Convenția din 21 februarie 1971

Articolul 1

Definiții

În afară de o indicație expresă sau în cazul în care contextul impune să fie altfel, expresiile următoare din prezenta convenție au semnificațiile arătate mai jos:

a) Expresia consiliu se referă la Consiliul Economic și Social O.N.U.

b) Expresia comisie se referă la Comisia Consiliului pentru Stupefiante.

c) Expresia organ se referă la organul internațional de control al stupefiantelor, instituit în virtutea convenției unice asupra stupefiantelor din 1961.

d) Expresia secretar general se referă la secretarul general al O.N.U.

e) Expresia substanța psihotropa se referă la orice substanța, fie ca este de origine naturala fie de origine sintetică sau la orice produs natural din tabelele I, II, III sau IV.

f) Expresia preparat se referă la:

I. o soluție sau un amestec, oricare ar fi starea sa fizica, conținînd una sau mai multe substanțe psihotrope; sau

II. una sau mai multe substanțe psihotrope divizate în unități de administrare.

g) Expresiile tabel I, tabel II, tabel III și tabel IV se referă la listele substanțelor psihotrope purtind numerele corespunzătoare, anexate la prezenta convenție, care vor putea fi modificate, conform art. 2.

h) Expresiile export și import se referă, fiecare în înțelesul sau particular, la transferarea efectivă a unei substanțe psihotrope dintr-o țara în alta.

i) Expresia fabricare se referă la toate operațiile care permit obținerea de substanțe psihotrope și cuprinde purificarea și transformarea substanțelor psihotrope în alte substanțe psihotrope. Aceasta expresie cuprinde, de asemenea, fabricarea preparatelor, altele decît cele care sînt efectuate pe bază de prescripție medicală, într-o farmacie.

j) Expresia trafic ilicit se referă la fabricarea sau traficul de substanțe psihotrope efectuate contrar prevederilor convenției de fața.

k) Expresia regiune se referă la orice parte a unui stat care, în virtutea art. 28, este tratata ca o entitate distinctă în scopurile prezentei convenții.

l) Expresia localuri se referă la clădiri, părți ale clădirilor, precum și la terenul afectat clădirilor sus-menționate sau unor părți din aceste clădiri.

Articolul 2

Sfera de aplicare a controlului substanțelor

1. Dacă una dintre părți sau Organizația Mondială a Sănătății se afla în posesia unor informații referitoare la o substanța care încă nu este supusă controlului internațional și care, după părerea sa, pot face necesară includerea ei într-unul din tabelele prezentei convenții, acea parte sau Organizația Mondială a Sănătății va adresa secretarului general o notificare însoțită de toate informațiile adecvate. Aceasta procedura va fi, de asemenea, aplicată atunci cînd una dintre părți sau Organizația Mondială a Sănătății se va afla în posesia unor informații justificind transferul unei substanțe de la un tabel la altul sau suprimarea înscrierii ei într-unul din tabele.

2. Secretarul general va comunică aceasta notificare, precum și orice informații pe care le va considera potrivite, părților, comisiei și, dacă notificarea a fost făcuta de una dintre părți, Organizației Mondiale a Sănătății.

3. Dacă din informațiile care însoțesc aceasta notificare va rezultă ca substanța amintita este susceptibilă de a fi inclusă în tabelul I sau în tabelul II, în virtutea paragrafului 4, părțile vor examina, în lumina tuturor informațiilor de care ele vor dispune, posibilitatea ca, în cazul acestei substanțe, să aplice cu titlu provizoriu toate măsurile de control aplicabile substanțelor din tabelul I sau din tabelul II, după cum va cazul.

4. Dacă Organizația Mondială a Sănătății constata:

a) ca numita substanța poate provoca:

I. 1) o stare de dependenta, și

2) o stimulare sau depresiune a sistemului nervos central dînd loc unor halucinatii sau tulburări ale funcției motorii sau ale judecații sau comportamentului, sau perceperii, sau dispoziției, sau

II. abuzuri sau efecte nocive comparabile celor ale unei substanțe incluse în tabelul I, II, III sau IV, și

b) ca exista suficiente motive să se creadă ca substanța da sau risca sa dea loc la abuzuri în asa fel încît ea constituie o problemă de sănătate publică și o problemă socială care justifica punerea ei sub controlul internațional, Organizația Mondială a Sănătății va comunică comisiei o apreciere asupra acestei substanțe sau va indica, în special, în ce măsura substanța da sau risca sa dea loc la abuzuri, gradul de gravitate a problemei de sănătate publică și a problemei sociale și gradul de utilitate al substanței în terapeutică, precum și recomandări privind eventualele măsuri de control cărora ar fi oportun să fie supusă aceasta substanța în lumina acestei evaluări.

