii, epizootii)

Riscurile tehnologice cuprind totalitatea evenimentelor datorate acțiunii umane, involuntare sau intenționate, care conferă elementelor infrastructurii probabilitatea de a funcționa în limite cuprinse între normal și periculos până la dezastre cu efecte distructive asupra siguranței cetățenilor, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu.

Din punct de vedere al ariei de manifestare riscurile pot fi clasificate astfel:

Riscurile naturale și tehnologice transnationale sunt acele riscuri care, datorită evoluției lor, ameninta teritoriul a doua sau mai multe state.

Riscurile naturale și tehnologice zonale sunt acele riscuri care, datorită evoluției lor, ameninta teritoriul a doua sau mai multe județe.

Riscurile naturale și tehnologice județene sunt acele riscuri care, datorită evoluției lor, ameninta teritoriul unui singur județ (doua sau mai multe localități).

Riscurile naturale și tehnologice locale sunt acele riscuri care, ca urmare a evoluției lor, ameninta teritoriul unei singure localități).

Consecințele riscurilor militare la adresa securității individuale și colective a cetățenilor României cumulate cu cele non-militare pot afecta grav capacitatea de răspuns la formele evolutive de manifestare a acestora prin diminuarea resurselor umane, tehnice, materiale și financiare, scăderea brusca a nivelului de trai și a încrederii cetățenilor în instituțiile statului cu rol decizional în domeniul securității naționale.

Pentru diminuarea efectelor riscurilor sunt necesare măsuri ferme și oportune. Amânarea lor va accentua numărul și formele de manifestare ale riscurilor și va mari costul acțiunilor viitoare. Pentru a răspunde adecvat la întreaga gama de riscuri trebuie să dispunem la timp de forțele și mijloacele necesare, cu un înalt nivel al capacității actionale.

Pentru îndeplinirea misiunilor sale specifice, pe baza deciziei autorităților naționale de comanda, structurile de protecție civilă vor coopera cu celelalte elemente ale sistemului de apărare, ordine publică și siguranța naționala specializate în combaterea categoriilor de riscuri specifice teritoriului național.

INTERESELE NAȚIONALE ȘI OBIECTIVUL FUNDAMENTAL

AL PROTECȚIEI CIVILE

Din punct de vedere al protecției civile, asigurarea intereselor naționale se realizează prin aplicarea normelor juridice, măsurilor și acțiunilor specifice menite sa prevină, să asigure protecția populației, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu și a factorilor de mediu, sa contracareze efectele acțiunilor militare, pe cele ale dezastrelor naturale și tehnologice, sa initieze și sa desfășoare urgent măsuri pentru înlăturarea efectelor acestora.

Sub aspectul complexului măsurilor urgente pe care protecția civilă trebuie să le desfășoare în acest context, cea de-a patra Convenție de la Geneva din 12.08.1949 și Protocoalele Adiționale I și II din 1977, adoptate de România prin Decretul 224 din 11.05.1990, stabilesc ca prin expresia "protecție civilă" se înțelege îndeplinirea tuturor sarcinilor umanitare destinate sa protejeze populația civilă împotriva pericolelor, ostilităților sau dezastrelor, asigurând condițiile necesare supravietuirii. Aceste sarcini sunt: serviciul de alerta, evacuarea, organizarea de adaposturi, aplicarea măsurilor de camuflaj, salvarea, primul ajutor și asistența religioasă, decontaminarea, adăpostirea, aprovizionarea de urgenta, ordinea în zona sinistratilor, serviciile funerare de urgenta, prevenirea și stingerea incendiilor și altele.

Îndeplinirea acestor sarcini are la baza principii și norme adoptate și recunoscute pe plan mondial, astfel:

SOLIDARITATEA: Protecția Civilă este o mișcare universala al carei obiectiv este protecția populației, a proprietăților și mediului acestora, în fața dezastrelor naturale sau provocate de accidente și ajutorarea acestora în spiritul umanității, imparțialității și solidarității.

SERVICIUL PUBLIC: Protecția Civilă este un serviciu stabilit de către un stat, pe baza legislației fiecărei tari, în spiritul Dreptului Internațional Umanitar. Sarcinile sale principale sunt prevenirea, pregătirea, planificarea și intervenția în contextul dezastrelor naturale sau provocate de accidente și/sau acțiuni militare.

COORDONAREA: Protecția Civilă are funcția de coordonator al întregii protecții, asistenței și operațiunilor desfășurate pentru îndeplinirea scopului fundamental.

EMBLEMA UNIFICATOARE: Emblema distinctiva internationala a Protecției Civile este un triunghi echilateral albastru pe fond portocaliu. Persoanele care au acest însemn au datoria sa protejeze și sa asiste în orice împrejurare victimele dezastrelor sau conflictelor armate și sa promoveze în rândul populației o cultura a prevenirii în fața dezastrelor. Personalul protecției civile, echipamentul și instalațiile acestuia, precum și proprietatea sub controlul acestora trebuie respectate.

Obiectivul fundamental al protecției civile în România îl constituie realizarea capacității naționale de răspuns, necesară și adecvată pentru asigurarea prevenirii populației în cazul producerii atacurilor executate de un eventual agresor terestru, aerian sau maritim, precum și în cazul iminentei producerii unor dezastre naturale sau tehnologice, să asigure protecție populației în caz de dezastre și/sau conflict armat, sa participe la planificarea, pregătirea, organizarea, și conducerea eficienta a acțiunilor de intervenție pentru înlăturarea efectelor acestora.

OBIECTIVELE PROTECȚIEI CIVILE NAȚIONALE

În vederea îndeplinirii acestui deziderat fundamental, strategia protecției civile în România defineste următoarele obiective:

● identificarea, monitorizarea și gestionarea tipurilor de riscuri generatoare de dezastre naturale și tehnologice existente pe teritoriul României sau pe teritoriul statelor vecine, care ar putea afecta teritoriul național;

● informarea și pregătirea preventivă a populației cu privire la pericolele la care este expusă, măsurile de autoprotectie ce trebuie îndeplinite, mijloacele de protecție puse la dispoziție, obligațiile ce îi revin și modul de acțiune pe timpul situației de urgenta;

● organizarea și asigurarea stării de operativitate și capacității de intervenție optime a serviciilor pentru situații de urgenta și a celorlalte organisme specializate cu atribuții în domeniu;

● înștiințarea oportuna a autorităților administrației publice centrale și locale despre evoluția spre dezastru a factorilor de risc natural sau tehnologic, cat și în cazul apariției pericolului iminent al acțiunilor militare și alarmarea populației în cazul producerii acestora precum și alarmarea populației în situațiile de urgenta;

● protecția populației, bunurilor materiale, valorilor culturale și arhivistice precum și a mediului împotriva efectelor dezastrelor și ale conflictelor armate;

● realizarea preventivă a măsurilor de protecție civilă prin evacuare, adăpostire, asanare pirotehnica, asistența sanitară și decontaminare;

