Decizia nr. 325/2025

Articolul 29

: Audierile prin videoconferință: „(1) În cazul în care un deținut urmează să fie audiat în cadrul unei proceduri prevăzute de prezenta lege de către personalul sau judecătorul de supraveghere a privării de libertate din alt penitenciar decât cel în care se află deținutul, audierea poate avea loc prin videoconferință. În cazul în care un deținut urmează să fie audiat în cadrul oricărei proceduri judiciare sau al unei proceduri prevăzute de prezenta lege, audierea poate avea loc prin videoconferință.“

12.

Prevederile constituționale indicate în motivarea excepției sunt cele cuprinse în

art. 21 alin. (1)

și

(2)

cu referire la dreptul de acces la instanță și în

art. 20 , cu trimitere la

art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum și în art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 254/2013

prevăd posibilitatea audierii deținutului prin videoconferință, atât în cadrul unor proceduri prevăzute de

Legea nr. 254/2013 , de audiere a acestuia de către personalul sau judecătorul de supraveghere a privării de libertate aflat în alt penitenciar decât cel în care se află deținutul, cât și în cadrul oricărei proceduri judiciare sau legale în care deținutul urmează să fie audiat.

14.

Aplicabilitatea acestor dispoziții este una cu caracter general și nu depinde de declararea stării de urgență sau a stării de alertă, așa cum consideră autorul excepției, care face o confuzie între textele de lege criticate și dispoziții din alte acte normative adoptate în cursul anului 2020 în considerarea pandemiei de COVID-19 și care prevăd măsura asigurării accesului la instanță prin sistemul de videoconferință, dispoziții cuprinse, de exemplu, în

art. 42

și

43 din Decretul nr. 195/2020

privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, în

art. 56 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2020

privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , a

Legii educației naționale nr. 1/2011 , precum și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020, sau în

art. 62 din Legea nr. 55/2020

privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020.

15.

Având în vedere această situație, Curtea reține, din examinarea actului de sesizare cu prezenta excepție de neconstituționalitate, că autorul acesteia, având calitatea de persoană condamnată într-un alt dosar, a formulat, în calitate de persoană vătămată, o cerere de revizuire a unei sentințe penale (prin care alte persoane au fost condamnate pentru infracțiunea de furt), prilej cu care a reclamat încălcarea accesului la justiție prin faptul că, fiind încarcerat, nu a fost prezent la termenul din 21 noiembrie 2018 acordat în dosarul în care s-a pronunțat sentința atacată, fapt infirmat însă prin constatările instanței de judecată.

16.

Totodată, potrivit actului de sesizare, autorul a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate întrucât i s-ar fi încălcat dreptul de a fi prezent în persoană în fața instanței de judecată la termenul din 3 iunie 2020, când a fost pronunțată sentința de sesizare a Curții, întrucât era încarcerat și a refuzat sistemul de videoconferință. Or, în cuprinsul acestei sentințe, instanța de judecată consemnează că „sistemul de videoconferință a funcționat corespunzător, persoana încarcerată a arătat faptul că aude și vede situația din sala de judecată, în timp real, deși inițial a susținut contrariul, însă pusă în fața faptului împlinit prin

solicitarea de a se confirma situația de către agenții ANP-ului prezenți în sală, aceasta a recunoscut adevărul.“

17.

Întrucât, potrivit consemnărilor din cuprinsul actului de sesizare a Curții, autorul excepției susține că nu a putut fi prezent în persoană în fața instanțelor judecătorești în două momente procesuale diferite, și anume 21 noiembrie 2018 și 3 iunie 2020, Curtea reține că sunt diferite și textele legale incidente, referitoare la aplicabilitatea sistemului de videoconferință în cazul audierilor părților, context ce ar putea explica confuzia în care se află autorul excepției. Astfel, cu privire la termenul din 21 noiembrie 2018, își pot găsi aplicabilitatea dispozițiile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 , iar cu privire la termenul din 3 iunie 2020, audierea în sistemul de videoconferință a avut loc în temeiul

art. 62 din Legea nr. 55/2020 , care, la data faptelor, prevedea că: „În cauzele penale, dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfășurări a procesului ori drepturilor și intereselor părților, persoanele private de libertate sunt audiate prin videoconferință la locul de deținere, fără a fi necesar acordul acestora“ (s.n. - text ulterior abrogat prin

Legea nr. 114/2021

privind unele măsuri în domeniul justiției în contextul pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 29 aprilie 2021). Autorul excepției de neconstituționalitate nu critică însă acest din urmă text, care a avut o aplicabilitate circumscrisă exclusiv contextului pandemic, ci indică drept obiect al excepției prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 , text cu aplicabilitate generală și independentă de contextul pandemic, dar față de care autorul excepției aduce critici legate de încălcarea accesului la justiție ulterior datei de 15 mai 2020, adică ulterior instituirii stării de alertă în România.

18.

Curtea reamintește că printre condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, prevăzute de art. 29 alin. (1) coroborat cu

art. 10 din Legea nr. 47/1992 , se numără, pe de o parte, legătura/incidența/aplicabilitatea textului de lege criticat în cauza în care excepția a fost invocată, și, pe de altă parte, necesitatea motivării excepției într-o manieră inteligibilă, care să releve într-un mod rezonabil o posibilă relație de contradictorialitate între textul criticat și norma fundamentală invocată.

19.

În condițiile în care obiectul excepției indicat de autor și reținut de instanța judecătorească este format din prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 , iar criticile de neconstituționalitate vizează în mod evident un alt text legal, a cărui incidență în speță este certă, fără însă ca acesta din urmă să fie indicat ca obiect al excepției, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece în cauză nu se poate stabili o legătură între prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 254/2013

și contextul procesual al cauzei. Pe de altă parte, în cauză nu se justifică niciun interes autentic al autorului de a susține excepția de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, întrucât s-a demonstrat în fața instanței de judecată de trimitere că susținerile autorului, potrivit cărora i-a fost împiedicat accesul la instanță atât la termenul din 21 noiembrie 2018, cât și la cel din 3 iunie 2020, sunt neadevărate. Or, Curtea nu se poate autosesiza prin modificarea obiectului excepției și cu atât mai puțin nu poate da curs unor cereri bazate pe susțineri care sunt contrare în mod flagrant realității factuale constatate printr-un act judecătoresc.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Florin Nicolae Geanopol în Dosarul nr. 2.037/334/2019 al Judecătoriei Vatra Dornei.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică [0] Judecătoriei Vatra Dornei și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 1 iulie 2025.