5. Ținînd seama de comunicarea Organizației Mondiale a Sănătății ale carei aprecieri vor fi hotaritoare în domeniul medical și științific și luînd în considerare factorii de ordin economic, social, juridic, administrativ, precum și toți ceilalți factori pe care Organizația Mondială a Sănătății îi va considera potriviti, comisia va putea sa adauge respectiva substanța în tabelul I, II, III sau IV. Comisia va putea cere informații complementare de la Organizația Mondială a Sănătății sau din oricare alta sursa adecvată.

6. Dacă o notificare făcuta în virtutea paragrafului 1 s-a referit la o substanța înscrisă deja pe unul dintre tabele, Organizația Mondială a Sănătății va transmite comisiei noile sale constatări, precum și oricare noua evaluare a acestei substanțe pe care ea o va putea face conform dispozițiilor paragrafului 4 și toate noile recomandări referitoare la măsurile de control care i se vor părea indicate în lumina amintitei evaluări. Comisia, ținînd seama de comunicarea primită de la Organizația Mondială a Sănătății conform paragrafului 5, precum și de factorii enumerați în paragraful citat mai sus, va putea hotărî sa transfere aceasta substanța de la un tabel la altul sau sa suprime înscrierea ei pe tabele.

7. Orice hotărîre a comisiei adoptată în virtutea prezentului articol va fi comunicată de către secretarul general tuturor statelor membre ale O.N.U., statelor nemembre care sînt părți la prezenta convenție, Organizației Mondiale a Sănătății, precum și organului. Aceasta hotărîre va intra pe deplin în vigoare pentru fiecare dintre părți la 180 de zile de la data comunicării, excepțind cazul unei părți care în această perioadă și în legătură cu o hotărîre avînd drept efect adăugarea unei substanțe la un tabel, va informa în scris pe secretarul general ca datorită împrejurărilor excepționale ea nu este în măsura sa supună aceasta substanța tuturor dispozițiilor convenției aplicabile substanțelor de pe acest tabel. O asemenea notificare va expune motivele acestei hotărîri excepționale. Cu toată aceasta notificare, fiecare dintre părți va trebui să aplice cel puțin normele de control enumerate mai jos:

a) Partea care a notificat secretarului general o asemenea hotărîre cu privire la o substanța care pînă atunci nu făcuse obiectul controlului și nu fusese cuprinsă în tabelul I va tine seama, pe cît posibil, de măsurile de control speciale enumerate la art. 7 și, în ceea ce privește aceasta substanța, va trebui:

I. sa ceara autorizații pentru fabricarea, comercializarea și distribuirea substanței conform dispozițiilor prevăzute la articolul pentru substanțele din tabelul II;

II. sa ceara ca aceasta să fie furnizată sau distribuita numai pe bază de prescripție medicală, conform dispozițiilor prevăzute la art. 9 pentru substanțele din tabelul II;

III. să se conformeze obligațiilor referitoare la export și import enunțate în art. 12, excepțind față de o altă parte care a adresat secretarului general o notificare cu privire la substanța în cauza;

IV. să se conformeze obligațiilor pentru substanțele din tabelul II, enunțate la art. 13, prin care se prevăd interdicții sau restricții la export și import;

V. sa furnizeze organului rapoarte statistice conform dispozițiilor prevăzute la alin. a) paragraful 4 al art. 16: și

VI. sa ia măsuri, conform dispozițiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acțiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul îndeplinirii obligațiilor de mai sus.

b) Partea care a notificat secretarului general o hotărîre de acest fel în legătură cu o substanța pînă atunci nesupusa controlului și adăugată la tabelul II va trebui, în ceea ce privește aceasta substanța:

I. sa ceara licența pentru fabricarea, comercializarea și distribuirea ei conform prevederilor art. 8;

II. sa ceara ca ea sa nu fie furnizată sau distribuita decît pe bază de prescripție medicală, conform dispozițiilor art. 9;

