Convenția din 17 noiembrie 1997

Articolul 1

Materii incluse

Prezenta convenție se aplică în materie civila și comerciala, independent de natura sau de denumirea organului jurisdictional.

Articolul 2

Materii excluse

Sunt excluse din sfera de aplicare a acestei conventii:

a) materiile fiscale, vamale și administrative;

b) statutul și capacitatea persoanelor fizice, regimul matrimonial, succesiunile legale și testamentare;

c) falimentele, lichidarile și înțelegerile dintre debitor și creditor;

d) asigurarile sociale;

e) asigurarile de drept privat;

f) navigatia civila;

g) arbitrajul.

Articolul 3

Competența generală

Persoanele fizice sau juridice, indiferent de cetatenie sau, respectiv, de naționalitate, care domiciliaza sau își au sediul pe teritoriul unuia dintre statele contractante, vor fi supuse jurisdictiei statului respectiv și nu vor putea fi chemate sa compara în fața instanțelor celuilalt stat contractant decat în virtutea regulilor de competența enuntate de prezenta convenție.

Persoanele fizice sau juridice care nu au cetatenia sau, respectiv, naționalitatea statului contractant pe teritoriul caruia își au domiciliul sau, respectiv, sediul vor fi supuse regulilor de competența aplicabile naționalilor acelui stat contractant.

Articolul 4

Competente exclusive

Sunt exclusiv competente, fără a se lua în considerare domiciliul sau sediul:

1. în materie de drepturi reale imobiliare și de contracte de închiriere a bunurilor imobile, instantele statului contractant pe teritoriul caruia se afla imobilul.

Cu toate acestea, în materie de contracte de închiriere de bunuri imobile destinate folosinței personale, incheiate pentru o perioadă de cel mult 6 luni consecutive, sunt deopotriva competente instantele statului contractant unde își are domiciliul pârâtul, ori de cate ori locatorul și locatarul sunt persoane fizice și nici una dintre părțile în litigiu nu domiciliaza în statul contractant în care se afla imobilul;

2. în materie de validitate, nulitate sau dizolvare de persoane juridice care își au sediul pe teritoriul unuia dintre statele contractante sau de decizii ale organelor de conducere ale acestora, instantele statului contractant respectiv;

3. în materie de validitate a înregistrărilor în registrele publice, instantele statului contractant unde se țin aceste registre;

4. în materie de înregistrare sau de validitate a brevetelor, marcilor, desenelor sau modelelor și a altor drepturi analoge supuse regimului depunerii sau înregistrării, jurisdictiile statului contractant pe teritoriul caruia s-a solicitat, s-a efectuat sau se considera ca s-a efectuat depunerea sau inregistrarea în temeiul unei conventii internationale;

5. în materie de executare a hotărârilor, instantele statului contractant al locului de executare.

Articolul 5

Competente speciale

Prin excepție de la dispozitiile art. 3, persoanele domiciliate sau care își au sediul pe teritoriul unui stat contractant vor putea fi chemate în fața instanțelor celuilalt stat contractant:

1. în materie contractuala, la instanța locului unde a fost indeplinita sau ar trebui să fie indeplinita obligația care sta la baza cererii. În materie de contract individual de muncă, acest loc va fi cel unde salariatul își desfășoară în mod obisnuit activitatea; persoana care angajează poate să fie chemata în fața instanței locului unde își are sediul;

2. în materie de obligație alimentara, la instanța locului de domiciliu sau de reședința obisnuita a creditorului pensiei sau, dacă este vorba de o cerere accesorie unei acțiuni referitoare la statutul persoanelor, la instanța statului contractant competența sa judece cererea principala;

3. în materie de raspundere delictuala și cvasidelictuală, la instanța locului unde s-a produs fapta generatoare de daune;

4. în materie de actiune civila intemeiata pe o faptă care face obiectul unui proces penal, la instanța locului unde se judeca procesul penal;

5. în litigii referitoare la functionarea sucursalelor, agentiilor sau a oricăror altor institutii similare, la instanța locului unde acestea își au sediul;

6. când exista mai mulți parati, la instanța domiciliului oricaruia dintre ei;

7. în cazul unei cereri reconventionale care deriva din fapta sau din contractul pe care se bazeaza actiunea principala, al unei cereri de chemare în garantie sau al unei cereri de interventie, la instanța sesizata cu actiunea principala;

8. în materie contractuala, dacă actiunea poate fi conexata la o alta din materia drepturilor reale imobiliare, la instanța statului contractant pe teritoriul caruia se afla imobilul.

Articolul 6

Prorogarea de competența

1. Va fi competența instanța statului contractant în fața careia a comparut pârâtul, în afară de cazul în care prezenta acestuia ar fi avut ca obiect contestarea competentei sau de cazul la care se referă paragraful 3 din prezentul articol.

