Decizia nr. 65/1996

Articolul 35

alin. 2 din Legea nr. 36/1994

prevede următoarele: "Sumele încasate prin aplicarea cotei de 5% asupra încasărilor realizate din vânzările în numerar prin stațiile de distribuție a benzinei și motorinei în condițiile art. 31 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993, pe perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994, sunt și rămân valabil încasate, iar stațiile de distribuție care nu au plătit aceste sume sunt obligate sa o facă, potrivit legii".

Prin Legea bugetului de stat pe anul 1993, potrivit art. 31 s-a instituit la alin. 2 o cota de 5% asupra încasările realizate din vânzările în numerar prin stațiile de distribuție a benzinei și motorinei. De asemenea, prin alin. 3 al aceluiași articol s-a prevăzut ca din Fondul special pentru modernizarea drumurilor, ale cărui venituri se asigura prin aplicarea acelei cote, se vor finanta lucrările de modernizare a drumurilor naționale și locale. Alineatul următor reglementează răspunderile legate de gestionarea acestui fond. În conformitate cu alineatul final al art. 31, toate aceste prevederi - instituirea cotei de 5%, destinația Fondului special pentru modernizare și gestionarea acestui fond - sunt aplicabile până la data de 31 decembrie 1993. Rezultă deci ca, în conformitate cu art. 31 alineatul final din Legea nr. 21/1993, reglementările referitoare la cota de 5%, la destinația Fondului special pentru modernizarea drumurilor publice și la gestionarea acestui fond sunt temporare. Orice prevedere dintr-o lege bugetară are caracter temporar, ca urmare a principiului anualitatii bugetului de stat prevăzut de art. 137 alin. (2) din Constituție. Caracterul temporar al art. 31 alin. 2-4 este însă diferit, deoarece nu rezultă ca o consecința a principiului anualitatii bugetului de stat, ci ca urmare a instituirii de către legiuitor, în mod expres, a unui termen de sine statator - 31 decembrie 1993 - ce afectează exclusiv prevederile acestui articol.

Ratiunea termenului respectiv nu poate fi alta decît aceea de a exclude aplicarea prevederilor art. 31 alin. 2 și 3, în cazul în care, în temeiul art. 137 alin. (3) din Constituție, bugetul pe anul 1993 s-ar aplica în continuare, în anul 1994, până la adoptarea noilor bugete.

Dacă legiuitorul ar fi voit ca reglementările privind Fondul special pentru drumuri și cota de 5% ce constituie sursa de finanțare a acestui fond să se aplice pe toată durata de aplicare a bugetului de stat pe anul 1993, inclusiv deci pe durata când bugetul pe anul 1993 se aplică în continuare pentru anul 1994, desigur nu ar fi instituit termenul de valabilitate a prevederilor art. 31 alin. 2-4. Instituirea acestui termen deci nu poate să aibă, de aceea, alta ratiune decît aceea de a exclude aplicabilitatea art. 31 alin. 2-4 din Legea nr. 21/1993 după data de 31 decembrie 1993, chiar dacă bugetul pe anul 1993, se aplică în continuare.

De altfel, de principiu, când o norma temporară este instituită în cuprinsul unei reglementări cu caracter temporar, cum este legea bugetului de stat, potrivit principiului anualitatii, ea are un caracter special și derogator față de reglementarea generală în care a fost inserată. În caz contrar, s-ar nega însăși ratiunea instituirii acelei norme.

Rezultă din cele arătate ca o dată cu împlinirea termenului de 31 decembrie 1993 prevederile art. 31 alin. 2-4 și-au încetat aplicarea, fiind abrogate.

În aceste condiții, alin. 3 al

art. 35 din Legea bugetului de stat pe anul 1994 nr. 36/1994 , potrivit căruia stațiile de distribuție care nu au plătit cota de 5% în perioada 1 ianuarie - 18 martie 1994 sunt obligate sa o facă, are un caracter retroactiv, contravenind principiului neretroactivitatii legii, prevăzut în art. 15 din Constituție. Dacă nu ar fi existat termenul de 31 decembrie 1993, ca limita până la care prevederile art. 31 alin. 2-4 din Legea nr. 21/1993 erau aplicabile, evident ca aplicarea în continuare a acestor prevederi ar fi fost justificată, pe temeiul art. 137 alin. (2) din Constituție, și deci textul

art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994

nu ar fi fost retroactiv. Aceasta prevedere nu ar fi avut decît înțelesul constatării valabilității unei obligații care oricum exista anterior. Întrucît însă, asa cum s-a arătat, obligația de plată a cotei expirase la 31 decembrie 1993, textul

art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994

are semnificatia instituirii retroactive a unei obligații noi, ceea ce, incontestabil, are un caracter retroactiv.

Ținând seama de cele arătate, excepția urmează a fi admisă, prevederile

art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994

fiind neconstituționale, constatare care însă, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituție, are efecte numai pentru viitor.

În consecința, în temeiul prevederilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) și ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate invocată de Societatea Comercială "Regent" - S.R.L. Pitesti, în Dosarul nr. 10.007/1994 al Judecătoriei Sectorului 1 București, și constata ca prevederile

art. 35 alin. 2 din Legea nr. 36/1994

sunt neconstituționale.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 21 mai 1996.