Decizia nr. 13/2006

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 9 și 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ileana Pecingine în Dosarul nr. 866/2005 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Sonia Geagiu, lipsă fiind partea Jean Pecingine, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentanta autorului excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 7 octombrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 866/2005, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, "în referire" la art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ileana Pecingine în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedură penală încalcă principiul constituțional care consacră legalitatea pedepsei, precum și dreptul la apărare, prin aceea că "cedează" unei persoane "particulare" dreptul de sesizare a instanței, pentru o faptă penală la care această sesizare nu se poate face decât prin rechizitoriul procurorului. În ceea ce privește art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, se susține că încalcă liberul acces la justiție, întrucât exclude posibilitatea atacării cu recurs a soluției de admitere a plângerii formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, cu reținerea cauzei spre judecare. Textele de lege criticate contravin - în opinia autorului excepției - și prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât restrângerea, prin aceste dispoziții, a dreptului de acces liber la justiție, a dreptului la apărare și la utilizarea căilor de atac nu se încadrează în cazurile de restrângere a exercițiului unor drepturi sau libertăți, limitativ prevăzute de acest text constituțional.

Tribunalul Constanța - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate nu contravin normelor constituționale invocate, astfel încât excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 9 și 10 din Codul de procedură penală, care prevăd: "În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței, ca primă instanță, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea instanței pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate."

Dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate sunt cuprinse în art. 21, privind accesul liber la justiție, în art. 23 alin. (12), privind legalitatea pedepsei, în art. 24, privind dreptul la apărare, în art. 53, privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, și în art. 129, referitoare la folosirea căilor de atac.

Se invocă, de asemenea, încălcarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, plângerea reglementată de dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanței de judecată competente, atunci când este nemulțumită de soluția dată plângerii sale contra actelor procurorului, așadar o concretizare a dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală, care consacră dreptul de acces liber la justiție.

Soluțiile pe care le poate pronunța instanța învestită cu o asemenea plângere sunt prevăzute de alin. 8 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, după cum urmează: "a) respinge plângerea, prin sentință, menținând soluția din rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispozițiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reține cauza spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător."

Stabilirea de către legiuitor, prin dispozițiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instanței pronunțate potrivit alin. 8 lit. a) și b) al art. 278^1 din Codul de procedură penală, iar nu și hotărârea pronunțată în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiași articol, nu este de natură să aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Aceasta întrucât, în situația admiterii plângerii cu reținerea cauzei spre judecare, dispozițiile privind judecarea în primă instanță și căile de atac se aplică în mod corespunzător și, prin urmare, nu este restrâns în nici un fel dreptul părții de a se adresa instanței, de a formula apărări și de a se prevala de toate garanțiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunțarea unei hotărâri de către instanța de fond, care a reținut cauza pentru judecată în primă instanță, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să își exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiție.

De asemenea, faptul că, în conformitate cu dispozițiile alin. 9 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, în situația admiterii plângerii cu reținerea cauzei spre judecare, actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea persoanei, iar nu rechizitoriul procurorului, este determinat de specificul acestei căi de atac, care vizează chiar actele procurorului de netrimitere în judecată și nu încalcă principiul constituțional ce consacră legalitatea pedepsei, prevederile constituționale invocate în acest sens neavând incidență în cauză. Nu se aduce atingere, prin această reglementare, nici dreptului la apărare, partea având deplina libertate de a uza, în fața instanței învestite cu soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală, de toate mijloacele procedurale pe care le implică exercitarea acestui drept.

Întrucât art. 278^1 alin. 9 și 10 din Codul de procedură penală nu reglementează nici o restrângere a exercițiului vreunui drept ori al vreunei libertăți, nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție, invocate, de asemenea, în motivarea excepției de neconstituționalitate.

Pentru cele arătate mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 9 și 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ileana Pecingine în Dosarul nr. 866/2005 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 ianuarie 2006.