Decizia nr. 393/2005

Ion Predescu - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Aurelia Rusu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 84/COM/2005 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A., prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. Se susține că restricția prevăzută în textul de lege criticat nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 53 din Constituție, care să justifice interdicția instituită de dispozițiile

art. 50^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt aplicabile în condițiile în care dreptul de a participa la privatizarea societăților comerciale nu este un drept fundamental.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 martie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 84/COM/2005, Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , ale

art. 35 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

și ale articolului unic pct. 18 din

Legea nr. 442/2004 . Excepția a fost ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. într-o cauză având ca obiect cererea formulată de aceasta privind obligarea AVAS de a desfășura și finaliza procedurile de privatizare ce îi revin prin lege.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile " art. 35 alin. 1 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , coroborat cu prevederile

art. 50^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , astfel cum a fost modificată și completată prin

Legea nr. 442/2004 , referindu-se la interdicția/incapacitatea specială a AVAS de a încheia contracte de natura celor prevăzute la art. 14, și, respectiv, de a nu putea înstrăina direct sau indirect, prin persoane interpuse, bunuri supuse valorificării prin contracte (operațiuni de privatizare, astfel cum acestea sunt definite de lege), cu - printre alții - acționarii unui debitor cedat, constituie o restrângere nejustificată a exercițiului unor drepturi, respectiv al dreptului unei persoane juridice de naționalitate română de a participa la procesul de privatizare a unei societăți comerciale la care aceasta este acționar [...]". Se încalcă astfel, în opinia autorului excepției, dispozițiile art. 53 din Constituție. Or, se arată în continuare, "așa cum se poate observa din interpretarea literală a textului

art. 35 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , coroborat cu prevederile

art. 50^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , în cauza dedusă judecății nu există nici una din rațiunile ori situațiile prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituție care să justifice interdicția unui acționar al unei societăți - debitor cedat către AVAS, care să determine incapacitatea atât a AVAS, cât și a potențialilor investitori interesați în privatizarea unei astfel de societăți de a încheia contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni".

Autorul excepției consideră totodată că textele legale criticate "se abat substanțial de la principiile și regulile consacrate de Secțiunea I a Capitolului II al

Legii nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării".

Se mai arată, în argumentarea susținerii, că dispozițiile criticate încalcă "și principiul libertății economice reglementat de art. 45, precum și art. 135 - ambele din Constituție, și care vizează libera concurență, libera inițiativă, libertatea comerțului și alte valori fundamentale ale unei economii de piață, așa cum este economia României - potrivit enunțului textului art. 135 alin. (1)".

În ceea ce privește invocarea art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție, autorul excepției consideră că prevederile criticate "încalcă principiul libertății comerțului (adică al posibilității legale de a încheia orice act sau fapt de comerț care se circumscrie obiectului de activitate statutar al persoanelor implicate în astfel de operațiuni) [...], și principiul liberei concurențe în domeniul investițiilor financiare, întrucât prin instituirea unei bariere legale nejustificate de exigențele art. 53 din Constituție se împiedică accesul agenților economici interesați pe o piață caracteristică, cu consecințe posibil nefavorabile pentru o economie bazată pe libera concurență".

Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că "este firească interdicția impusă de

art. 35 alin. 1 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

prin care se dispune că AVAS-ul nu poate încheia contracte de privatizare cu acționarii unor societăți aflate în situația de a fi debitori cedați către AVAS, precum și cea a

art. 50^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , aprobată prin

Legea nr. 442/2004 , care nu dă dreptul persoanelor fizice sau juridice, române ori străine, care se regăsesc într-una din situațiile

art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , republicată, cu modificările ulterioare, să participe la procesul de privatizare". În consecință, consideră că nu sunt încălcate prevederile art. 53 alin. (1) din Constituție.

Totodată, instanța de judecată apreciază că nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 45 și ale art. 135 alin. (1) și (2) din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepția este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere Guvernul arată că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 45 privind libertatea economică și cele ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Totodată, Guvernul susține că prevederile legale criticate "sunt în deplină concordanță cu dispozițiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală". În punctul de vedere prezentat, Guvernul apreciază că "limitările privind participarea la procesul de privatizare a anumitor categorii de persoane, pe care legiuitorul le-a avut în vedere, nu sunt de natură să aducă o restrângere a exercițiului drepturilor sau libertăților, inclusiv libertății comerțului, întrucât măsurile sunt atât de moralitate, prin eliminarea unor inechități și privilegii la participarea la procesul privatizării, cât și de performanță în realizarea acestui proces". Totodată, măsurile dispuse prin ordonanțele de urgență în cauză vin, dimpotrivă, să întărească protecția concurenței loiale, iar nu să încalce libera concurență.

Guvernul mai arată că "procesul de privatizare presupune și implică, totodată, o însănătoșire a mediului economic, ceea ce impune, în mod necesar, și o reglementare corespunzătoare a condițiilor și limitelor în care persoanele fizice sau juridice interesate pot accede la activități economice și comerciale".

Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale.

Referitor la critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (1) din Constituție, se apreciază că "finalizarea privatizării în mod accelerat a societăților comerciale care se mai află în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului justifică aplicarea unor prevederi speciale, așa cum sunt și cele indicate. Astfel, dispozițiile legale criticate, referitoare la procesul de privatizare a persoanelor fizice sau juridice, se înscriu în reglementările menite să asigure îndeplinirea obligației statului de a ocroti economia de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate față de prevederile art. 53 din Constituție, Avocatul Poporului consideră că și aceasta este neîntemeiată, deoarece "dispozițiile legale indicate nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale".