III. să se conformeze obligațiilor referitoare la export și import menționate în art. 12, în afară de o altă parte care a adresat secretarului general o notificare cu privire la substanța în chestiune;

IV. să se conformeze obligațiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicții sau restricții la import și export;

V. sa furnizeze organului rapoarte statistice conform dispozițiilor alin. a) c) și d) paragraful 4 ale art. 16; și

VI. sa ia măsuri, conform dispozițiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acțiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligațiilor menționate mai sus.

c) Partea care a notificat secretarului general o hotărîre de acest fel în legătură cu o substanța pînă atunci nesupusa controlului și adăugată la tabelul III va trebui, în ceea ce privește aceasta substanța:

I. sa ceara licența pentru fabricarea, comercializarea și distribuirea ei, conform dispozițiilor art. 8;

II. sa ceara să fie furnizată sau distribuita numai pe bază de prescripție medicală, conform dispozițiilor art. 9;

III. să se conformeze obligațiilor referitoare la export și import menționate în art. 12 în afară de o altă parte care a adresat secretarului general o notificare cu privire la substanța în cauza;

IV. să se conformeze obligațiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicții sau restricții la export și import;

V. sa furnizeze organului rapoarte statistice conform dispozițiilor alin. a),

c) și d) paragraful 4 ale art. 16; și

VI. sa ia măsuri conform dispozițiilor art. 22 în vederea pedepsirii oricărei acțiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligațiilor menționate mai sus.

d) Partea care a notificat secretarului general o hotărîre de acest fel în legătură cu o substanța pînă atunci nesupusa controlului și adăugată la tabelul IV va trebui, în ceea ce privește aceasta substanța:

I. sa ceara licența pentru fabricarea, comercializarea și distribuirea ei conform dispozițiilor art. 8;

II. să se conformeze obligațiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicții sau restricții la export și import;

III. sa ia măsuri, conform dispozițiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acțiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligațiilor menționate mai sus.

e) Partea care a notificat secretarului general o hotărîre de acest fel în legătură cu o substanța transferata la un alt tabel căruia i se aplică măsuri de control și obligații mai stricte, va aplica cel puțin prevederile convenției de fața aplicabile tabelului de unde acea substanța a fost transferata.

8.a) Hotărîrile convenției adoptate în virtutea prezentului articol vor putea fi supuse revizuirii de către consiliu, dacă una dintre părți va formula o cerere în decurs de 180 de zile de la primirea notificării hotărîrii. Cererea de revizuire va trebui să fie adresată secretarului general în același timp cu toate informațiile pertinente care au motivat-o.

b) Secretarul general va comunică o copie după cererea de revizuire și informațiile adecvate comisiei, Organizației Mondiale a Sănătății și tuturor părților, invitindu-le să-i comunice observațiile lor în decurs de 90 de zile. Toate observațiile astfel primite vor fi supuse examinării consiliului.

c) Consiliul poate confirma, modifica sau anula hotărîrea comisiei. Hotărîrea sa va fi notificată tuturor statelor membre ale O.N.U., statelor nemembre - părți la prezenta convenție, comisiei, Organizației Mondiale a Sănătății și organului.

d) În cursul procedurii de revizuire, hotărîrea inițială a comisiei va rămîne în vigoare, sub rezerva prevederilor paragrafului 7.

9. Părțile vor face tot ce le sta în putința pentru a supune unor măsuri de supraveghere cît mai eficiente substanțele care nu sînt prevăzute în prezenta convenție, dar care pot fi utilizate pentru fabricarea ilicită a substanțelor psihotrope.

Articolul 3

Dispoziții speciale referitoare la controlul preparatelor

1. Sub rezerva celor prevăzute la paragrafele următoare din prezentul articol, un preparat este supus acelorași măsuri de control ca și substanța psihotropa pe care o conține și, dacă el conține mai multe asemenea substanțe, va fi supus măsurilor aplicabile acelei substanțe care face obiectul celui mai strict control.