● pregătirea pentru protecție civilă a personalului de conducere din administrația publică centrala și locală, a unităților și formatiunilor, a salariaților, elevilor, studenților și a populației neincadrate în munca;

● planificarea, organizarea, pregătirea și conducerea acțiunilor de intervenție pentru înlăturarea urmărilor dezastrelor și/sau acțiunilor militare;

● organizarea și executarea intervenției operative pentru reducerea pierderilor de vieți omenești, limitarea și înlăturarea efectelor situațiilor de urgenta civilă și pentru reabilitarea utilităților publice afectate;

● limitarea și înlăturarea efectelor dezastrelor și efectelor atacurilor din aer pe timpul conflictelor armate;

● participarea cu forte și mijloace specifice la normalizarea activităților serviciilor de utilitate publică și acordarea de ajutor pentru restabilirea și menținerea ordinii în zonele afectate de dezastre și/sau conflicte militare;

● participarea la activități internaționale cu caracter umanitar;

● constituirea rezervelor de resurse financiare și tehnico-materiale, în condițiile legii.

În vederea promovării și apărării intereselor României și pentru realizarea obiectivelor de securitate naționala, prin utilizarea adecvată a forțelor și mijloacelor specifice, trebuie să se prevină producerea unor dezastre naturale și/sau tehnologice independent sau în cooperare cu partenerii (vecinii) și cu aliatii.

Totodată, se impune intensificarea eforturilor consacrate interoperabilitatii depline cu standardele NATO pentru a beneficia în egala măsura de avantajele participării la apărarea colectivă. Pentru a fi credibile, structurile de protecție civilă din România trebuie să dispună de structuri modulare, mobile, eficiente și moderne.

Prin continuarea actualelor parteneriate strategice, multilaterale și bilaterale, precum și prin dezvoltarea altora, se vor crea condiții favorabile intaririi securității populației civile în fața dezastrelor și/sau acțiunilor militare în regiune și se va facilita modernizarea structurilor actionale ale protecției civile.

În acest fel, protecția civilă din România va contribui la stabilitatea regionala, ca o participanta activa la siguranța și securitatea civilă europeană.

PRINCIPII STRATEGICE

Forțele și mijloacele de protecție civilă din România sunt chemate sa mențină libertatea de acțiune a României în relațiile cu alte state, să asigure participarea activa a statului român la gestionarea situațiilor de urgenta determinate de dezastre și sa sprijine autoritățile centrale și locale, în gestionarea acestora.

Potrivit optiunilor politice fundamentale ale statului român și traditiilor naționale, Strategia naționala de protecție civilă a României se bazează pe principiul controlului democratic civil asupra structurilor de protecție civilă de către conducerea politica a statului Parlament, Președinte, Consiliul Suprem de Apărare a Tarii, Guvern, Prim-ministru.

Politica privind protecția civilă în România și procesul de bugetar al acesteia sunt transparente și se desfășoară pe baza hotărârilor Parlamentului.

Strategia naționala de protecție civilă se bazează pe principiul capacității de răspuns credibile, asigurata preponderent prin efort național.

Deficitul de protecție civilă va fi acoperit în concordanta cu apartenența României la Alianta Nord-Atlantica, parteneriatele strategice și speciale, acordurile bilaterale și prin alte aranjamente de securitate cu diferite state.

Totodată, în conformitate cu

Decizia Consiliului European nr. 792/2001/CE

pentru stabilirea unui mecanism al Comunității pentru facilitarea cooperării în cadrul interventiilor de asistența de protecție civilă, se va acționa pentru adoptarea legislației secundare pentru asigurarea participării efective la mecanismul Comunității, urmînd a se reglementa concret modalitățile de tranzitare a spațiului aerian în situații de urgenta, asigurarea transportului echipelor naționale din România spre zonele de intervenție, precum și celelalte obligații impuse de decizia Consiliului, în vederea integrării protecției civile din România în mecanismul de referința, inclusiv privind asigurarea fondurilor necesare pentru operationalizarea sistemului, în conformitate cu angajamentele asumate. În perspectiva integrării în Uniunea Europeană, România își propune sa sprijine intenția Uniunii de a crea un cadru financiar de sustinere a constituirii unui instrument de reactie rapida și pregătire în caz de urgente majore și participarea României la acesta.

Strategia directioneaza structurile de protecție civilă către o forta cu capabilitati sporite, în măsura sa acționeze oportun și eficient. Un asemenea sistem servește cel mai bine interesele României, deoarece facilitează participarea activa la structurile internaționale de protecție civilă și se adapteaza rapid pentru prevenirea dezvoltării ariei de manifestare a tuturor tipurilor de dezastre.

Evolutiile în conceptele strategice de pregătire și conducere a acțiunilor de intervenție pentru înlăturarea urmărilor dezastrelor și/sau a acțiunilor militare, complexitatea crescanda a formelor de manifestare a acestora impun ca protecția civilă să fie în măsura sa ducă acțiuni de prevenire, protecție și intervenție într-o conceptie unitară la nivel central și local, operational și strategic.

Pentru îndeplinirea acestor misiuni rămân primordiale principiile Aliantei Nord-Atlantice privind solidaritatea aliata, unitatea strategica, partajarea echilibrata a rolurilor, riscurilor și responsabilităților, efortul colectiv pentru prevenire protecție și intervenție, finanțarea multinationala, sprijinirea dezvoltării Identității de Securitate și Apărare Europeană (ESDI).

CONCEPTE STRATEGICE

Conceptele strategice descriu principalele modalități de folosire a forțelor de protecție civilă în operationalizare a Strategiei de protecție civilă.

Ele definesc, de asemenea, direcția în care sistemul național de protecție civilă va fi structurat, inzestrat și instruit. Aceste concepte sunt: capacitatea de răspuns credibila, restructurarea și modernizarea, parteneriatul operational intensificat și integrare graduala.

● CAPACITATEA DE RĂSPUNS CREDIBILA. Sistemul național de protecție civilă din România trebuie să mențină permanent capacitatea de a răspunde eficient și adecvat la orice formă de manifestare evolutiva a riscurilor naturale și tehnologice sau pe timpul pregătirii și desfășurării acțiunilor militare. Răspunsul protecției civile, în caz de dezastre și/sau acțiuni militare, cuprinde un ansamblu de măsuri și acțiuni succesive, prin utilizarea componentelor actionale ale Sistemului Național de Management al Situațiilor de Urgenta, voluntarilor de protecție civilă, existente la pace, precum și, în unele cazuri de dezastre majore, a structurilor profesioniste care se vor constituii prin completare și mobilizare.

