Legea nr. 84/1992

Articolul 1

În scopul promovării schimburilor internaționale și al atragerii de capital străin pentru introducerea tehnologiilor noi, precum și pentru sporirea posibilităților de folosire a resurselor economiei naționale, în porturile maritime și în cele fluviale ale României, în lungul Canalului Dunăre - Marea Neagră, al altor canale navigabile și în teritoriile din apropierea punctelor de trecere a frontierei se poate institui regimul de zonă liberă.

Articolul 2

Zonele libere fac parte integrantă din teritoriul statului român și li se aplică legislația națională. Supravegherea vamală se face numai la limita zonelor libere.

Articolul 3

Zonele libere trebuie să fie precis delimitate și împrejmuite. Controlul accesului către zonele libere se efectuează de organele vamale și grănicerești.

Articolul 4

În zonele libere sînt admise mijloace de transport, mărfuri și alte bunuri, fără restricții privind țara de origine, de proveniență sau de destinație. Nu sînt admise bunurile al căror import este prohibit pe teritoriul României prin lege sau prin convențiile internaționale la care România este parte.

Articolul 5

Navele și celelalte mijloace de transport, precum și mărfurile sau alte bunuri care, pe orice cale, intră în sau ies din zonele libere, trebuie să fie însoțite de documentele prevăzute de legislația română și de convențiile internaționale.

Articolul 6

Înființarea și delimitarea teritorială a zonelor libere, a unităților vamale și grănicerești corespunzătoare se fac prin hotărîre a Guvernului, la propunerea ministerelor interesate și a autorităților administrației publice locale.

Articolul 7

Prin hotărîrea Guvernului de înființare se aprobă regulamentul de organizare și funcționare a zonei libere, regimul de exploatare, administrare și control, modul de percepere a taxelor și a tarifelor, precum și mijloacele necesare supravegherii vamale și grănicerești.

Articolul 8

Administrarea zonelor libere se realizează de către administrațiile acestora, care se organizează și funcționează ca regii autonome.

Atribuțiile administrației zonei libere se stabilesc prin regulamentul prevăzut la art. 7.

Articolul 9

Coordonarea activității administrațiilor zonelor libere se exercită de către Agenția zonelor libere din cadrul Ministerului Transporturilor.

Atribuțiile Agenției zonelor libere sînt stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare, elaborat de Ministerul Transporturilor în termen de 30 zile de la publicarea prezentei legi.

Articolul 10

Activitățile care se pot efectua în zonele libere sînt: manipularea, depozitarea, sortarea, măsurarea, ambalarea, condiționarea, prelucrarea, asamblarea, fabricarea, marcarea, testarea, licitarea, vînzarea-cumpărarea, expertizarea, repararea, dezmembrarea mărfurilor, organizarea de expoziții, operațiuni de bursă și financiar-bancare, transporturi și expediții interne și internaționale, închirierea sau concesionarea clădirilor, spațiilor de depozitare și a spațiilor neamenajate destinate construirii de obiective economice și hoteliere, controlul calitativ și cantitativ al mărfurilor, navlosirea, agenturarea și aprovizionarea navelor și altor mijloace de transport, prestări de servicii și alte activități specifice zonelor libere.

Articolul 11

Activitățile prevăzute la art. 10 pot fi realizate de persoane fizice și persoane juridice, române sau străine, numai pe baza licențelor eliberate de administrația zonei libere.

Articolul 12

Terenurile și construcțiile din zonele libere pot fi concesionate sau închiriate persoanelor fizice și juridice, române sau străine. Regimul de concesionare și închiriere se stabilește prin regulamentele prevăzute la art. 7 și 9. Termenul de concesionare poate fi de maximum 50 de ani și se stabilește în funcție de valoarea investiției sau de specificul activității.

Articolul 13

Mijloacele de transport, mărfurile și alte bunuri provenite din străinătate sau destinate altor țări, care se introduc în sau se scot din zonele libere, sînt exceptate de plata taxelor vamale și a impozitelor.

Articolul 14

Pentru activități desfășurate în zonele libere, agenții economici sînt scutiți de plata impozitului pe circulația mărfurilor, a accizelor și a impozitului pe profit, pe toată durata activității.

Transferarea în străinătate a profitului se face în condițiile legii.

Articolul 15

La lichidarea sau restrîngerea activității desfășurate în zona liberă, persoanele fizice sau persoanele juridice străine pot transfera în străinătate capitalul și profitul, după plata tuturor obligațiilor către statul român și partenerii contractuali.

Articolul 16

Mijloacele de transport, mărfurile și alte bunuri de origine română sau din import, provenite din teritoriul vamal al României, pot fi introduse în zonele libere cu respectarea prevederilor legale privind exportul sau, după caz, trimiterea temporară. Reintroducerea acestora în teritoriul vamal al țării se face în condițiile prevăzute de lege.

Articolul 17

Materialele și accesoriile românești, care intră în zonele libere și sînt folosite pentru fabricarea unor bunuri, sînt scutite de taxe vamale, cu îndeplinirea formalităților de export.

Articolul 18

Bunurile românești care se utilizează pentru construcții, reparații și întreținerea de obiective în teritoriul zonelor libere sînt scutite de taxe vamale.