2. Dacă un preparat care conține o substanța psihotropa, alta decît o substanța din tabelul I, este compus în asa fel încît nu prezintă decît un risc de abuz neglijabil sau nul, iar substanța nu poate fi recuperată în cantități care pot da loc la abuzuri, prin mijloace ușor aplicabile și în consecința acest preparat nu creează o problemă pentru sănătatea publică și nici o problemă de ordin social, preparatul respectiv va putea fi exceptat de la anumite măsuri de control enunțate în convenția de fața, conform paragrafului 3.

3. Dacă una dintre părți constata ca un preparat intră în cadrul dispozițiilor paragrafului precedent, ea va putea hotărî sa-l excepteze în țara sa sau în una din regiunile sale, de la una sau toate măsurile de control prevăzute în convenția de fața; totuși, susnumitul preparat va continua să fie supus obligațiilor prevăzute în articolele următoare:

a) Art. 8 (licențe), în ce privește aplicarea lui la fabricare;

b) Art. 11 (înregistrarea), în ce privește aplicarea lui la preparatele exceptate;

c) Art. 13 (interzicerea și restrîngerea importului și exportului);

d) Art. 15 (inspecția), în ce privește aplicarea lui la fabricare;

e) Art. 16 (informații ce trebuie furnizate de către părți), în ce privește aplicarea lui la preparatele exceptate; și

f) Art. 22 (dispoziții finale), în măsura necesară pedepsirii actelor contrare legilor sau regulamentelor adoptate conform obligațiilor de mai sus.

Partea sus-menționată va notifica secretarului general toate hotărîrile de acest fel, precum și numele și compoziția preparatului exceptat și măsurile de control de la care preparatul este exceptat. Secretarul general va transmite notificarea celorlalte părți, Organizației Mondiale a Sănătății și organului.

4. Dacă una dintre părți sau Organizația Mondială a Sănătății dispune de informații asupra unui preparat exceptat în baza paragrafului 3, care, după părerea sa, ar justifica suprimarea completa sau parțială a exceptării, ea le va notifica secretarului general și îi va furniza informațiile în spiritul acestei notificări.

Secretarul general va transmite aceasta notificare care, însoțită de orice informație pe care o va considera pertinenta, părților, comisiei și, atunci cînd notificarea a fost făcuta de una dintre părți și Organizației Mondiale a Sănătății, Organizația Mondială a Sănătății va comunică comisiei o evaluare asupra preparatului luînd în considerare factorii enumerați la paragraful 2, precum și o recomandare referitoare la măsurile de control de la care preparatul ar trebui, eventual, sa înceteze de a mai fi exceptat.

Comisia, ținînd seama de comunicarea primită de la Organizația Mondială a Sănătății, a carei evaluare va fi hotaritoare în materie medicală și științifică și avînd în vedere factorii de ordin economic, social, juridic, administrativ și de alta natura pe care ea îi va considera oportuni, va putea decide ca preparatul sa înceteze total sau parțial de a mai fi exceptat de la măsurile de control.

Secretarul general va comunică orice hotărîre comisiei, adoptată în virtutea prezentului paragraf, tuturor statelor membre ale O.N.U., nemembre părți la prezenta convenție, Organizației Mondiale a Sănătății și organului.

Toate părțile vor lua măsuri în vederea suprimării exceptării de la măsurile de control în cauza în interval de 180 de zile începînd de la data comunicării făcute de secretarul general.

Articolul 4

Alte dispoziții speciale referitoare la sfera de aplicare a controlului

În ceea ce privește substanțele psihotrope, altele decît cele de la tabelul I, părțile vor putea autoriza:

a) transportul de către călători internaționali al unor mici cantități de preparate pentru uzul lor personal; fiecare dintre părți va putea totuși să se asigure ca aceste preparate au fost legal obținute;

b) folosirea acestor substanțe în industrie pentru fabricarea de preparate sau produse nepsihotrope, sub rezerva aplicării în cazul lor a unor măsuri de control prevăzute de prezenta convenție pînă ce starea substanțelor psihotrope va fi de asa natura încît ele sa nu mai poată, în practica, sa dea loc la abuzuri sau să fie recuperate;

c) folosirea acestor substanțe, sub rezerva aplicării măsurilor de control prevăzute de prezenta convenție, pentru capturarea animalelor de către persoane autorizate în mod special de autoritățile competente pentru a utiliza substanțele menționate mai sus, în acest scop.