Aceste importante categorii de forte sunt sprijinite de serviciile publice de ambulanta, spitalele de urgenta și secțiile de urgenta organizate pe lângă spitalele din rețeaua medicală naționala, institutul și secțiile de medicina legală, alte servicii publice, poliția, Oficiul Național pentru Refugiati, jandarmeria română, precum și forte și mijloace din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Riposta protecției civile cuprinde trei faze:

Acțiuni și măsuri predezastru (în timp de pace) - presupun identificarea și luarea în evidenta a surselor și zonelor probabile de risc la dezastre sau conflict militar, monitorizarea acelor surse de risc ale căror parametrii de manifestare permit acest lucru, constituirea și pregătirea forțelor și mijloacelor de protecție civilă, constituirea sistemului de înștiințare și alarmare (prevenire) în cazul atingerii sau depășirii parametrilor de siguranță, realizarea graduala a măsurilor specifice de protecție civilă corespunzător fondurilor alocate, constituirea sistemelor de conducere, elaborarea unor prognoze la sursele și zonele de risc la care procesul de predictie permite, elaborarea planurilor de protecție și intervenție pentru mai multe variante posibile pe baza unor scenarii ipotetice, elaborarea planurilor de cooperare între structurile de urgente și alte forte și mijloace prevăzute pentru a participa la misiuni de sprijin și asistența umanitara. Pe baza evaluării permanente a riscurilor trebuie să se mențină permanent forte credibile, suficiente cantitativ și pregătite la nivelul standardelor moderne.

Acțiuni și măsuri pe timpul producerii și desfășurării dezastrului (în timp de criza) vor consta în luarea măsurilor urgente de alarmare (alertare) a populației, pentru scoaterea ei în afară zonelor de pericol, desfășurarea unor acțiuni oportune și energice pentru protejarea vieții cetățenilor și animalelor, salvarea unor bunuri materiale de valoare, intensificarea măsurilor de protecție, în vederea reducerii efectelor dezastrelor și/sau acțiunilor militare, ridicarea capacității de intervenție a forțelor și mijloacelor participante, prin mobilizare și efectuarea de rechiziții, punerea în aplicare a planurilor de protecție și intervenție întocmite din timp de normalitate după revederea și actualizarea acestora. Concomitent, trebuie avută în vedere obligația de a notifica către țările vecine și organismele internaționale specializate în producerea unor dezastre care pe baza prognozelor elaborate ar putea depăși granitele naționale în vederea pregătirii procedurilor de acordare a asistenței și sprijinului umanitar, în situația în care s-ar depăși capacitatea de răspuns a protecției civile și statul român ar solicita acest sprijin.

Măsuri și acțiuni post dezastru (pe termen scurt, mediu și lung):

- în cazul măsurilor și acțiunilor pe termen scurt, misiunile protecției civile au în vedere continuarea acțiunilor de căutare - salvare, evaluarea situației pierderilor și distrugerilor provocate de dezastru și/sau acțiunile militare, analiza capacității de răspuns impusa de situația și existentul forțelor și mijloacelor planificate sa participe la acțiuni de intervenție completate cu structurile prevăzute a se înființa la mobilizare și cu cele din planurile de cooperare, analiza necesarului de sprijin și asistența umanitara din exterior și demararea demersurilor pentru obținerea acestui sprijin, coordonarea unitară a forțelor și mijloacelor de intervenție, asigurarea condițiilor minimale de protecție și siguranța pentru populația aflată în dificultate;

- în cazul acțiunilor și măsurilor pe termen mediu se are în vedere continuarea acțiunilor de căutare - salvare și a celor de evaluare a situației pierderilor și distrugerilor, crearea condițiilor de trai normale pentru populația sinistrata, colectarea, depozitarea și distribuirea echitabila a ajutoarelor umanitare de stricta necesitate, înlăturarea esalonata a urmărilor dezastrelor și/sau a acțiunilor militare, refacerea principalelor elemente de infrastructura și a utilităților de gospodărie comunală;

- în cazul măsurilor și acțiunilor pe termen lung se vor continua acțiunile de sprijinire a populației afectate, înlăturarea efectelor dezastrelor și/sau a acțiunilor militare, participarea la refacerea tuturor elementelor de infrastructura și a utilităților de gospodărie comunală, relocarea populației evacuate, eventual a celor sinistrati, asigurarea condițiilor pentru reluarea în situație de normalitate a activităților social-economice, refacerea măsurilor de protecție civilă afectate și a capacității de intervenție a forțelor și mijloacelor participante la acțiunile de intervenție.

● RESTRUCTURAREA ȘI MODERNIZAREA -Numărul și pericolul pe care-l reprezintă riscurile existente pe teritoriul României, dar și instabilitatea politico-militară din zona de interes geostrategic a tarii noastre presupune ca, în viitor, forțele și mijloacele structurilor de urgenta sa crească din punct de vedere al eficientei și specializării.

Dimensionarea și inzestrarea acestora va depinde de capacitatea de sustinere financiară din partea administrației centrale și locale corespunzător parcurgerii procesului de tranzitie către economia de piața și a insanatosirii economice preconizate.

În paralel cu realizarea acestora, structurile de protecție civilă de la nivel central și local vor sprijini înființarea unor formațiuni de voluntari, prin intermediul cărora să se reducă timpul de intervenție în caz de dezastre, precum și cheltuielile de înființare, dotare și funcționare.

● PARTENERIATUL OPERATIONAL INTENSIFICAT - în conceptia naționala, sistemul de parteneriat este, în prezent, cea mai buna cale pentru pregătirea structurilor de protecție civilă din România în vederea integrării într-un mediu de securitate colectivă. Se va amplifica dinamica relațiilor cu structurile de protecție civile ale celorlalte state membre NATO. De asemenea, se va întări colaborarea bilaterala cu țările candidate la integrarea în NATO. În cadrul cooperării bilaterale și multilaterale, structurile sistemului național de protecție civilă din România vor participa la exercitii în cadrul grupărilor de forte întrunite și la operațiuni multinationale de sprijin și asistența umanitara. Contribuția va fi, în primul rând, cu Detasamentul de intervenție nominalizat în cadrul inventarului național pentru acțiuni de sprijin și asistența umanitara, precum și cu experți pe domenii specifice din cadrul altor ministere.

În cadrul cooperării subregionale, se va continua încheierea convențiilor bilaterale cu statele vecine, indiferent dacă sunt sau nu membre NATO, în domeniul protecției civile, pentru notificare și sprijin reciproc, în cazul producerii unor dezastre naturale sau tehnologice transfrontaliere.

● INTEGRAREA GRADUALA - are în vedere faptul ca pentru realizarea obiectivelor de securitate naționala, România trebuie să se integreze în instituțiile euro-atlantice și europene și să-și consolideze rolul și locul în alte structuri de securitate. Integrarea în NATO a fost prioritara și reprezintă cea mai buna opțiune pentru România de a avansa către un mediu de securitate colectivă.

Apartenența la NATO. România și-a oferit disponibilitatea de a participa, la solicitarea Centrului Euro-Atlantic de Coordonare a Răspunsului în Caz de Dezastre, EADRCC, la constituirea unei unități multinationale de răspuns la dezastre, cu Detasamentul de Intervenție nominalizat în cadrul inventarului național la acest organism, precum și cu experți din alte ministere.

