Decizia nr. 306/2005
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 și 133 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Marilena Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 și 133 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Știube în Dosarul nr. 10.992/2002 al Tribunalului Suceava - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, întrucât dispozițiile legale care fac obiectul controlului de constituționalitate nu se aplică în mod diferențiat, nu poate fi primită critica privind încălcarea art. 16, 21 și 24 din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 6 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 10.992/2002, Tribunalul Suceava - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 și 133 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Știube.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, potrivit dispozițiilor legale criticate, în faza de urmărire penală, părțile nu pot participa la efectuarea comisiei rogatorii nici personal și nici prin apărător, acest lucru fiind posibil doar în faza de judecată, conform art. 134 din Codul de procedură penală, ceea ce contravine prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și ale art. 21 alin. (3). Totodată apreciază că se încalcă și prevederile art. 24 alin. (2) din Constituție, care consacră dreptul la apărare, întrucât, în faza de urmărire penală, părțile, personal sau prin apărător, nu pot participa la administrarea unor probe. Din această perspectivă, autorul excepției susține că textele legale criticate sunt în contradicție și cu dispozițiile
art. 17 alin. (2) din Legea nr. 704/2001 , care stabilesc dreptul atât al autorităților, cât și al persoanelor în cauză de a asista la îndeplinirea cererii și de a colabora la executarea comisiei rogatorii, dispoziții raportate la art. 11 alin. (1) și (2) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În final, apreciază că textele criticate contravin și prevederilor art. 53 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, în cazuri strict delimitate.
Tribunalul Suceava - Secția penală, exprimându-și opinia asupra excepției, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea, prin dispozițiile legale criticate, a comisiei rogatorii ca procedură utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ decât cel care instrumentează cauza penală nu contravine principiului egalității în drepturi, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, instituirea unor reguli speciale legate de administrarea probelor nu poate fi considerată o încălcare a acestui principiu, atâta timp cât ea asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Instanța apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile constituționale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil, și nici cele ale art. 24 alin. (2), arătând totodată că dreptul la un proces echitabil în materie penală, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, "reprezintă dreptul de a subordona unui judecător pentru luarea deciziei toate «acuzațiile» aduse inculpatului". De asemenea, arată că, în analiza caracterului echitabil sau nu al procedurii comisiei rogatorii, trebuie avut în vedere faptul că dispozițiile care reglementează această procedură în cursul urmăririi penale nu încalcă cu nimic dreptul la apărare al învinuitului, atâta timp cât dispozițiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează, în mod expres, dreptul apărătorului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula cereri (deci inclusiv cererea de a participa la efectuarea actului de procedură prin comisia rogatorie și de acordare a asistenței juridice în acest sens), având totodată posibilitatea de a formula întrebări și răspunsuri în favoarea învinuitului sau de a depune memorii. Instanța arată că dispozițiile art. 132 și 133 din Codul de procedură penală, deși nu prevăd expres, nici nu interzic prezența apărătorului la efectuarea actelor procedurale. Pentru aceste considerente, apreciază că nu poate fi reținută nici înfrângerea art. 53 alin. (1) din Constituție, întrucât nu există nici un text de lege care să restrângă exercitarea dreptului la apărare la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de urmărire penală.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispozițiile criticate trebuie interpretate și aplicate în coroborare cu celelalte dispoziții referitoare la desfășurarea procesului penal. În acest sens, apreciază că, în cazul dispunerii comisiei rogatorii în faza de urmărire penală, își găsesc deplina aplicabilitate prevederile art. 172 alin. 1 și cele ale art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, dispozițiile art. 132 și 133 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la apărare, legea prevăzând expres dreptul apărătorului învinuitului și al părților din proces de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula cereri și de a adresa memorii organului de urmărire penală. Întrucât nu operează nici o restrângere a dreptului la apărare, nu se poate susține încălcarea prevederilor constituționale ale art. 53, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. În opinia Guvernului, dispozițiile criticate nu contravin nici art. 21 din Constituție, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât administrarea probelor în cursul judecății este guvernată de principiul nemijlocirii, al publicității ședinței de judecată și al contradictorialității. De asemenea, apreciază că nu se aduce atingere nici principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, astfel cum este statuat în art. 16 din Constituție, deoarece aplicarea art. 132 și 133 din Codul de procedură penală nu se face în mod diferențiat, pe baza unor criterii discriminatorii, cum ar fi cele privind rasa, naționalitatea, sexul ori religia părților.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 și 133 din Codul de procedură penală față de art. 16 din Constituție, întrucât instituirea unor reguli procedurale privind comisia rogatorie nu este contrară principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, atâta timp cât acestea asigură egalitatea părților în utilizarea lor. În ceea ce privește contrarietatea dispozițiilor legale criticate față de art. 21 alin. (3) din Constituție, consideră că procedura comisiei rogatorii este utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de alt organ judiciar decât cel care instrumentează cauza penală, în vederea asigurării operativității procesului penal și a îndeplinirii exigențelor unui proces echitabil. De altfel, observă că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că este de competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești. De asemenea, arată că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 și 133 din Codul de procedură penală față de art. 24 alin. (2) din Constituție, întrucât, potrivit reglementărilor referitoare la comisia rogatorie, oricare dintre părți poate cere să fie citată la efectuarea comisiei rogatorii, iar în cazul în care inculpatul este arestat, instanța care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui apărător din oficiu, în scopul respectării garanțiilor procesuale ale dreptului la apărare. În opinia Avocatului Poporului, prevederile criticate nu contravin nici art. 53 din Constituție, deoarece nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 132 și 133 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
- Art. 132: "Când un organ de urmărire penală sau instanța de judecată nu are posibilitatea să asculte un martor, să facă o cercetare la fața locului, să procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instanțe, care are posibilitatea să le efectueze.
Punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviințarea de probatorii, precum și dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanțe egale în grad.";
- Art. 133: "Rezoluția sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conțină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultată o persoană, se vor arăta și întrebările ce trebuie să i se pună.
Organul de urmărire penală sau instanța de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune și alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării."
Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11 alin. (1) și (2), ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (2) și ale art. 53 alin. (1), care au următorul conținut:
- Art. 11 alin. (1) și (2): "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 24 alin. (2): "În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 53 alin. (1): "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
De asemenea, în susținerea neconstituționalității acestor texte de lege, autorul excepției invocă și încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând aceste susțineri se constată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 132 și 133 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 180 din 29 martie 2005 , nepublicată. Cu acel prilej, respingând excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, Curtea a reținut că obiectul criticii de neconstituționalitate are în vedere pretinsa interdicție pentru părți de a participa la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de urmărire penală, care nu rezultă însă nici explicit, nici implicit din prevederile art. 132 și 133 din Codul de procedură penală deduse controlului.
În realitate, o asemenea concluzie ar fi putut fi desprinsă numai din reglementarea cuprinsă în art. 134 al aceluiași cod, text care, deși invocat în argumentarea excepției, nu constituie obiect al acesteia.
Așa fiind, deoarece, potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate sunt valabile și în prezenta cauză.
Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 132 și 133 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Viorel Știube în Dosarul nr. 10.992/2002 al Tribunalului Suceava - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2005.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.