Convenția din 28 mai 1991

Articolul 1

În înțelesul prezentei convenții:

a) expresia statul de condamnare înseamnă statul în care a fost condamnat infractorul și de unde urmează să fie transferat;

b) expresia statul de executare înseamnă statul în care urmează să fie transferat condamnatul în vederea executării pedepsei;

c) termenul condamnat înseamnă orice persoană care, făcînd obiectul unei hotărîri judecătorești de condamnare pe teritoriul unuia sau celuilalt stat, este obligată să execute o pedeapsă privată de libertate și se afla în stare de detenție.

Articolul 2

Cele doua state contractante se angajează să-și acorde reciproc, în condițiile prevăzute de prezenta convenție, transferarea persoanelor condamnate.

Articolul 3

Cererea de transferare poate fi facuta:

a) fie de către statul de condamnare;

b) fie de către statul de executare;

c) fie personal de către condamnat, care prezintă, în acest scop, o cerere unuia dintre cele doua state.

Articolul 4

Prezenta convenție se aplică în următoarele condiții:

a) infracțiunea care face obiectul cererii trebuie să fie incriminata de legislația ambelor state;

b) hotărîrea judecătorească prevăzută la art. 1 lit. c) trebuie să fie definitivă și executorie;

c) condamnatul trebuie să aibă cetățenia statului în care urmează să fie transferat;

d) condamnatul trebuie să-și dea consimțămîntul la transferare;

e) în momentul cererii de transferare, condamnatul trebuie să mai aibă de executat cel puțin un an de pedeapsa privativă de libertate. În mod excepțional, cele doua state pot conveni asupra transferării și în cazul în care durata pedepsei care a rămas de executat este mai mica decît cea sus-menționată.

Articolul 5

Statul de condamnare aduce la cunoștința celuilalt stat orice condamnare pronunțată împotriva unui cetățean al acestui de pe urma stat, care ar putea duce la transferare, potrivit prevederilor prezentei convenții.

Autoritățile competente din statul de condamnare aduc la cunoștința oricărui cetățean al celuilalt stat, împotriva căruia s-a dat o hotărîre definitivă de condamnare, faptul ca are posibilitatea, în condițiile prezentei convenții, sa ceara transferarea sa în vederea executării pedepsei în țara al cărui cetățean este.

Condamnatul trebuie încunoștințat în scris despre orice hotărîre luată de vreunul dintre cele doua state în legătură cu o cerere de transferare.

Articolul 6

Transferarea condamnatului este respinsă:

a) dacă unul dintre cele doua state considera ca transferarea ar putea aduce atingere suveranității, securității, ordinii sale publice, principiilor fundamentale ale ordinii de drept sau altor interese fundamentale ale sale;

b) dacă autoritățile competente din statul de executare au pronunțat împotriva condamnatului respectiv, pentru aceleași fapte, o hotărîre judecătorească definitivă;

c) dacă hotărîrea pronunțată împotriva condamnatului nu poate fi pusă în executare în statul de executare, întrucît face obiectul prescripției sau al altei cauze care, în conformitate cu dispozițiile legale din acel stat, împiedica punerea în executare a condamnării respective;

d) dacă condamnarea a fost pronunțată în cazul unei infracțiuni de natura strict militară.

Articolul 7

Transferarea condamnatului poate fi respinsă:

a) dacă autoritățile competente din statul de executare au hotărît sa nu pornească urmărirea sau sa înceteze urmărirea începută pentru aceleași fapte;

b) dacă faptele care stau la baza condamnării fac obiectul urmăririi în statul de executare;

c) dacă condamnatul nu a achitat despăgubirile care-i revin. Totuși, sumele datorate cu titlu de despăgubiri, amenzi, cheltuieli de judecată și condamnări pecuniare de orice fel pot fi executate în statul de executare, în conformitate cu legislația acestuia;

d) dacă condamnatul are și cetățenia statului de condamnare. Calitatea de cetățean este apreciată în raport cu data condamnării.

Articolul 8

1. Condamnatul trebuie să-și dea consimțămîntul la transferarea de bunăvoie și în deplina cunoștința de cauza în privinta consecințelor juridice care decurg din aceasta. Dacă unul dintre cele doua state considera necesar, avînd în vedere vîrsta sau starea fizica ori psihică a condamnatului, consimțămîntul este dat de reprezentantul acestuia. Procedura urmată în acest sens este reglementată de dreptul din statul de condamnare.

2. Statul de condamnare trebuie să-i permită statului de executare, la cerere, sa verifice, prin intermediul unui funcționar consular, dacă consimțămîntul la transferare a fost dat în condițiile prevăzute în paragraful anterior.

Articolul 9

1. Pedeapsa pronunțată în statul de condamnare este direct executorie în statul de executare pentru partea care n-a fost executată în statul de condamnare.

Totuși, autoritățile competente din statul de executare decid, printr-o hotărîre judecătorească, asupra modalităților de punere în executare a hotărîrii pronunțate în statul de condamnare.