Comitetul Superior de Planificare a Urgentelor Civile (SCEPC) din NATO a analizat posibilitatea stabilirii capacității Euro-Atlantice de răspuns în caz de dezastre în folosul țărilor din Consiliul Euro-Atlantic pentru Parteneriat (EAPC), concluzionand ca Centrul Euro-Atlantic de Coordonare a Răspunsului în Caz de Dezastre (EADRCC) poate da un răspuns unei tari afectate, la solicitare acesteia sau prin Biroul de Coordonare a Afacerilor Umanitare din ONU (UN-OCHA). Prin constituire și operationalizarea unei Unități Euro-Atlantice de Răspuns în Caz de Dezastre (EADRU), formată din elemente naționale oferite de țările membre EAPC se realizează un cadru unitar de acțiune pentru înlăturarea urmărilor eventualelor dezastre, în timp mai scurt, cu pierderi și consumuri mai mici. EADRU nu este o forta stabilă, ci o grupare de elemente naționale voluntare de intervenție în caz de dezastre.

În acest sens, principalele direcții de acțiune ale protecției civile din România sunt următoarele:

- îndeplinirea obiectivelor stabilite în Programele Naționale Anuale de pregătire ale Aliantei;

- angajarea operational deplina în alianta;

- abordarea problemelor de securitate și protecția civilă colectivă potrivit noului Concept Strategic al NATO de planificare a urgentelor civile;

- amplificarea progresiva a participării la structurile și acțiunile comune organizate și conduse de Comitetul Superior de Planificare a Urgentelor Civile (SCEPC) din NATO;

- asigurarea capacității reale de răspuns pentru protecția civilă colectivă și pentru implementarea altor măsuri luate de Alianta Nord-Atlantica

- realizarea deplina a standardizarii și interoperabilitatii cu structuri similare din celelalte tari membre NATO.

România sprijină dezvoltarea Identității de Securitate și Apărare Europeană (ESDI).

Integrarea în Uniunea Europeană

Prin semnarea «Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Europeană și România» privind participarea la mecanismul de întărirea a cooperării de asistența în intervențiile specifice protecției civile, România accepta ca importanța semnării de către statele asociate a documentelor de aderare la Mecanism deriva din faptul ca aria de acoperire a acestui instrument se extinde pe tot cuprinsul Europei, iar eficienta capacității de răspuns crește prin aportul statelor semnatare care, pe lângă faptul ca beneficiază de avantaje, de drepturi, vor trebui să contribuie în aceeași măsura ca și statele membre la menținerea unui nivel ridicat al structurii de răspuns.

Aceasta constituie un element important al politicii de integrare a României reprezentând un instrument de abordare și soluționare a manifestărilor evolutive ale surselor de risc naționale și transnationale. Intentionam sa sprijinim și sa participam la exercițiile de management a urgentelor civile în caz de dezastre planificate, incluzând operațiuni de răspuns la acestea, prin operațiile de căutare - salvare, precum și de asistența și sprijin umanitar. România își propune sa finalizeze crearea cadrului legislativ subsecvent

Deciziei Parlamentului și a Consiliului nr. 2850/2000/CE

privind stabilirea unui cadru comunitar de cooperare în domeniul poluarilor marine accidentale sau deliberate, concomitent cu intensificarea procesului de implementarea a Directivei 96/82 privind controlul accidentelor majore care implica substanțe periculoase (SEVESO).

Participanta activa la Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa România va continua sa participe la operațiile de management al urgentelor civile în caz de dezastre. Implicarea în acest gen de operații va demonstra ca România este pe deplin angajata în construirea noii arhitecturi a securității și protecției colective, regionale și europene. Participarea noastră va avea la baza interesele naționale. În OSCE, în special, vor fi sprijinite diplomatia preventivă, prevenirea și notificarea reciprocă a dezastrelor naturale și tehnologice care pot afecta teritoriul statelor vecine, precum și acordarea de asistența și sprijin umanitar pentru înlăturarea efectelor. Angajamentele se vor materializa în participarea structurilor de protecție civilă din România la initiativele de cooperare, pentru constituirea unor forte multinationale, destinate în special executării misiunilor de sprijin și asistența umanitara.

Integrarea în Organizația Internationala a Protecției Civile (OIPC). Autoritățile naționale vor pregati și demara demersurile necesare pentru acceptarea protecției civile din România ca membru cu drepturi depline în aceasta organizație. În acest sens, se vor lua măsuri pentru realizarea scopurilor impuse prin "Planul Mondial de acțiune pentru dezvoltarea structurilor de protecție civilă" adoptat la cea de-a XI-a Conferința Mondială a Protecției Civile, desfășurată la BEIJING, în perioada de 26-28 octombrie 1998, sens în care se vor întreprinde următoarele:

- elaborarea unei doctrine a protecției civilă particularizata la specificul, experienta și traditia României;

- elaborarea unui punct de vedere național și aderarea la o convenție cadru de asistența mutuala în domeniul protecției civile;

- intensificarea eforturilor pentru armonizare procedurilor aplicate în caz de urgenta civilă;

- acceptarea și respectarea principiilor fundamentale ale protecției civile bazate pe valori universal recunoscute;

- elaborarea unui plan de promovare și difuzare a reglementărilor dreptului internațional umanitar în situații de protecție civilă.

MISIUNI STRATEGICE

Misiunile strategice ale protecției civile au la baza obiectivele politicii în domeniul protecției civile și prioritățile acesteia, principiile strategice, hotărârile organismelor de conducere abilitate, precum și evoluția mediului de securitate interna și internationala. În raport cu starea mediului de securitate, misiunile se grupează astfel:

- în timp de pace (în condiții de normalitate sau de producere a unor dezastre care nu impun decretarea stării de urgenta);

- în situații de criza determinata de dezastre și decretarea stării de urgenta;

- în timp de război.

În timp de pace, structurile de protecție civilă trebuie să acționeze pentru realizarea și creșterea progresiva a unei capacități de răspuns credibila pentru orice situație la care ar putea fi solicitată, în țara sau străinătate, bazată pe prognoza, planificare, organizare, instruire și cooperare. Principalele misiuni strategice sunt:

■ stabilirea forțelor și mijloacelor pentru realizarea unui nivel al capacității de răspuns cat mai apropiat nevoilor determinate de numărul și gradul de pericol al surselor de risc luate în evidenta și monitorizate;

■ realizarea măsurilor necesare pentru informarea oportuna a factorilor de decizie și alarmarea populației referitor la iminenta producere a dezastrelor naturale și/sau tehnologice sau declanșarea prin surprindere a unor acțiuni militare din interior sau exterior;

■ realizarea măsurilor de protecție a populației și animalelor, bunurilor materiale, valorilor de patrimoniu și factorilor de mediu conform situațiilor de risc la care ar putea fi supus teritoriul național prin evacuare, adăpostire, apărare NBC și asistența sanitară.

