Decizia nr. 125/1997
privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:
Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 28 februarie 1997, pronunțată în Dosarul nr. 727/1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de intimatul-reclamant Niculescu Florin.
În motivarea excepției se susține ca dispozițiile atacate contravin prevederilor art. 15, ale art. 16, ale art. 21 și ale art. 135 din Constituție, deoarece "statul român ocrotește proprietatea", iar "proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă".
Exprimandu-și opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanța suprema apreciază ca excepția este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.
*) A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 16 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 24 decembrie 1997.
Nicolae Popa - președinte
Articolul 330
^1 din Codul de procedură civilă, în redactarea data prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, stabilește ca recursul în anulare poate fi declarat de către Ministerul Public în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut de art. 330 pct. 2 din același cod.
Referitor la critica adusă acestor dispoziții, se constată că nu exista legătură între ele și prevederile constituționale ale art. 15, ale art. 16, ale art. 21 și ale art. 135. Mai mult, textul atacat nu contrazice expres nici o dispoziție din Constituție.
Stabilirea unui termen rezonabil pentru introducerea recursului în anulare este un act de stimulare a Ministerului Public de a acționa cu promptitudine pentru afirmarea valorilor sociale ocrotite prin reglementarea acestei cai de atac.
Chiar dacă s-ar lua în considerare faptul ca recursul în anulare poate fi declarat numai de Ministerul Public, se constată că celelalte părți din proces au posibilitatea exercitării căilor de atac în temeiul art. 304 pct. 4 sau al art. 317 pct. 2 din Codul de procedură civilă.
Rezultă din cele arătate ca excepția este vadit nefondata, urmând a fi respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca vadit nefondata, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Niculescu Florin în Dosarul nr. 727/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată la data de 22 mai 1997.
PREȘEDINTE, prof. univ. dr. Nicolae Popa Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.