2. Va fi, de asemenea, competența instanța statului contractant la care s-au supus părțile în litigiu, pentru a actiona în cazul oricărui litigiu aparut sau care ar putea să apară în urma unui raport de drept determinat. O asemenea convenție atributiva de jurisdictie va trebui să se incheie:

a) în scris sau verbal, cu confirmare scrisa; sau

b) intr-o formă care să corespunda practicii pe care părțile în litigiu au stabilit-o în relatiile lor.

3. Prorogarea de competența nu produce efecte, dacă prin aceasta se inlatura competența exclusiva a instanțelor, prevăzută la art. 4, nici dacă, în materia contractelor individuale de muncă, renuntarea la drepturile proprii s-a produs înainte de aparitia litigiului.

Articolul 7

Verificarea competentei

1. Instanța unui stat contractant, sesizata cu o actiune principala pentru care sunt competente exclusiv, potrivit art. 4, instantele celuilalt stat contractant, se va declara, din oficiu, necompetenta.

2. Când pârâtul domiciliat pe teritoriul unuia dintre statele contractante a fost chemat în fața unei instante a celuilalt stat contractant și nu compare, acea instanța se va declara, din oficiu, necompetenta, în cazul în care competența sa nu s-ar intemeia pe vreo regula a acestei conventii.

Articolul 8

Litispendenta și conexitate

1. În cazul în care se formuleaza cereri având acelasi obiect și aceeasi cauza, între aceleasi părți în litigiu, în fața a doua instante situate fiecare în alt stat contractant, instanța în fața careia se formuleaza cea de-a doua cerere va suspenda, din oficiu, judecata, până când se va stabili asupra competentei instanței în fața careia s-a intentat prima cerere.

Când instanța în fața careia s-a intentat prima cerere s-a declarat competența, cea de-a doua instanța își va declina competența în favoarea celei sesizate întâi.

2. Dacă, urmare unui conflict negativ de competente, se produce o denegare de justiție, orice instanța va fi competența sa solutioneze litigiul.

3. Când se prezinta cereri conexe în fața unor instante situate în ambele state contractante, cereri pendinte în primul grad de jurisdictie, instanța în fața careia a fost prezentată cererea ulterioară va putea suspenda judecata.

Aceasta instanța va putea, în egala măsura, să-și decline competența, la cererea uneia dintre părțile în litigiu, cu condiția ca legea sa interna să permită conexarea cererilor și ca instanța sesizata cu prima cerere să fie competența să le solutioneze pe amandoua.

4. Sunt conexe, în sensul paragrafului 3 din prezentul articol, cererile legate între ele printr-o relație atât de stransa, încât exista interes ca ele să fie examinate și judecate în acelasi timp, pentru a se evita pronuntarea de solutii care ar putea fi inconciliabile dacă pricinile s-ar judeca separat.

5. Când ambele instante se declara exclusiv competente, declinarea competentei se va face în favoarea instanței în fața careia s-a prezentat prima cerere.

Articolul 9

Măsuri provizii și asiguratorii

Se pot solicita măsuri provizorii sau asiguratorii în fața instanțelor unuia dintre statele contractante, inclusiv dacă, în baza prezentei conventii, ar fi competente, pe fond, instantele celuilalt stat contractant.

Aceste măsuri vor trebui să fie conforme cu legea interna a instanței solicitate și, în orice caz, nu vor avea efect dacă instanța sesizata le va declara fără efect.

Articolul 10

Hotărâri

Prin hotărâre se înțelege, în sensul acestei conventii, orice hotărâre pronunțată de o jurisdictie a unuia dintre statele contractante, indiferent de denumirea acesteia, inclusiv actul prin care se stabilesc cheltuielile de judecată.

Articolul 11

Recunoasterea

1. Hotărârile date într-un stat contractant vor fi recunoscute în celalalt stat contractant, fără a fi necesar să se recurga la vreo procedura.

2. În caz de opunere, orice parte interesata care invoca recunoasterea pe cale principala va putea solicita recunoasterea hotărârii, conform procedurii prevăzute la cap. 4.

3. Dacă recunoasterea se invoca pe cale incidentala în fața jurisdictiei unuia dintre statele contractante, aceasta va fi competența sa o solutioneze.

Articolul 12

Cauze de refuz ale recunoasterii

1. Hotărârile nu vor fi recunoscute:

a) dacă recunoasterea este evident contrara ordinii publice a statului contractant solicitat;

b) când se pronunță în lipsa paratului, dacă nu i s-a remis sau nu i s-a adus acestuia la cunoștința, pe o cale obisnuita și în timp util, citatia sau un act echivalent, pentru a se apara;

c) dacă hotărârea este inconciliabila cu o hotărâre pronunțată într-un litigiu între aceleasi părți, în statul contractant solicitat;

d) dacă instanța statului contractant de origine, pentru a pronunță hotărârea sa, nu a cunoscut, la luarea deciziei intr-o problemă referitoare la statutul sau la capacitatea persoanelor fizice, la regimul matrimonial, la succesiunile legale sau testamentare, o regulă de drept international privat a statului contractant solicitat, în afara cazului în care s-ar fi ajuns la acelasi rezultat prin aplicarea normelor de drept international privat ale statului contractant solicitat;

e) dacă hotărârea este inconciliabila cu o hotărâre pronunțată anterior într-un stat necontractant, între aceleasi părți, într-un litigiu având acelasi obiect și aceeasi cauza, când aceasta ultima hotărâre intruneste condițiile necesare pentru recunoasterea sa în statul contractant solicitat.