■ pregătirea personalului de conducere din comandament și unitățile subordonate, precum și a celor cu atribuții în domeniul protecției civile din administrația publică centrala și locală, de la nivelul instituțiilor publice și agenților economici prin ședințe teoretice și practice, cursuri și convocări în țara și străinătate;

■ instruirea populației neincadrate, a studenților și elevilor, în vederea însușirii regulilor de comportare înainte, pe timpul și după producerea dezastrelor sau acțiunilor militare, precum și pentru acordarea auto ajutorului sau a primului ajutor , în caz de dificultate;

■ asanarea teritoriului național de munitia rămasă neexplodata în urma conflictelor militare sau în cazul tragerilor de instrucție, exercițiilor, aplicatiilor cu trageri de lupta sau experimentarilor în poligoanele Ministerului Apărării Naționale sau ale Ministerului Administrației și Internelor;

■ luarea în evidenta a tuturor surselor și zonelor de risc natural și tehnologic existente pe teritoriul, în spațiul aerian și maritim al României;

■ elaborarea prognozelor privind urmările probabile ale producerii unor dezastre, calculul necesarului de forte și mijloace de intervenție pentru diferite variante;

■ monitorizarea parametrilor de stare cuantificabili la toate sursele de risc luate în evidenta, culegerea și prelucrarea datelor și informațiilor referitoare la depășirea limitelor de atenție;

■ inițierea și elaborarea de acte normative, regulamente, instrucțiuni și norme cu privire la organizare, funcționare și principiile de întrebuințare a structurilor de protecție civilă pe timp de pace, criza sau război;

■ participarea la acțiuni de instruire în comun cu structuri similare din țările vecine, din celelalte tari membre NATO și partenere;

■ participarea la misiuni de sprijin și asistența umanitara în țările afectate de dezastre majore, la solicitarea acestora, cu aprobarea Parlamentului, conform tratatelor și convențiilor internaționale la care România a aderat, prin elaborarea de proceduri specifice, care să permită un răspuns rapid.

Toate acestea pot fi considerate ca acțiuni pregătitoare corespunzătoare fazei (fazelor) de predezastru.

În situații de criza determinate de dezastre (situații de urgenta):

În conformitate cu tratatele și convențiile internaționale la care România a aderat, protecția civilă nu poate fi implicata în gestionarea unor situații de criza politico-militară sau de alta natura, singura urgenta civilă pe care o poate gestiona fiind cea determinata de dezastre.

Întrucât teritoriul României, spațiul sau aerian și maritim, constituie arealul de manifestare a majorității tipurilor de dezastre cunoscute, este necesar sa existe permanent structuri de protecție civilă capabile să ofere răspunsul ce se impune unor asfel de provocari.

Decretarea «Stării de Urgenta» din considerentul producerii unui dezastru major este justificată numai de afectarea unei însemnate porțiuni din teritoriul național, existenta unui mare număr de pierderi și distrugeri, afectarea parțială sau totală a capacității de răspuns a protecției civile din zona de dezastru.

Gestionarea situațiilor de criza («stării de urgenta») determinate de dezastre revine Comitetului Național pentru Situații de Urgenta, care pregătește, organizează și conduce activitățile necesare conform actelor normative în vigoare. În funcție de situația creata după producerea unui dezastru aceasta poate propune Președintelui României instituirea "Stării de Urgenta" pe întreg teritoriul național sau numai într-o anumită zona, ori de câte ori înlăturarea urmărilor dezastrului nu este posibila fără instituirea unor măsuri excepționale.

În acest context, misiunile strategice ale protecției civile, indiferent dacă s-a dispus sau nu instituirea stării de urgenta, se referă la:

Măsuri pe timpul producerii dezastrului:

- salvarea (prevenirea și protecția) populației, animalelor, bunurilor materiale și valorilor de patrimoniu, de acțiunile distructive ale dezastrelor prin înștiințare, alarmare și evacuare sau dispersare temporară, adăpostire, descarcerare;

- decontaminarea chimica radioactiva a personalului, terenului, clădirilor, instalațiilor și echipamentului, în cazul producerii unor accidente nucleare sau chimice;

- limitarea și înlăturarea avariilor la rețelele de utilitate publică;

- izolarea focarelor epidemiilor sau epizootiilor;

- acordarea primului ajutor, trierea și evacuarea răniților la formațiunile medicale fixe sau mobile cele mai apropiate;

- acordarea asistenței medicale specializate și spitalizarea persoanelor ranite, arse, iradiate, contaminate, intoxicate;

- amenajarea unor spații de locuit improvizate sau specializate, inclusiv a unor tabere de sinistrati (refugiati), pentru persoanele rămase fără locuințe;

- paza și supravegherea zonelor calamitate; colectarea, depozitarea, transportul și distribuirea ajutoarelor umanitare de stricta necesitate pentru populația rămasă fără locuințe;

- paza și insotirea convoaielor umanitare;

- înlăturarea tuturor urmărilor dezastrelor și participarea la refacerea condițiilor pentru reluarea, în stare de normalitate a activităților sociale și economice;

Toate acestea se pot desfășura succesiv sau simultan în faza de producere a dezastrului precum și după producerea acestuia (post-dezastru), în acest ultim caz, misiunile fiind împărțite în misiuni post-dezastru pe termen scurt, pe termen mediu, respectiv pe termen lung.

În timp de conflicte militare:

Majoritatea misiunilor protecției civile ce se executa în timp de pace sau în situații de criza se executa și în timp de război, îndeosebi în zonele aflate în afară dispozitivului trupelor, la distanțe apreciabile de zona acțiunilor de lupta. Nu este exclus ca în perioada desfășurării acțiunilor militare, în același areal, să se producă dezastre naturale sau tehnologice ale căror urmări cumulate sa producă efecte greu sau imposibil de suportat de către populația civilă, la înlăturarea cărora, structurile de protecție civilă ajung, uneori, în imposibilitatea de a opune o capacitate de răspuns corespunzătoare.