2. Dacă pedeapsa data de statul de condamnare este, sub aspectul naturii și al duratei, mai grava decît cea prevăzută de legea statului de executare pentru aceleași fapte, acest de pe urma stat o înlocuiește cu o pedeapsă privativă de libertate care corespunde cel mai bine în legislația sa sau reduce pedeapsa pronunțată la maximum legal aplicabil.

3. Pedeapsa înlocuită nu poate nici agrava, prin natura sau durata, pedeapsa privativă de libertate pronunțată de statul de condamnare și nici depăși maximum prevăzut de legea statului de executare.

Articolul 10

Statul de executare informează statul de condamnare, la cererea acestuia, asupra modului de executare a condamnării.

Articolul 11

Modalitățile de executare a pedepsei sînt reglementate de legea statului de executare, singurul competent sa ia orice decizii referitoare la aceasta.

Articolul 12

Numai statul de condamnare are dreptul de a statua în privinta oricărui recurs de revizuire introdus împotriva condamnării.

Articolul 13

1. Condamnații transferati beneficiază de amnistia și grațierea intervenite în vreunul dintre cele doua state.

2. Statul de condamnare informează neîntîrziat statul de executare în legătură cu orice decizie sau măsura care conduce la încetarea, în întregime sau în parte, a executării pedepsei.

3. Autoritățile competente din statul de executare pun capăt executării pedepsei de îndată ce li se aduce la cunoștința vreo decizie sau măsura care are ca efect înlăturarea caracterului executoriu al pedepsei.

Articolul 14

Nici un condamnat transferat în aplicarea prezentei convenții nu mai poate fi urmărit, arestat sau deținut în statul de executare pentru infracțiunea ce a atras pedeapsa pronunțată de către statul de condamnare, care a dat loc transferării.

Articolul 15

Prezenta convenție se va aplica la executarea condamnărilor pronunțate fie înainte, fie după intrarea ei în vigoare.

Articolul 16

Orice cerere de transferare se formulează în scris. Ea cuprinde datele de identificare a condamnatului, locul de detenție din statul de condamnare și domiciliul (reședința) din statul de executare. Aceasta este însoțită de o declarație constatatoare a consimtamintului sau al reprezentantului acestuia la transferare.

Articolul 17

Statul de condamnare adresează statului de executare o copie conformă a hotărîrii de condamnare. Aceasta atesta caracterul executoriu al hotărîrii și precizează, pe cît posibil, împrejurările infracțiunii, data și locul comiterii ei, precum și calificarea acesteia și dispozițiile legale aplicabile. Ea oferă toate informațiile necesare privind durata pedepsei rămase de executat, durata detentiei preventive executate și reducerile de pedeapsa acordate, precum și cele referitoare la personalitatea condamnatului și comportarea acestuia în statul de condamnare înainte și după pronunțarea deciziei de condamnare.

Statul de executare aduce la cunoștința statului de condamnare, înainte de acceptarea cererii de transferare, pedeapsa maxima prevăzută de propria legislație pentru aceleași fapte.

Dacă unul dintre cele doua state considera ca informațiile furnizate de către celălalt stat nu sînt suficiente ca să-i permită să aplice prezenta convenție acesta cere completarea lor.

Articolul 18

Cererile de transferare se transmit direct între ministerele de justiție.

Articolul 19

Actele și documentele transmise în aplicarea prezentei convenții sînt scutite de formalitățile de legalizare; ele poarta semnatura și ștampila autorității competente.

Aceste documente vor fi însoțite de o traducere, fie în limba statului de executare, fie în limbile franceza sau engleza.

Articolul 20

Atunci cînd propunerea de transferare este aprobată. ministerele de justiție din ambele state sînt obligate neîntîrziat asupra locului, datei și a modalităților de transferare a condamnatului.

Articolul 21

Cheltuielile de transferare revin statului de executare, excepțind totuși cheltuielile angajate exclusiv pe teritoriul celuilalt stat.

Statul căruia îi revin cheltuielile de transferare asigura escorta.

Articolul 22

1. Fiecare dintre cele doua state va notifica celuilalt stat îndeplinirea procedurilor impuse de propria legislație pentru intrarea în vigoare a prezentei convenții. Schimbul notificărilor de constatare a îndeplinirii acestor proceduri se va face cît mai curînd posibil.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare după 30 (treizeci) de zile de la data schimbului instrumentelor de ratificare.

3. Prezenta convenție se încheie pe o perioadă nelimitată. Totuși, fiecare dintre cele doua state va putea s-o denunțe în orice moment, adresind celuilalt, pe cale diplomatică, o notificare scrisă de denunțare; în acest caz, denunțarea va produce efecte la un an de la data primirii sus-menționatei notificări.

Drept pentru care, reprezentanții împuterniciți ai celor două state au semnat prezenta convenție.

Facuta la Ankara la 28 mai 1991, în doua exemplare originale în limbile română, turca și franceza, toate cele trei texte avînd aceeași valoare. Deosebirile de interpretare se vor rezolva pe baza textului în limba franceza.

Pentru România,

Victor Babiuc,

ministrul justiției

Pentru Republica Turcia,

Oltan Sungurlu,

ministrul justiției