2. De asemenea, nu vor fi recunoscute hotărârile pronuntate în statul contractant de origine cu nerespectarea regulilor de competența din prezenta convenție.

3. În aprecierea competentelor menționate la paragraful 2 al acestui articol, instanța solicitata va fi totusi legata de constatarile de fapt, pe care instanța statului contractant de origine și-a intemeiat competența.

4. Fără a se aduce atingere dispozițiilor paragrafului 2 al acestui articol, nu se va putea proceda la controlul competentei jurisdictiei statului contractant de origine; regulile referitoare la competența nu se referă la ordinea publică vizata la paragraful 1 lit. a) a acestui articol.

Articolul 13

Interzicerea revizuirii în fond

Hotărârea străină nu va putea constitui obiect de revizuire în fond.

Articolul 14

Caracterul hotărârii și organul competent

1. Hotărârile pronuntate de o instanța a unui stat contractant și care sunt executorii pot fi puse în executare pe teritoriul celuilalt stat contractant, la cererea oricarei părți interesate.

2. Cererea de executare se va prezenta:

* În România, în fața instanței în a carei circumscriptie urmeaza să aibă loc executarea.

* În Spania, în fața judecatoriei de prima instanța de la domiciliul paratului sau în fața celei unde urmeaza să aibă loc executarea.

Articolul 15

Legea aplicabila

1. Cererea de executare se formuleaza și se solutioneaza conform legii forului.

2. Această lege va stabili și masurile asiguratorii care trebuie luate în cazul părții împotriva careia s-a decis executarea, în timp ce are loc un recurs.

Articolul 16

Executarea parțială

Când hotărârea străină contine solutii cu privire la mai multe capete de cerere, care sunt disociabile, executarea poate fi ceruta parțial.

Articolul 17

Amenzi civile și cheltuieli

Pentru executarea amenzilor civile sau a cheltuielilor de judecată, este necesar ca sumele respective sa fi fost stabilite prin hotărâre a instanței de origine.

Articolul 18

Asistența juridica gratuita

Solicitantul executarii, care în statul contractant de origine s-a bucurat de asistența juridica gratuita, totala sau parțială, se va bucura de un beneficiu asemanator în fața instanței competente pentru executare.

Articolul 19

Dispensa de cautiune sau depunere

Nici o cautiune și nici o depunere, sub orice denumire ar fi, nu pot fi impuse părții care cere executarea într-un stat contractant a unei hotărâri pronuntate în celalalt stat contractant, nici motivata de calitatea de strain, nici de lipsa domiciliului sau a resedintei în statul contractant solicitat.

Articolul 20

Acte

1. Partea în litigiu care solicită recunoasterea sau executarea va trebui să prezinte:

a) copie autentica de pe hotărârea din care să rezulte, totodata, ca este definitivă și executorie și ca a fost comunicata;

b) actul care atesta, în cazul pronuntarii hotărârii în lipsa, faptul ca cererea a fost comunicata intr-o formă conforma cu legea statului contractant de origine;

c) dacă este cazul și dacă se referă la o executare, actul care atesta beneficiul asistentei juridice gratuite.

2. Dacă nu se prezinta actele prevăzute mai sus, instanța va putea sa stabileasca un termen pentru prezentarea acestora, care nu va depăși 60 de zile, sa accepte acte echivalente sau sa renunte la ele, dacă se considera suficient de documentata.

3. În cazul în care autoritatea judiciara o cere, se va face o traducere oficiala a documentelor; traducerea va fi certificata de o persoană abilitata în acest scop în unul dintre statele contractante.

4. Nu se va solicita nici o legalizare sau formalitate analoaga pentru actele menționate anterior sau pentru procura ad litem, în măsura în care nu exista indoieli cu privire la autenticitatea lor.

Articolul 21

1. Prezenta convenție este supusă ratificarii și va intra în vigoare după 30 de zile de la data ultimei notificari prin care statele contractante și-au comunicat reciproc indeplinirea procedurilor interne necesare în acest scop.

2. Convenția se incheie pe durata nedeterminata și va putea fi denuntata prin notificare scrisa, pe cale diplomatica. Denuntarea va produce efect după 6 luni de la data primirii notificarii.

3. Dificultatile care s-ar putea ivi în aplicarea prezentei conventii vor fi rezolvate pe cale diplomatica.

Semnata la București la 17 noiembrie 1997, în doua exemplare originale, fiecare în limbile română, spaniola și franceza, toate textele fiind egal autentice.

Pentru România,

Valeriu Stoica

Pentru Spania,

Margarita Mariscal de Gante y Miron