Decizia nr. 1/1992

Prin sesizarea înregistrată sub nr. 1A din 12 iunie 1992, Curtea Suprema de Justiție a solicitat ca, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituție și al

art. 17 și următoarele din Legea nr. 47/1992 , să se constate neconstituționalitatea

art. 212 alin. 5 fraza finala din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, în forma adoptată prin Legea de modificare a acestei legi.

În sesizare, Curtea Suprema de Justiție susține ca interdicția rudelor și afinilor pînă la gradul II ai unui administrator dintr-o societate comercială cu capital integral de stat de a fi patroni sau asociați într-o societate privată de același profil sau cu care societatea cu capital de stat are relații directe, prevăzută de articolul sus-menționat, este neconstitutionala întrucît încalcă atît prevederile art. 37 din Constituție privind dreptul de asociere, cît și cele ale art. 49 privind cazurile în care se poate restringe exercițiul acestor drepturi. Sînt făcute, de asemenea, propuneri pentru o mai buna redactare a textului.

Potrivit

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. Acestea au prezentat în scris punctele lor de vedere conform cărora prevederile legale în discuție sînt constituționale. Dezbaterile au avut loc în plenul Curții Constituționale în ședința din 24 iunie 1992 cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunțarea pentru astăzi.

Din actele și lucrările dosarului,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

retine următoarele:

În baza

art. 3 alin (2) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constata mai întîi ca este competența a soluționa cauza, în temeiul art. 144 lit. a) din Constituție și al prevederilor

art. 17 și următoarele din Legea nr. 47/1992 , iar sesizarea s-a făcut cu respectarea cerințelor legale.

Prin art. I alineatul penultim din Legea pentru modificarea

art. 212 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale se reglementează condițiile pentru numirea și înlocuirea membrilor consiliilor de administrație ale societăților în care statul este unic acționar. Prevederile la care se referă sesizarea fac parte chiar din aceasta reglementare. De aceea, interdicția pe care o instituie aceste prevederi este o condiție pentru numirea sau menținerea în funcție a unui administrator într-o societate comercială cu capital integral de stat.

Pe cale de consecința, efectele interdicției se rasfring exclusiv asupra statutului juridic al celui propus a fi numit administrator sau care ocupa o asemenea funcție.

Aceasta consecința este urmare fireasca a relațiilor ce rezultă din mandatul acordat administratorilor, în temeiul căruia ei îndeplinesc funcția încredințată și este în concordanta cu prevederile

art. 103 din Legea nr. 31/1990 , fără a afecta dreptul la asociere și nici calitatea de comerciant a unei persoane ca patron.

Scopul urmărit de legiuitor este acela de a evita orice suspiciune de corupție sau de participare la efectuarea unei concurente neloiale în dăuna societății cu capital integral de stat, în situația în care administratorul unei astfel de societăți este ruda sau afin în grad apropiat cu patronul sau asociatul dintr-o societate cu capital privat care are, sau ar putea avea, raporturi comerciale cu cea dintii.

Faptul ca redactarea textului nu este satisfăcătoare din punctul de vedere al tehnicii legislative nu trebuie să conducă la înțelegerea gresita a conceptiei reglementării și la aplicarea acesteia la ipoteze care o depășesc.

Textul în discuție nu are semnificatia de a stabili un impediment pentru rude sau afini de a fi patroni sau asociați cu capital privat, astfel cum se susține în sesizare.

Structura alineatului respectiv, locul pe care acesta îl ocupa în economia legii invedereaza acest lucru. Dacă legiuitorul ar fi intentionat sa stabilească impedimente pentru aceste persoane - impedimente ale căror ratiuni ar fi, de altfel, greu de explicat -, el nu ar fi făcut acest lucru în contextul unor norme referitoare la numirea sau înlocuirea membrilor consiliilor de administrație ale societăților comerciale cu capital integral de stat, ci al unor reglementări referitoare la societățile comerciale cu capital privat.

Ca urmare, neafectind condiția patronilor sau asociaților unor astfel de societăți, prin aceea că nu aduce nici un fel de îngrădiri capacității de folosință a rudelor sau afinilor persoanelor care au calitatea de administratori ai societăților comerciale cu capital integral de stat, expresia ce formează obiectul sesizării nu este de natura sa încalce prevederile constituționale referitoare la dreptul de asociere.

Este de reținut ca legea nu atribuie Curții Constituționale competența de a da o alta formulare textelor de lege pe care le-ar considera nesatisfăcător redactate, această competență revenind altor organe ale statului.

Fața de cele de mai sus, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi,

În numele legii

DECIDE:

1. Prevederile

art. 212 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 , în forma adoptată pentru modificarea acestei legi, sînt constituționale.

2. Prezenta decizie se va comunică, potrivit legii, Președintelui României și se va publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc în plenul Curții Constituționale, alcătuit din: Vasile Gionea, președinte, și Viorel Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Florin Vasilescu, Victor Dan Zlatescu, judecători.