OG nr. 19/1992

Articolul 1

Activitatea de standardizare constituie o problemă de stat și se desfășoară în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță, urmărind, în principal, protecția vieții, a sănătății și a mediului înconjurător, precum și înlăturarea barierelor tehnice în calea comerțului internațional.

Articolul 2

În sensul prezentei ordonanțe se înțeleg:

- standardizare: activitate specifică care stabilește, pentru probleme reale sau potențiale, dispoziții destinate unei utilizări comune și repetate, urmărind obținerea unui grad optim de ordine într-un context dat;

- standard: document stabilit prin consens și aprobat de un organism recunoscut, care prevede, pentru utilizări comune și repetate, reguli, prescripții și caracteristici referitoare la activități sau rezultatele acestora, în scopul obținerii unui grad optim de ordine într-un context dat;

- certificare de conformitate: act prin care o terta parte confirma ca este probabil ca un produs, proces sau serviciu, bine precizat, să fie conform cu un anumit standard sau un alt document normativ;

- acreditarea unui laborator: recunoașterea, de drept, a competentei unui laborator de încercări de a realiza anumite încercări sau tipuri de încercări;

- marca de certificare a conformitatii: marca înregistrată, aplicată conform reglementărilor unui sistem de certificare, care indica, cu un nivel suficient de încredere, ca produsul, procesul sau serviciul respectiv este conform unui anumit standard sau altui document normativ.

Articolul 3

În România se elaborează următoarele categorii de standarde:

- standarde române - SR - care se aplică la nivel național;

- standarde profesionale - care se aplică în anumite domenii de activitate, în cadrul organizațiilor profesionale, legal constituite, care le-au elaborat;

- standarde de firma - care se aplică în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale și al altor persoane juridice care le-au elaborat.

Articolul 4

Coordonarea și efectuarea activității de standardizare se realizează de către Institutul Roman de Standardizare, organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului.

Articolul 5

Institutul Roman de Standardizare colaborează cu ministerele și celelalte organe centrale și locale ale administrației publice, cu organele de standardizare din alte tari și reprezintă România în organizații regionale și internaționale de standardizare.

Articolul 6

Elaborarea standardelor române, profesionale și de firma se face pe bază de programe de standardizare, care se actualizează.

Articolul 19

Standardele române referitoare la protecția vieții, protecția sănătății, securitatea muncii și protecția mediului înconjurător au caracter obligatoriu.

Caracterul de obligativitate pentru alte standarde române se stabilește o dată cu aprobarea lor, de către Institutul Roman de Standardizare, pe baza avizului ministerelor sau al altor organe interesate, precum și în condițiile prevăzute la art. 32.

Standardele române care nu intră în categoria celor prevăzute la alin. 1 și 2 din prezentul articol nu au caracter obligatoriu.

Caracterul de obligativitate se înscrie pe standarde.

Articolul 20

Caracterul de obligativitate al standardelor profesionale și al standardelor de firma se stabilește de organele sau organismele care le-au aprobat.

Articolul 21

Standardele profesionale și standardele de firma trebuie să respecte prevederile standardelor române obligatorii.

Articolul 22

Ministerele, precum și orice alte organe care au atribuții de aprobare a unor reglementări tehnice normative, cu excepția standardelor de firma, sînt obligate sa transmită la Institutul Roman de Standardizare un exemplar, în vederea cuprinderii tuturor acestor reglementări în banca proprie de date.

Articolul 23

Conformitatea produselor și serviciilor cu standardele române este certificată de către Institutul Roman de Standardizare, care acorda dreptul de aplicare a marcii de certificare a conformitatii.

Acreditarea și notificarea organismelor de certificare a conformitatii produselor și serviciilor, a celor de certificare a sistemelor calității, a celor de certificare a personalului, cît și a celor de acreditare a laboratoarelor pentru efectuarea încercărilor în vederea certificării se fac, în cadrul Sistemului național de certificare a calității, de către Institutul Roman de Standardizare.