Articolul 5

Limitarea utilizării în scopuri medicale și științifice

1. Fiecare parte va limita utilizarea substanțelor din tabelul I după cum se prevede la art. 7.

2. Fiecare parte va trebui, sub rezerva dispozițiilor art. 4 sa limiteze, prin măsuri pe care ea le va considera potrivite, fabricarea, exportul, importul, distribuirea, stocurile, comercializarea și folosirea, precum și deținerea substanțelor din tabelul II, III și IV în scopuri medicale și științifice.

3. Este de dorit ca părțile sa nu autorizeze deținerea de substanțe prevăzute în tabelele II, III și IV, excepțind cazurile prevăzute de lege.

Articolul 6

Administrarea specială

Poate fi avantajos ca aceasta administrație să fie aceeași cu administrația specială care a fost instituită în virtutea dispozițiilor convențiilor care supun stupefiantele unui control sau ca ea sa lucreze în strinsa colaborare cu aceasta administrație specială.

Articolul 7

Dispoziții speciale referitoare la substanțele din tabelul I

În ceea ce privește substanțele din tabelul I, părțile vor trebui:

a) sa interzică orice utilizare a acestor substanțe, cu excepția celor utilizate în scopuri științifice sau scopuri medicale foarte limitate, de către persoane special autorizate care lucrează în instituții medicale sau științifice ce țin direct de guvernele lor sau au fost autorizate în mod expres de aceste guverne;

b) sa ceara ca fabricarea, comercializarea, distribuirea și deținerea acestor substanțe să fie subordonata posedării unei licențe speciale și a unei autorizații prealabile;

c) sa prevadă o supraveghere severă asupra activităților și actelor menționate în alin. a) și b);

d) sa nu permită să se elibereze unei persoane special autorizate decît cantitatea din aceste substanțe, necesară scopurilor pentru care a fost acordată autorizația;

e) sa ceara ca persoanele care exercită funcții medicale și științifice sa înregistreze achiziționarea acestor substanțe și detaliile privind utilizarea lor, aceste înregistrări trebuind să fie păstrate cel puțin 2 ani după ultima utilizare consemnată în documente; și

f) sa interzică exportul și importul acestor substanțe, excepțind cazul în care exportatorul și importatorul vor fi și unul și celălalt autoritatea sau administrația competența din țara sau regiunea exportatoare sau importatoare, respectiv alte persoane sau întreprinderi pe care autoritățile competente din țările sau regiunile lor le vor autoriza în mod explicit în acest scop.

Condițiile prevăzute în paragraful 1 art. 12 referitoare la autorizațiile de export și import pentru substanțele din tabelul II se vor aplica în aceeași măsura substanțelor din tabelul I.

Articolul 8

Licențe

1. Părțile vor cere o licența sau alta măsura de control similară, pentru fabricarea, comercializarea (inclusiv exportul și importul) și distribuirea substanțelor din tabelele II, III și IV.

2. Părțile:

a) vor exercita o supraveghere asupra tuturor persoanelor și întreprinderilor special autorizate care se indeletnicesc cu fabricarea, comercializarea (inclusiv exportul și importul) sau cu distribuirea substanțelor prevăzute la paragraful 1;

b) vor supune unui regim de licențe sau altor măsuri de control similare întreprinderile și clădirile în care poate fi făcut acest comerț sau aceasta distribuție; și

c) vor proceda în asa fel încît măsuri de securitate să fie luate față de aceste întreprinderi și aceste clădiri de asa maniera încît sa împiedice furtul sau sustragerea stocurilor prin alte moduri.

3. Dispozițiile din paragraful 1 și 2 ale prezentului articol, referitoare la regimul de licențe sau la alte măsuri de control similare, nu se vor aplica în mod obligatoriu persoanelor special autorizate sa exercite funcții terapeutice sau științifice și care acționează în exercițiul acestor funcții

4. Părțile vor cere ca toate persoanele cărora li se eliberează autorizații în baza prezentei convenții sau care poseda autorizații echivalente, conform dispozițiilor prevăzute la paragraful 1 al prezentului articol sau la alin. b) al art. 7, să aibă calificarea de rigoare spre a aplica efectiv și corect prevederile legii și regulamentelor adoptate în cadrul aplicării prezentei convenții.