Articolul 19

Bunurile dintr-o zonă liberă pot fi transportate în altă zonă liberă fără plata de taxe vamale. Aceste bunuri pot fi tranzitate pe teritoriul vamal al României, cu respectarea dispozițiilor legale. De asemenea, aceste bunuri pot fi introduse în țară cu îndeplinirea condițiilor și formalităților privind importul sau, după caz, primirea temporară.

Articolul 20

Toate operațiunile financiare legate de activitățile desfășurate în zonele libere se fac în valuta liber convertibilă acceptată de Banca Națională a României. Fac excepție operațiunile financiare ce se efectuează în perioada realizării construcțiilor și obiectivelor din zonele libere, care se pot efectua și în lei.

Articolul 21

Resursele financiare ale administrațiilor zonelor libere provin din:

- taxe pentru licențe de desfășurare de activități;

- venituri din aplicarea tarifelor de închiriere și concesionare;

- alte venituri.

Nivelul tarifelor pentru închirieri și concesionari se stabilește prin contractele încheiate între administrațiile zonelor libere și persoanele fizice și juridice, române sau străine, care desfășoară activități în zonele libere.

Articolul 22

Constituie contravenții, dacă nu au fost săvîrșite în astfel de condiții încît, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează următoarele fapte:

a) intrarea în zonele libere fără aprobarea administrației ori fără permise eliberate de administrațiile zonelor libere sau de alte organe autorizate prin lege, cu amendă de 250-1.000 dolari S.U.A.;

b) introducerea în zonele libere de bunuri neînsoțite de documente, cu amendă de 2.000-10.000 dolari S.U.A.;

c) desfășurarea altor activități decît cele prevăzute în licențele eliberate conform prevederilor art. 11, cu amendă de 2.500-10.000 dolari S.U.A.;

d) desfășurarea de activități, altele decît cele prevăzute în hotărîrea de înființare a zonei libere, cu amendă de 5.000-20.000 dolari S.U.A.

Plata amenzii prevăzute la lit. a) se poate face și în lei, prin transformarea cuantumului acesteia la cursul oficial în vigoare la data constatării contravenției.

Bunurile ce fac obiectul contravențiilor prevăzute la lit. b), c) și d) se confiscă.

Sancțiunea poate fi aplicată și persoanelor juridice.

Articolul 23

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 22 se fac de împuterniciții administrației zonei libere.

Articolul 24

Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate face plîngere în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia.

Plîngerea se depune la administrația zonei libere și se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvîrșită contravenția.

Articolul 25

Contravențiilor prevăzute la art. 22 li se aplică dispozițiile Legii nr. 32/ 1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția art. 25, 26 și 27.

Articolul 26

Introducerea, în zonele libere, de bunuri al căror import este prohibit pe teritoriul României constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, în afară de cazurile în care, pentru fapta săvîrșită, Codul penal sau altă lege specială prevede o pedeapsă mai mare.

Tentativa se pedepsește.

Articolul 27

Investițiile efectuate în zonele libere nu pot fi expropriate, rechiziționate sau supuse altor măsuri cu efecte similare, decît în caz de interes public, cu respectarea prevederilor legale și cu plata unei despăgubiri corespunzătoare valorii investiției, care trebuie să fie promptă, adecvată și efectivă.

Articolul 28

Clădirile din interiorul zonelor libere nu pot fi folosite ca locuințe.

Pentru personalul care lucrează în interiorul zonelor libere se pot prevedea numai spații pentru desfășurarea activității de pază, cantine și restaurante.

Articolul 29

Bunurile fabricate în zonele libere, care intră în interiorul vamal al României, sînt supuse taxelor vamale.

Articolul 30

Mijloacele de transport, mărfurile și alte bunuri care se introduc, se află în sau se scot din zonele libere, precum și activitățile desfășurate în aceste zone sînt supuse normelor sanitare, fitosanitare, sanitar-veterinare și de protecție a mediului, după caz.

Articolul 31

Bunurile și mijloacele de transport necesare administrației zonei libere urmează regimul juridic prevăzut de legislația națională.

Articolul 32

Salariile personalului care își desfășoară activitatea în zonele libere se stabilesc în lei și în valută sau numai în lei ori numai în valută, prin negocieri colective sau, după caz, individuale.

La stabilirea salariilor nu se aplică sistemul de impozitare suplimentară a acestora prevăzut de legislația în vigoare.

Articolul 33

În zonele libere, personalul străin, stabilit prin convenția părților, poate fi angajat în posturi de conducere și de specialitate, cu respectarea dispozițiilor legale.

Articolul 34

Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă

Decretul nr. 294/1978

privind Portul liber Sulina,

Decretul nr. 401/1982

pentru aprobarea Regulamentului privind exploatarea Portului liber Sulina, precum și orice alte dispoziții contrare.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților și Senat în ședința comună din 17 iunie 1992, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) din Constituția României, și a fost reexaminată de Camera Deputaților în ședința din 14 iulie 1992, potrivit art. 145 din Constituția României, în urma Deciziei Curții Constituționale nr. 4 din 3 iulie 1992.