Decizia nr. 313/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Marian Gabriel Fereșteanu în Dosarul nr. 3.635/2004 al Tribunalului București - Secția I penală.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat Cecilia Tamaș, lipsind partea Costel Florea, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate așa cum a fost formulată, arătând că sintagma "în cursul urmăririi penale", cuprinsă în textul de lege criticat, creează o discriminare între inculpați, după cum aceștia au denunțat și au facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri în timpul urmăririi penale sau care înțeleg a denunța după terminarea urmăririi penale, deși drepturile inculpatului sunt aceleași pe întreg parcursul procesului penal.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a excepției, apreciind că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 3.635/2004, Tribunalul București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, excepție ridicată de Marian Gabriel Fereșteanu în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat creează o discriminare între inculpații care au făcut denunțul în timpul urmăririi penale și cei care înțeleg să denunțe după terminarea urmăririi penale, facilitând astfel tragerea la răspundere penală. În opinia autorului excepției, denunțătorul ar trebui să beneficieze de reducerea pedepsei în condițiile

art. 16 din Legea nr. 143/2000 , indiferent de stadiul procesului penal în care acesta denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, atâta vreme cât drepturile inculpatului sunt aceleași pe întreg parcursul procesului penal.

Tribunalul București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederea legală criticată nu creează privilegii sau discriminări, constituind o circumstanță atenuantă legală pe care legiuitorul a înțeles s-o aplice numai unei categorii restrânse de făptuitori, în scopul descoperirii în timp util și a altor persoane care au săvârșit infracțiuni.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că legiuitorul are atributul exclusiv de a stabili modalitatea de răspundere penală pentru participanții la procesul penal, iar faptul că acesta a reglementat prin

art. 16 din Legea nr. 143/2000

reducerea pedepsei anumitor făptuitori și numai în anumite condiții, în faza de urmărire penală, demonstrează că a dorit să rezolve încă din această etapă, în mod util și cu mare rapiditate, problema identificării altor persoane care ar fi săvârșit infracțiuni legate de droguri. Atâta vreme cât textul de lege criticat se aplică nediferențiat tuturor persoanelor aflate în situații identice, nu poate fi reținută critica acestuia în raport de prevederile art. 16 din Constituție.

Guvernul consideră că excepția ridicată este neîntemeiată. În opinia sa, cauza de reducere a pedepsei prevăzută de textul de lege criticat a fost instituită de legiuitor cu respectarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, aceasta aplicându-se tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza normei juridice, fără a avea la bază vreunul dintre criteriile de discriminare prevăzute în art. 4 alin. (2) din Constituție. Se arată, totodată, că dispozițiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 15 din Constituție, întrucât, chiar dacă drepturile cetățenești sunt universale, drepturile procesuale au o sferă de aplicare delimitată precis de lege.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate nu contravin sub nici un aspect principiului egalității în drepturi, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei, și anume celor care, în timpul urmăririi penale, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, fără a face nici o diferențiere în cadrul acestei categorii.

În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Autorul excepției consideră că aceste dispoziții legale încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1), privind universalitatea drepturilor și libertăților fundamentale, precum și pe cele ale art. 16, privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Curtea reține că reglementarea privind reducerea pedepsei în beneficiul persoanei care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la

art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 , în situația în care aceasta denunță, în timpul urmăririi penale, alte persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, nu poate fi considerată o încălcare a principiului egalității. Așa cum a stabilit Curtea Constituțională în jurisprudența sa, egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind posibilă stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situații diferite, când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv. Or, în cazul de față, măsura instituită de legiuitor are o justificare obiectivă și rezonabilă, fiind determinată de necesitatea identificării cu rapiditate, încă din această fază a procesului penal, a persoanelor care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, dat fiind pericolul social ridicat al acestor infracțiuni.

De altfel, este evident că situațiile în care se găsesc persoanele care au comis una dintre infracțiunile prevăzute la

art. 2-10 din Legea nr. 143/2000 , în cele două faze ale procesului penal - urmărirea penală și judecata - nu sunt similare, astfel încât tratamentul juridic care li se aplică nu poate fi decât diferențiat.

Este neîntemeiată și critica formulată în raport de prevederile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât dispozițiile legale ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu aduc nici o atingere principiului universalității drepturilor și libertăților consacrate prin Constituție.