Misiunile specifice protecției civile, pe timpul conflictelor militare sunt:

- înștiințarea personalului de conducere cu sarcini de răspundere în domeniul protecției civile cu privire la pericolul acțiunilor agresorului din aer, terestru sau de pe mare, pentru anumite zone geografice ale teritoriului național sau pentru anumite direcții operative sau strategice;

- alarmarea personalului de conducere și a populației din zona probabila de acțiune iminenta a agresiunii din aer, de pe mare sau terestra;

- evacuarea autorităților administrației centrale și locale, a unei părți a populației, animalelor, bunurilor materiale și valorilor de patrimoniu din zona frontierei de stat, din zona acțiunilor de lupta, din marile aglomerari urbane (în mod deosebit din Municipiul București, capitala României și din municipiile resedintele de județ), conform actelor normative în vigoare și a planurilor întocmite din timp;

- adăpostirea personalului de conducere din administrația publică centrala și locală, a altor categorii de personal cu responsabilități în domeniul managementului sistemului național de protecție civilă, a populației necuprinse în măsurile de evacuare;

- dispersarea temporară a salariaților din instituțiile publice și agenții economici cu sarcini în producția naționala de apărare, care nu au asigurate spații de adăpostire la locul de muncă sau în localitatea în care-și au domiciliul;

- înlăturarea urmărilor acțiunilor militare prin măsuri specifice corespunzătoare tipului de muniții utilizate de agresor, a efectului și ariei de manifestare a puterii distructive a acestora;

- refacerea infrastructurii protecției civile în teritoriul eliberat, după respingerea agresorului;

- refacerea capacității de intervenție a forțelor și mijloacelor participante la acțiuni de inlaturare a urmărilor acțiunilor militare;

- relocarea autorităților administrației centrale și locale precum și populației evacuate în condițiile asigurării condițiilor de protecție și siguranța;

- participarea la reabilitarea condițiilor de vita și reluarea în normalitate a activităților economice și sociale.

Succesul acțiunilor structurilor de protecției civile din România în prevenirea și protecția populației și bunurilor materiale și în înlăturarea urmărilor acțiunilor militare sau celor provocate de dezastre va depinde, în primul rând, de cantitatea și calitatea informațiilor cu privire la acest aspect, capacitatea de riposta eficienta a structurilor planificate sa participe la acțiuni de intervenție, realizarea, menținerea și dezvoltarea cooperării cu toate forțele capabile sa ducă acțiuni de intervenție în folosul protecției civile, operationalizarea oportuna a forțelor de rezerva.

CONDUCEREA SISTEMULUI NAȚIONAL DE PROTECȚIE CIVILĂ

Conducerea de ansamblu a forțelor sistemului național de protecție civilă se realizează prin Parlament, Președintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Tarii, Guvernul, Primul-ministru. Comitetul Național pentru Situații de Urgenta, autoritățile publice centrale și locale cu atribuții în domeniu.

Primul-ministru este șef al Protecției Civile în România și coordonează Comitetul Național pentru Situații de Urgenta prin ministrul administrației și internelor.

Potrivit deciziilor autorității naționale de conducere, la nivel național se constituie Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta în componenta Ministerului Administrației și Internelor căruia îi revine responsabilitatea executării conducerii operationale. Coordonarea unitară a activităților de apărare împotriva dezastrelor revine Comitetului Național pentru Situații de Urgenta și numai în cazul în care efectele dezastrelor, ca arie de manifestare și amploare, pun în pericol securitatea naționala.

În conformitate cu legislația în vigoare, acțiunea de evacuare în caz de conflict armat a autorităților administrației centrale și locale, a unor categorii de populație, bunuri materiale și valorilor de patrimoniu este coordonata de Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta. Punerea în aplicare a planurilor întocmite în timp de pace pentru astfel de situații se executa cu aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Tarii sau a Marelui Cartier General în caz de conflict armat.

La nivel local conducerea acțiunilor de protecție civilă se exercită, potrivit legii, de către autoritățile administrației publice, prin comitetele pentru situații de urgenta și inspectoratele județene și al Municipiului București pentru situațiile de urgenta.

În vederea coordonării unitare a acțiunilor de prevenire, protecție și intervenție pentru înlăturarea efectelor dezastrelor naturale și tehnologice pe timp de pace, criza și război, în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta se constituie Centrul Operational Național, iar la inspectoratele județene pentru situații de urgenta, centre operationale județene, cu serviciul permanent în funcțiune.

Responsabilitatea pentru organizarea, inzestrarea, pregătirea structurilor, a sustinerii logistice și administrative a forțelor de intervenție, precum și conducerea operațională curenta a acțiunilor cu caracter teritorial revin Centrului Operational Național din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta.

Pe timpul situației de urgenta sau de criza, Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta propune ministrului Ministerului Administrației și Internelor mobilizarea unora dintre unitățile sau subunitatile de protecție civilă din rezerva.

În cazul declanșării unui conflict armat Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta mobilizeaza, la ordin, toate structurile de rezerva. Coordonarea acțiunilor de protecție civilă, pe timp de război, se realizează de către Marele Cartier General, în compunerea căruia va funcționa o Grupa Operativă de Protecție Civilă, a carei organizare, inzestrare și atribuții se stabilesc de către șeful Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta.

Structura Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta la pace și la război, precum și procedurile de lucru pentru elaborarea conceptiilor, planurilor și documentelor organizatorice de aplicare a acestora vor fi similare standardelor Aliantei Nord - Atlantice și celor ale U.E. Procesul de standardizare și interoperabilitate cu structuri similare din celelalte tari membre NATO, are drept scop perfecționarea conducerii structurilor de intervenție la toate nivelurile.

ORGANIZAREA

SISTEMULUI NAȚIONAL AL PROTECȚIEI CIVILE

Capabilitatile sistemului național al protecției civile trebuie să corespundă cerințelor legate de îndeplinirea întregii game de măsuri ce-i revin, atât pe timp de pace, pe timp de criza, cat și pe timp de război. Pentru a face fața situațiilor de risc la care este supusă populația și bunurile materiale, valorile de patrimoniu, animalele și factorii de mediu Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta stabilește forțele destinate sa ducă acțiuni de intervenție pentru înlăturarea urmărilor dezastrelor, precum și cele ale efectelor acțiunilor militare.

În acest sens, Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta constituie în timp de pace forte operationale iar pe timp de criza sau conflict armat, forte de rezerva și ia în evidenta formațiunile voluntare și organizațiile neguvernamentale cu sarcini în domeniu.

Forțele operationale sunt alcătuite din Detasamentul de Intervenție de protecție civilă, Detasamentul Pirotehnic, unitatiile și secțiile de pompieri militari, spitalele de urgenta, serviciile publice de ambulanta și serviciile de medicina legală, alte servicii comunitare cu atribuții în gestionare urgentelor civile.

La solicitarea organismelor internaționale, a Centrului pentru Coordonare Euro-Atlantica pentru Răspuns la Dezastre (EADRCC) din structura NATO sau a Biroului pentru Asistența Umanitara (OCHA), din structura ONU precum și a unor tari cu care România are încheiate convenții bilaterale în domeniul protecției civile, anumite structuri nominalizate vor participa, cu aprobarea autorității naționale (Parlament, CSAT), la acțiuni de sprijin și asistența umanitara, pe teritoriul altor tari afectate de dezastre.

Pentru îndeplinirea misiunilor specifice, pe teritoriul național, aceste forte vor coopera cu marile unități, unitățile și subunitatile Ministerului Apărării Naționale și cele ale Ministerului Administrației și Internelor stabilite prin planurile operative, conform legii.

Forțele de rezerva vor fi alcătuite din unități și subunitati de protecție civilă care se completează sau se constituie la mobilizare, acestea fiind destinate pentru participarea la înlăturarea urmărilor dezastrelor, pe timp de criza sau război.