Articolul 9

Prescripții medicale

1. Părțile vor cere ca substanțele din tabelele II, III și IV să fie furnizate sau distribuite pentru a fi utilizate de persoane particulare numai pe bază de prescripție medicală, excepțind cazurile în care persoanele particulare pot în mod legal să obțină, sa utilizeze, sa elibereze sau sa administreze aceste substanțe în exercitarea funcțiilor terapeutice și științifice legal autorizate.

2. Părțile vor lua măsurile necesare pentru ca prescripțiile medicale cuprinzînd substanțe din tabelul II, III și IV să fie eliberate conform practicii medicale și supuse, în ceea ce privește în special numărul reinnoirilor posibile și durata valabilității lor, unei reglementări care să asigure protecția sănătății și a interesului public.

3. Contrar dispozițiilor paragrafului 1, una dintre părți poate, atunci cînd, după părerea sa, situația legală o impune și în condițiile pe care ea le va putea prescrie, inclusiv în materie de înregistrare, sa autorizeze farmaciștii cu autorizație sau orice alți distribuitori cu amănuntul sub licența, desemnați de autoritățile însărcinate cu ocrotirea sănătății publice în țara sau într-o zona a acestei tari, sa furnizeze, la discretie și fără prescripție, pentru a fi utilizate de către persoanele particulare în cazuri excepționale și în scopuri medicale, cantități mici de substanțe prevăzute în tabelele III și IV, în limitele pe care le vor preciza părțile.

Articolul 10

Obligații privind condiționarea și anunțurile de publicitate

1. Fiecare dintre părți va impune, ținînd seama de regulamentele sau recomandările pertinente ale Organizației Mondiale a Sănătății, să se indice pe eticheta, atunci cînd acest lucru va fi posibil și în orice caz pe nota care însoțește condiționarea pentru distribuirea cu amănuntul a substanțelor psihotrope, modul de folosire, precum și precautiile ce trebuie luate, care, după părerea sa, sînt necesare pentru securitatea aceluia care folosește substanța.

2. Fiecare dintre părți, ținînd seama de prevederile constituției tarii sale, va interzice anunțurile publicitare care se referă la substanțe psihotrope și care sînt destinate marelui public.

Articolul 11

Înregistrarea

1. Părțile vor impune ca, în cazul substanțelor din tabelul I, fabricanții și oricare alte persoane autorizate în virtutea art. 7 să facă comerț cu aceste substanțe și să le distribuie, sa procedeze la înregistrarea, în condițiile prevăzute de fiecare dintre părți, în asa fel încît să apară precis cantitățile fabricate sau deținute în stoc, precum și, pentru fiecare achiziție și fiecare cantitate, data, numele furnizorului și al achizitorului.

2. Părțile vor impune ca, pentru substanțele din tabelele II și III, fabricanții, distribuitorii en gros și exportatorii sa procedeze la înregistrarea acestora în condițiile stabilite de fiecare dintre părți, în asa fel încît să apară cu precizie cantitățile fabricate și, pentru fiecare achiziție și fiecare livrare, cantitate, data, numele furnizorului și al achizitorului.

3. Părțile vor impune ca, pentru substanțele din tabelul II, distribuitorii cu amănuntul, instituțiile spitalicești, centrele de tratament și instituțiile științifice sa procedeze la înregistrarea acestora în condițiile specificate pentru fiecare dintre părți, în asa fel încît să apară cu precizie fiecare achiziție și fiecare livrare, cantitatea, data, numele furnizorului și al achizitorului.

4. Părțile vor supraveghea, prin metode adecvate și ținînd seama de practicile profesionale și comerciale care le sînt proprii, ca informațiile referitoare la achiziționarea și cedarea unor substanțe din tabelul III de către distribuitorii cu amănuntul, instituțiile spitalicești, centrele de tratament și instituțiile științifice să poată fi consultate cu ușurința.

5. Părțile vor impune ca, pentru substanțele incluse în tabelul IV, fabricanții, exportatorii și importatorii sa procedeze la înregistrarea în condițiile stabilite de fiecare dintre părți, în asa fel încît să apară cantitățile fabricate, exportate și importate.

6. Părțile vor impune fabricantilor de preparate exceptate, conform paragrafului 3 art. 3, sa înregistreze cantitatea din fiecare substanța psihotropa utilizata în fabricarea unui preparat exceptat, natura și cantitatea totală a preparatului exceptat, fabricat cu aceasta substanța, precum și mențiunile referitoare la prima livrare.

