Decizia nr. 399/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 576/2004

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, excepție ridicată de Ion-Marcel Chiper și Vasile Chiper în Dosarul nr. 51/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători.

La apelul nominal răspunde Ion-Marcel Chiper, reprezentat prin avocat Doru Viorel Ursu, lipsă fiind celălalt autor al excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Apărătorul autorului excepției solicită admiterea acesteia, arătând că dispozițiile

art. II din Legea nr. 576/2004

contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2), precum și ale art. 20, raportat la art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Astfel, arată că la intrarea în vigoare a

Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară dispare competența materială exclusivă a completului de 9 judecători ai Înaltei Curți de Casație și Justiție de a judeca recursurile în anulare. Așa fiind, este neconstituțional ca, printr-o lege ulterioară, în speță

Legea nr. 576/2004 , să se dispună ca recursurile în anulare declarate până la data intrării în vigoare a acestei legi să fie judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție. De asemenea, arată că nu se poate institui o categorie separată de persoane (cetățeni) care să beneficieze în continuare de soluționarea recursurilor în anulare de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum statuează dispozițiile

art. II din Legea nr. 576/2004 , întrucât astfel se realizează o extindere "ilegală" a competenței acestei instanțe.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că

Legea nr. 576/2004

abrogă instituția recursului în anulare, dispozițiile criticate constituind o normă tranzitorie prin intermediul căreia legiuitorul a optat pentru ultraactivitatea legii. Oricum, potrivit celor statuate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 139/2004 , determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum și a celor care vor fi guvernate de noua reglementare nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 51/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 576/2004

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, excepție ridicată de Ion-Marcel Chiper și Vasile Chiper.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că

Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară prevede în mod expres și strict limitele competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așa fiind, după intrarea în vigoare a legii menționate, această instanță nu mai este competentă să soluționeze calea extraordinară de atac a recursului în anulare. În opinia autorilor excepției recunoașterea competenței Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa recursurile în anulare deja declarate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 304/2004 , prin

art. II din Legea nr. 576/2004 , conferă acestuia caracter retroactiv. Textul de lege dedus controlului reprezintă astfel o încălcare atât a prevederilor art. 15 alin. (2), cât și ale art. 16 alin. (1) din Constituție.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că dispozițiile

art. II din Legea nr. 576/2004

sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că, în scopul reglementării situației cauzelor privind recursurile în anulare aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Legea nr. 576/2004

cuprinde o dispoziție tranzitorie cu privire la modalitatea de soluționare a recursurilor în anulare declarate până la data intrării în vigoare a prevederilor acestui act normativ.

Aceste dispoziții tranzitorii prezintă o importanță deosebită datorită faptului că, în toate cazurile în care unele legi procesual penale sunt înlocuite cu altele, pe agendele organelor judiciare penale se găsesc, în curs de soluționare, numeroase dosare penale. Guvernul consideră că, sub acest aspect, prin dispozițiile tranzitorii se realizează o conciliere între principiile activității legii și ale operativității procesului penal, pe de o parte, și ocrotirea drepturilor și intereselor legitime ale părților, pe de altă parte. În final, arată că, în concret, nu este vorba de un control al constituționalității dispozițiilor

Legii nr. 576/2004 , ci, de fapt, de o problemă de aplicare în timp a legii procesual penale.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate a

art. II din Legea nr. 576/2004

față de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, dispozițiile criticate asigurând tocmai condițiile pentru realizarea deplină a principiului neretroactivității legii. În plus, formula redacțională a textului de lege dedus controlului de constituționalitate nu oferă temei unei atari critici, întrucât nu conține în sine nici o dispoziție cu caracter retroactiv și nici nu rezultă din textul criticat că acesta ar urmări să producă efecte retroactive, el urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a

Legii nr. 576/2004 .

Dispozițiile criticate nu contravin nici principiului egalității în drepturi a cetățenilor și nici regulii potrivit căreia justiția e unică, imparțială și egală pentru toți, acestea aplicându-se oricărei persoane aflate în ipoteza normei legale, fără discriminare pe criterii arbitrare. În ceea ce privește contrarietatea dispozițiilor legale criticate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, Avocatul Poporului arată că textul criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil, condiții care sunt asigurate și în situația declarării recursului în anulare.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. II din Legea nr. 576/2004

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.223 din 20 decembrie 2004, dispoziții potrivit cărora:

"Cauzele privind recursurile în anulare declarate până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor în vigoare la data declarării recursurilor în anulare."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și ale art. 124 alin. (2), care au următorul conținut:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21 alin. (3): "Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.";

- Art. 124 alin. (2): "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

art. I pct. 5 din Legea nr. 576/2004

au fost abrogate dispozițiile art. 409-414^1 din Codul de procedură penală referitoare la recursul în anulare, care astfel și-a încetat existența ca instituție procesuală. Art. II din același act normativ consacră o normă tranzitorie care, departe de a avea caracter retroactiv, așa cum susțin autorii excepției, consacră, dimpotrivă, ultraactivitatea reglementării anterioare în ceea ce privește cauzele aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca urmare a declarării recursurilor în anulare de către procurorul general, sub imperiul acesteia. De altfel, soluția contrară, respectiv aplicarea de îndată a dispoziției abrogatoare, având drept consecință încetarea proceselor deja declanșate prin promovarea recursului în anulare, aflate în curs de soluționare și, deci, lipsirea de eficiență a unei atari căi de atac, cu toate că fusese exercitată sub imperiul și în temeiul reglementării anterioare, atunci în vigoare, ar avea un evident caracter retroactiv.

Curtea constată că nu poate fi reținută nici critica cu privire la încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție, în măsura în care aplicarea reglementării criticate are loc exclusiv în ipoteza acolo prevăzută, fără distincții în funcție de criterii arbitrare, iar procesele în curs se derulează potrivit regulilor procedurale de drept comun, cu respectarea drepturilor și a garanțiilor consacrate de legislația în vigoare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 576/2004

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, excepție ridicată de Ion-Marcel Chiper și Vasile Chiper în Dosarul nr. 51/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2005.