Acestea vor acționa direct în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta sau a inspectoratelor județene și cel al Municipiului București în funcție de situațiile create, de natura și urmările dezastrelor.

Formațiunile voluntare de protecție civilă se constituie conform legii, la nivelul localităților, instituțiilor publice și agenților economici și acționează pe timp de pace, criza sau război, în prima urgenta în zone de dezastre pentru salvarea de vieți omenești, acordarea primului ajutor și limitarea extinderii dezastrului.

În funcție de decizia conducătorilor acțiunilor de intervenție, aceste forte vor continua acțiunile și după intrarea în dispozitiv a formatiunilor specializate, operationale sau de rezerva.

CONCEPTIA DE PREGĂTIRE ȘI ANGAJARE A

FORȚELOR DE PROTECȚIE CIVILĂ ÎN ACȚIUNI

DE LIMITARE ȘI INLATURARE A URMĂRILOR DEZASTRELOR

ȘI/SAU CONFLICTELOR MILITARE

Pregătirea forțelor cuprinde trei componente: formarea, specializarea și perfecționarea personalului profesionalizat, pregătirea pentru intervenție a structurilor constituite conform legii, specializarea și perfecționarea personalului de conducere din administrația publică centrala și locală cu responsabilități în domeniul protecției civile și apărării împotriva dezastrelor.

Sistemul de învățământ este astfel conceput, încât să asigure o buna pregătire managerială, tehnica și de specialitate. Un rol important în pregătirea și perfecționarea personalului profesionalizat îl va avea Școala Naționala de Pregătire în Domeniul Managementului Situațiilor de Urgenta

Un accent deosebit se va pune pe participarea cat mai multor cadre de conducere din structurile sistemului în colegiile, școlile și institutele de pregătire (inclusiv cele în domeniul cunoașterii limbilor străine) din alte tari. Centrul Regional de Pregătire NATO din România va specializa personalul în cunoașterea și lucrul cu procedurile NATO, la nivel tactic și întrunit. Locul și rolul specialiștilor în structura profesională a forțelor de protecție civilă vor fi redefinite.

Pregătirea pentru intervenție a forțelor de protecție civilă are ca obiectiv general creșterea capacității structurilor centrale și zonale, ale formatiunilor profesionalizate și voluntare de a desfășura acțiuni de intervenție, independent și întrunit, în cooperare cu celelalte forte ale sistemului național de apărare, precum și în cadrul coalitiilor sau aliantelor. Pregătirea pentru intervenție a elementelor componente va avea unele particularități, în funcție de locul lor în structura forțelor de protecție civilă.

Pregătirea pentru intervenție a forțelor operationale se va executa concomitent cu îndeplinirea misiunilor de baza ce le revin. În perioada premergătoare datei la care vor participa la operațiuni de sprijin și asistența umanitara în afară granițelor tarii, ele vor executa o pregătire particularizata intensiva, la specificul fiecărei misiuni. Nucleul activ al forțelor de rezerva executa pregătirea de comandament, concomitent cu activitățile care vizează aplicarea planurilor de mobilizare. Pentru rezervistii prevăzuți în planurile proprii, structurile care se mobilizeaza organizează convocări sau concentrari de instrucție.

Principala caracteristica a procesului de pregătire va fi standardizarea instruirii de baza la un nivel maxim posibil pentru fiecare componenta a forțelor de protecție civilă. O atenție deosebită va fi acordată problemelor specifice, procedurilor de stat major și întrebuințării tehnicii de intervenție, punându-se accent pe îndeplinirea misiunilor prin utilizarea în perspectiva a sistemului C3I.

Sarcina prioritara a instruirii o va constitui profesionalizarea personalului potrivit standardelor naționale, ale Aliantei Nord-Atlantice și Uniunii Europene.

Personalul profesionalizat va fi instruit în scopul menținerii deprinderilor impuse de utilizarea tehnicii de intervenție necesară îndeplinirii misiunilor.

Treptat, se vor mari numărul antrenamentelor și exercițiilor de specialitate. Instruirea va fi orientata către creșterea stării de operativitate a forțelor.

Forțele operationale de protecție civilă vor respecta standardele de operativitate stabilite.

Acestea vor fi încadrate în proporție de 90%. Unităților și subunitatilor nu li se vor repartiza mai puțin de 90% din necesarul tehnicii de lupta. Standardul pentru capacitatea operativă va fi de 80%. În vederea asigurării cerințelor de pregătire vor fi repartizate cel puțin 80% din resursele necesare. Pe măsura ce resursele necesare vor fi realizate, standardele operative vor fi ridicate la niveluri cat mai înalte.

Conceptia de angajare a forțelor de protecție civilă pe plan intern are în vedere trecerea imediata la îndeplinirea unei misiuni de intervenție pentru limitarea și înlăturarea urmărilor unui dezastru, la solicitarea oricărei persoane fizice sau juridice care constata sau ia la cunoștința despre producerea unui dezastru natural sau tehnologic. Angajarea forțelor și mijloacelor de protecție civilă se executa progresiv, după executarea cercetării și recunoasterilor, introducerea în dispozitivul de intervenție a forțelor realizandu-se în funcție de volumul pierderilor și distrugerilor constatate.

În cazul participării la operațiuni de sprijin și asistența umanitara în afară granițelor tarii, independent sau în compunerea unor forte multinationale, forțele române de protecție civilă vor fi organizate și conduse potrivit regulilor de angajare și planurilor operationale comune convenite, sub comanda autorităților stabilite prin acord.

Primirea sau acordarea de sprijin și asistența umanitara se va efectua conform procedurilor naționale, armonizate cu procedurile partenerilor din NATO și UE și au în vedere eficienta și oportunitate maxima.

Comandamentul național își va exercita autoritatea de personal, de jurisdicție și disciplina, precum și responsabilitățile privind inzestrarea, sprijinul logistic, asistența medicală și spirituală (religioasă). Interactiunea dintre structurile militare și mediul civil (atât guvernamental, cat și neguvernamental) în care se acționează este important pentru succesul operațiunilor.