În legătură cu critica de neconstituționalitate prin care se invocă incompatibilitatea textului criticat cu dispozițiile art. 45 alin. (1) din Constituție, Avocatul Poporului apreciază că aceasta nu poate fi reținută, deoarece "interdicția Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului de a înstrăina bunuri supuse valorificării nu îngrădește sub nici un aspect accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii". În sensul celor arătate, Avocatului Poporului face referire la deciziile Curții Constituționale nr. 231/2002 și nr. 189/2003.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și celor ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 50^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 442/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004, precum și cele ale

art. 35 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, aprobată prin

Legea nr. 409/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001.

Examinând aceste prevederi legale, Curtea constată că, deși instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , ale

art. 35 alin. 1 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998

și ale articolului unic pct. 18 din

Legea nr. 442/2004 , în realitate, critica de neconstituționalitate se referă la

art. 50^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , text introdus prin articolul unic pct. 18 din

Legea nr. 442/2004 . În ceea ce privește dispozițiile

art. 35 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , acestea sunt incluse în dispozițiile

art. 50^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , care fac trimitere la întreg textul

art. 35 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/1998 . Acest din urmă text stabilește, sub sancțiunea nulității, interdicții cu privire la încheierea contractelor de valorificare a unor active bancare.

În consecință, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor

art. 50^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004 , care au următoarea redactare:

- Art. 50^1: "(3) Nu vor putea participa la procesul de privatizare persoanele fizice sau juridice, române ori străine care se regăsesc în oricare dintre situațiile prevăzute la

art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , republicată, cu modificările ulterioare."

Dispozițiile

art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998 , la care face trimitere textul de lege criticat, au următorul cuprins:

- Art. 35 alin. (1) lit. a), b) și c): "(1) AVAB nu poate încheia contracte de natura celor prevăzute la art. 14 și nu poate înstrăina, direct sau indirect, prin persoane interpuse, bunuri supuse valorificării, prin contracte cu:

a) debitorii cedați ori fidejusorii acestora;

b) foștii proprietari ai bunurilor intrate în patrimoniul AVAB ca urmare a parcurgerii de către aceasta ori de către bancă a unor proceduri de executare silită sau de realizare a garanțiilor reale;

c) soțul/soția, rudele și afinii până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanelor prevăzute la lit. a) și b) sau, după caz, acționarii, administratorii și directorii persoanelor juridice aflate în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) și b)."

Autorul excepției susține, în esență, că prevederile legale criticate restrâng nejustificat exercițiul unor drepturi, și anume dreptul persoanelor juridice române de a participa la privatizarea societăților comerciale la care sunt acționari, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 53, ale art. 45 și ale art. 135 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție.

Textele constituționale invocate în susținerea excepției au următorul cuprins:

- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.";

- Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.";

- Art. 135 alin. (1) și (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Din analiza textului de lege criticat Curtea reține că, în realitate, dispoziția legală este justificată, întrucât stabilește că la procesul de privatizare nu pot participa anumite categorii de persoane fizice sau juridice care au o strânsă legătură cu societatea care se privatizează, și anume debitorii cedați ori fidejusorii acestora, foștii proprietari ai bunurilor intrate în patrimoniul AVAS ca urmare a parcurgerii de către acesta a unor proceduri de executare silită sau de realizare a garanțiilor reale, soțul/soția, rudele și afinii până la gradul al patrulea inclusiv ale acestor persoane, precum și acționarii, administratorii și directorii persoanelor juridice aflate în una dintre aceste situații.

Aceste incompatibilități au atât rațiuni de ordin economic, prin urmărirea realizării procesului de privatizare în condiții de performanță, cât și rațiuni de ordin moral, prin înlăturarea unor categorii de persoane care ar putea profita de poziția lor ori care ar fi beneficiat de pe urma unei situații economice dificile în care s-ar fi aflat societatea supusă privatizării.

În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 45 din Constituție privind libertatea economică, Curtea reține că textul de lege criticat, prin conținutul său, nu este de natură să împiedice accesul liber al persoanei la o activitate economică și libera inițiativă. De altfel, autorul excepției de neconstituționalitate este o societate de investiții care desfășoară, în mod evident, activități economice. Pe de altă parte, textul constituțional invocat în susținerea excepției garantează exercitarea accesului liber la o activitate economică și libera inițiativă, în condițiile legii, iar nu în mod absolut.

De asemenea, în legătură cu susținerea referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituție privind restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât textul de lege criticat se referă la exceptarea de la procesul de privatizare a acelor persoane care au o anumită legătură cu societatea care se privatizează, iar nu la restrângerea unor drepturi sau libertăți constituționale.

Curtea constată că este neîntemeiată și susținerea privind incompatibilitatea textului de lege criticat cu prevederile art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție. Aceasta, întrucât actul normativ al cărui text se critică vizează, așa cum indică titlul și conținutul său, măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, obiectiv de interes general, în deplin acord cu prevederile textelor constituționale invocate.

Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 50^1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2004

privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăților comerciale aflate în portofoliul Autorității pentru Privatizarea și Administrarea Participațiilor Statului și consolidarea unor privatizări, excepție ridicată de Societatea de Investiții Financiare Transilvania - S.A. în Dosarul nr. 84/COM/2005 al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2005.