Pot beneficia de marca de certificare produsele și serviciile pentru care a fost respectata procedura-cadru de acordare a marcii, aprobată de Institutul Roman se Standardizare.

Orice abatere de la aceasta procedura duce la retragerea certificării și a dreptului de aplicare a marcii.

Articolul 24

Mărcile de certificare a conformitatii cu standardele române sînt înregistrate de Institutul Roman de Standardizare la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, în condițiile stabilite prin dispozițiile legale în vigoare.

Articolul 25

Taxele privind activitățile prevăzute în prezenta ordonanță se stabilesc conform legii, iar tarifele se stabilesc, conform actelor normative în vigoare, de către Institutul Roman de Standardizare.

Articolul 26

Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe atrage răspunderea materială, civilă, disciplinară, contravențională sau penală, după caz, a celor vinovați.

Articolul 27

Nerespectarea prevederilor standardelor obligatorii constituie contravenție dacă nu a fost săvîrșită în astfel de condiții încît, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei pentru persoane fizice.

Articolul 28

Amenda contravențională se aplică și persoanelor juridice, caz în care limitele minime și maxime se maresc de 5 ori.

Articolul 29

Constatarea contravenției și aplicarea sancțiunii se fac de către organele de control de specialitate ale administrației publice.

Împotriva procesului-verbal de constatare se poate face plîngere, de către persoana fizica sau juridică, la judecătoria din raza teritorială în care s-a comis fapta, în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia. Plîngerea se depune la organul din care face parte agentul constatator, care o va inainta la judecătoria competența.

Articolul 30

Aplicarea sancțiunilor pentru contravenția prevăzută la art. 27 se prescrie în termen de un an de la data săvîrșirii faptei. În cazul construcțiilor, utilajelor și instalațiilor tehnologice, termenul de prescriere este de 2 ani.

Articolul 31

În măsura în care prezenta ordonanță nu dispune altfel, dispozițiile art. 27 și art. 28 se intregesc cu dispozițiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu excepția celor din art. 25 și 27 din acea lege.

Articolul 32

Standardele de stat (STAS) în vigoare își mențin valabilitatea pînă la revizuirea și transformarea lor în standarde române (SR). Institutul Roman de Standardizare va publică, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, lista standardelor de stat (STAS) care își mențin caracterul de obligativitate.

Standardele de ramura (STR), normele tehnice de ramura (NTR), standardele de întreprindere (ȘTI) și normele tehnice de întreprindere (NTI), în vigoare, își mențin valabilitatea pînă la înlocuirea sau, după caz, anularea lor, dar nu mai mult de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe.

Articolul 33

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abroga art. 6, cap. II și III, art. 24 lit. b), art. 25, secțiunile 2 și 3 ale cap V, art. 33-35, art. 38 lit. a) și c), art. 39, anexele nr. 1 și nr. 2 din

Legea nr. 20/1984

privind tipizarea și standardizarea produselor, construcțiilor și tehnologiilor, normarea tehnica a consumurilor materiale și energetice, ridicarea calității și nivelului tehnic al produselor.

Decretul nr. 99/1980

privind tipizarea liniilor și instalațiilor tehnologice și produselor,

Decretul nr. 163/1978

privind aprobarea standardului de stat 11100/1-77 "Zonare seismică. Macrozonarea teritoriului României" și proiectarea construcțiilor în vederea îmbunătățirii protecției antiseismice,

H.C.M. nr. 2489/1969

pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele privind standardele de stat, precum și orice alte dispoziții contrare.

Prevederile referitoare la aprobarea unor standarde de stat, cuprinse în decrete sau în hotărîri ale fostului Consiliu de Miniștri, sînt și rămîn abrogate pe data înlocuirii sau, după caz, a anulării standardelor respective de către Institutul Roman de Standardizare.