LOGISTICA

Logistica trebuie să-și adapteze capabilitatile la scopurile și obiectivele cuprinse în strategia protecției civile, prin stabilirea prioritatilor necesare asigurării unui sprijin adecvat, dinamic și oportun pentru susținerea forțelor. Sistemul logistic trebuie să asigure libertatea de acțiune atât pe timp de pace, cat și în situații de criza sau război. Pentru susținerea participării la noi tipuri de angajamente/misiuni multinationale de sprijin și asistența umanitara, acesta trebuie să fie suplu și flexibil. În acest scop modernizarea sistemului logistic, va avea în vedere următoarele obiective:

● sistemul logistic al protecției civile sa devină un sistem integrat , cu structuri modulare și mobile, interoperabil cu sistemele logistice moderne ale protecției civile din celelalte tari membre NATO, care să asigure o autonomie inițială a unităților în funcție de locul lor în cadrul structurii operationale;

● asigurarea unui înalt grad de viabilitate, flexibilitate și capacitate de adaptare în sprijinirea forțelor, în funcție de natura misiunilor;

● realizarea unei concepții de planificare centralizata și de implementare descentralizata pentru a asigura sprijinul logistic necesar în vederea executării operațiilor planificate pe teritoriul național și în spațiul de interes strategic;

● dezvoltarea unui sistem informatic de logistica, compatibil cu cel al NATO;

● renunțarea la principiul preventiv planificat, de executare a reparațiilor de tehnica din inzestrare și aplicarea sistemului de mentenanță după necesitate, pe bază de diagnostic;

INFRASTRUCTURA

Pentru îndeplinirea misiunilor specifice, atât pe timp de pace cat și pe timp de criza sau război, protecția civilă trebuie să-și realizeze o infrastructura capabilă să asigure prevenirea și protecția autorităților administrației publice centrale și locale, populației, bunurilor materiale și valorilor de patrimoniu, ca și suportul organizării, pregătirii, desfășurării și conducerii acțiunilor de intervenție pentru înlăturarea urmărilor dezastrelor și/sau acțiunilor militare.

Realizarea infrastructurii protecției civile este responsabilitatea autorităților administrației publice, centrale și locale, a personalului de conducere a instituțiilor publice și agenților economici în baza normelor și instrucțiunilor elaborate de componentele Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta.

Infrastructura protecției civile consta în construcții și instalații permanente, dar și mobile, executate din timp.

Infrastructura de protecție civilă se materializeaza în:

● locuri special amenajate pentru observare (puncte de observare) construcții permanente sau improvizate dispuse pe construcții înalte sau forme de relief proeminente din apropierea localităților sau obiectivelor economice surse de risc;

- linii telefonice proprii, permanente sau temporare, pentru înștiințarea organelor de conducere în cazul pericolului producerii unor dezastre sau în caz de conflict militar;

- frecvente radio proprii repartizate de autoritatea naționala în domeniu pentru nevoi de comunicații;

- sistem principal de alarmare a populației despre pericolul iminent al producerii dezastrelor sau atacurilor inamice, în caz de conflict militar, compus din sirene electrice, electronice și dinamice de diferite capacități, cofrete cu sau fără automate de semnal și circuite de actionare;

- sistem secundar de alarmare, cu aceleași atribuții, compus din sirene de incinta, motosirene, fluiere cu aburi sau aer comprimat, sirene manuale, clopote, toaca și panouri optico-acustice;

- sistem de adăpostire necesar protejării populației în cazul producerii unor dezastre tehnologice la sursele de risc nuclear și chimic sau în caz de conflict armat, compus din construcții permanente, adaposturi de protecție civilă pentru conducere (puncte de comanda) și pentru populație și salariați, adaposturi în subsoluri fără instalații speciale, spații și subsoluri neamenajate, tunele tehnologice, pesteri, stații de metrou, transee și santuri adapost acoperite sau neacoperite, adaposturi individuale la locul de muncă sau în locuințe proprietate personală (în apropierea acesteia), în caz de contaminare;

- puncte de decontaminare radioactiva, chimica sau biologica amenajate în cadrul unor băi comunale sau a grupurilor sanitare de pe lângă internate și cămine, precum și spălătorii chimice sau auto ce necesita amenajări simple în vederea realizării unui flux de personal, tehnica, echipament și instalații, ce urmează a fi trecute prin aceste puncte;

- sediul (cazarmile) instituțiilor, unităților și formatiunilor militare profesioniste care să includă spații de lucru pentru personal, spații pentru depozitare materiale și tehnica, sali și poligoane de pregătire, alte facilități.

Cetățenii neincadrati în munca sunt obligați să-și procure contra-cost sau să-și confectioneze după tipare(modele) elaborate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta, mijloace de protecție individuală. De asemenea, cetățenii care își construiesc locuințe sunt obligați să-și amenajeze la subsolul acelei construcții, spații de adăpostire, potrivit normelor legale în vigoare.

Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta analizează anual gradul realizării suportului logistic și prezintă periodic, în ședințele Consiliului Național pentru Situații de Urgenta și cele ale Consiliului Suprem de Apărare a Tarii realizarile și neajunsurile din acest domeniu. Insuficienta fondurilor bugetare anuale naționale și locale va conduce la căutarea de noi soluții, pentru asigurarea unei depline protecții a populației în cazul producerii unor dezastre și/sau a declanșării unor conflicte armate.

RESURSELE PROTECȚIEI CIVILE

Resursele protecției civile cuprind personalul, mijloacele financiare, tehnologice, științifice, materiale și de alta natura care vor fi alocate pentru asigurarea îndeplinirii atribuțiilor ce revin structurilor sistemului național al protecției civile. Ele determina din punct de vedere cantitativ și calitativ, compunerea forțelor și dotarea lor cu tehnica de intervenție necesară.

Sistemul românesc de planificare, programare și bugetare face eforturi pentru a deveni compatibil cu sistemele similare ale celorlalte state membre NATO. Abordarea intregrata a gestionării resurselor va fi în concordanta cu misiunile forțelor de intervenție și va influența direct capabilitatile protecției civile.

Efectivele profesionalizate ale forțelor de protecție civilă nu sunt supuse procesului de reducere, fenomenul de restructurare având numai sensul modernizării și al îndeplinirii cerințelor de asigurare a unei reale protecții a populației, bunurilor materiale și valorilor de patrimoniu în caz de dezastre sau conflict armat.

În primul rând fondurile vor fi repartizate cu prioritate, pentru programele care asigură realizarea eficientei și economisirea costurilor printr-o eliminare rapida a mijloacelor și programelor care nu mai sunt necesare. În al doilea rând, o direcție prioritara va fi echilibrarea bugetului în privinta alocării resurselor. În anul 2005, bugetul de venituri și cheltuieli pentru protecție civilă va aloca 56% pentru personal, 13% pentru operare și mentenanta, 18% pentru achizitionare de tehnica pentru intervenție, 13% pentru regie. Estimam ca în anul 2008 sa ajungem la standardele realizate de celelalte state membre ale Aliantei Nord-Atlantice (40% -personal, 35-40% - inzestrare, 25-20% - operare și mentenanta).

Alocarea resurselor va fi strâns legată de bugetul prevăzut pentru procesul multinational de planificare. Procesul cuprinde doua faze. În prima faza (2005-2008), activitatea va fi concentrata pe orientarea resurselor către constituirea și operationalizarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta și către restructurarea forțelor operationale, la nivelul cerințelor minime pentru a asigura prevenirea, protecția și intervenția în caz de dezastre și pentru interoperabilitate. Faza a doua (2008-2012) se va concentra în special pe modernizarea tehnicii și aparaturii pentru intervenție. Fazele procesului se intrepatrund, iar termenul limita pentru executarea lor se poate modifica în funcție de alocarea fondurilor de la bugetul de stat și bugetele locale.

-----------