7. Părțile vor supraveghea ca înregistrările și informațiile la care se referă prezentul articol și care sînt necesare pentru stabilirea rapoartelor prevăzute de art. 16 să fie păstrate cel puțin timp de 2 ani.

Articolul 12

Dispoziții referitoare la comerțul internațional

1. a) Oricare dintre părți, care autorizează exportul sau importul de substanțe din tabelele I sau II, trebuie să ceara ca o autorizație de import sau de export, redactată pe un formular-model stabilit de comisie, să fie obținută pentru fiecare export sau import, indiferent dacă este vorba de una sau mai multe substanțe.

b) Aceasta autorizație trebuie să cuprindă denumirea internaționala a substanței sau, în absenta acesteia, denumirea substanței din tabel, cantitatea exportată sau importata, forma farmaceutica, numele și adresa exportatorului și importatorului și perioada în cursul căreia trebuie să aibă loc exportul sau importul. Dacă substanța este exportată sub forma de preparat va fi, de asemenea, indicată denumirea preparatului, dacă exista o asemenea denumire.

Autorizația de export trebuie, de asemenea, sa indice numărul și data certificatului de import și sa specifice autoritatea care a eliberat acest document.

c) Înainte de a elibera o autorizație de export, părțile vor cere o autorizație de import eliberata de autoritățile de resort ale tarii sau ale regiunii importatoare și care să ateste ca importul substanței sau substanțelor despre care este vorba a fost aprobat, iar aceasta autorizație va fi prezentată de persoana sau instituția care cere autorizația de export.

d) O copie după autorizația de export va fi anexată la fiecare expediere, iar guvernul care a eliberat autorizația de export va adresa o copie a acesteia guvernului tarii sau regiunii importatoare.

e) Cînd importul a fost efectuat, guvernul tarii sau al regiunii importatoare va remite guvernului tarii sau regiunii exportatoare autorizația de export, împreună cu o atestare care să certifice cantitatea efectiv importata.

2. a) Părțile vor cere ca, pentru fiecare export al unor substanțe din tabelul III, exportatorii sa întocmească în 3 exemplare o declarație pe un formular-model stabilit de către comisie, conținînd informațiile următoare:

I) Numele și adresa exportatorului și importatorului;

II) Denumirea comuna internaționala sau, în lipsa unei asemenea denumiri, denumirea substanței din tabel;

III) Cantitatea de substanța și forma farmaceutica sub care substanța este exportată și, dacă este exportator, sub forma unui preparat, denumirea acestuia, dacă exista o asemenea denumire;

IV) Data expedierii.

b) Exportatorii vor furniza autorităților competente din țara lor sau din regiunea lor 2 exemplare din aceasta declarație. Ei vor anexa al treilea exemplar la marfa expediată.

c) Partea care a exportat o substanța din tabelul III va trebui, cît mai curînd posibil, dar nu mai tîrziu de 90 de zile de la data expedierii, sa transmită autorităților competente ale tarii sau regiunii importatoare, în plic recomandat cu semnătura de primire, un exemplar al declarației primite din partea exportatorului.

d) Părțile vor putea cere ca, imediat după primirea coletului, importatorul sa adreseze autorităților competente din țara sau din regiunea sa exemplarul care însoțește marfa cu semnătura de rigoare, indicind cantitățile primite și data primirii.

3. Substanțele din tabelele I și II vor fi supuse, de asemenea, dispozițiilor care urmează:

a) Părțile vor exercita în porturile libere și zonele libere aceeași supraveghere și același control ca și în alte părți ale teritoriului lor, înțelegindu-se totuși ca vor putea aplica un regim mai sever.

b) Exporturile sub forma de expedieri adresate unei bănci sau în contul unei persoane, alta decît aceea al carei nume figurează în autorizația de export, sau unei căsuțe poștale vor fi interzise.

c) Exporturile de substanțe din tabelul I, sub forma de expedieri adresate unui antrepozit al unei vami, vor fi interzise. Exporturile substanțelor din tabelul II, sub forma de expedieri adresate unui antrepozit al unei vami vor fi interzise, excepțind cazul în care guvernul tarii importatoare precizează pe certificatul de import, prezentat de persoana sau instituția care cere autorizația de export, ca el a aprobat importul acelei marfi pentru ca ea să fie depusa într-un antrepozit al unei vami. În asemenea cazuri, autorizația de export va preciza ca expedierea se face în acest scop. Orice retragere de la antrepozitul vămii va fi subordonata prezentării unei autorizații eliberate de autoritățile de care tine antrepozitul și, în cazul unei expedieri în străinătate, aceasta retragere va fi asimilată unui nou export în sensul prezentei convenții.

d) Expedierile care sosesc pe teritoriul uneia dintre părți sau care se fac de pe acest teritoriu, fără sa fi fost însoțite de o autorizație de export, vor fi reținute de autoritățile competente.

e) O parte nu va autoriza trecerea în tranzit pe teritoriul ei, în direcția unei alte tari, a oricărei expedieri de asemenea substanțe, indiferent dacă marfa este sau nu descarcata din vehiculul care o transporta, excepțind cazul cînd copia după autorizația de export pentru aceasta expediere este prezentată autorităților competente ale acestei părți.

f) Autoritățile competente ale unei tari sau regiuni, prin care trecerea unui colet conținînd asemenea substanțe este autorizata, vor adopta toate măsurile necesare pentru a împiedica abaterea din drum a coletului menționat către o alta destinație decît aceea care figurează pe copia autorizației de export atașată la colet, excepțind cazul în care guvernul tarii sau regiunii prin care se efectuează expedierea ar autoriza aceasta schimbare de ruta.

Guvernul acestei tari sau al regiunii de tranzit va trata orice cerere de schimbare de ruta ca și cum ar fi vorba de un export din țara sau regiunea de tranzit către țara sau regiunea noii destinații. Dacă se autorizează schimbarea de ruta, dispozițiile de la alin. e) al paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, între țara sau regiunea de tranzit și țara sau regiunea de unde marfa a fost exportată de la început.

g) Nici o expediere de asemenea substanțe în tranzit sau depuse la un antrepozit al unei vami nu va putea fi supusă vreunei tratari de natura sa modifice caracterul substanțelor. Ambalajul nu poate fi modificat fără consimțămîntul autorităților competente.

h) Dispozițiile alin. e)-g) referitoare la tranzitul acestor substanțe prin teritoriul uneia dintre părți nu sînt aplicabile dacă marfa este transportată pe calea aerului, cu condiția ca aeronava sa nu aterizeze în țara sau regiunea de tranzit. Dacă aeronava aterizeaza în aceasta țara sau regiune, aceste dispoziții se vor aplica în măsura în care o impun împrejurările.

i) Prevederile prezentului paragraf nu vor aduce atingerea prevederilor conținute în orice acord internațional care ar limita controlul exercitat de oricare dintre părți asupra acestor substanțe în tranzit.

Articolul 13

Interzicerea și restricții aplicate exportului și importului

1. Orice parte poate notifica tuturor celorlalte părți, prin intermediul secretariatului general, ca ea interzice importul în țara sa sau într-una din regiunile sale, a uneia sau mai multor substanțe din tabelele II, III sau IV specificate în notificarea sa. În aceasta notificare, partea va indica numele sub care substanța figurează în tabelele II, III sau IV.

2. Dacă una dintre părți a primit o notificare de interdicție, asa cum se prevede în paragraful 1, ea va lua măsurile necesare pentru ca nici una dintre substanțele specificate în notificarea menționată sa nu fie exportată în țara sau în una dintre regiunile părții care a făcut notificarea.

3. Contrar dispozițiilor paragrafelor precedente, orice parte care a făcut notificare conform paragrafului 1 poate, eliberînd în fiecare caz un permis special de import, sa autorizeze importul cantităților determinate de substanțele în cauza sau din preparatele care le conțin. Autoritatea tarii importatoare care va elibera permisul special de import îi va adresa în 2 exemplare, care vor purta numele și adresa importatorului, autorității competente a tarii sau regiunii exportatoare care va putea, în acest caz, sa autorizeze exportatorul să efectueze expedierea. Aceasta va fi însoțită de un exemplar al permisului special de import, vizat regulamentar de autoritatea competentă a tarii sau regiunii exportatoare.

Articolul 14

Dispoziții speciale cu privire la transportul substanțelor psihotrope în truse de prim ajutor pe vase, aeronave sau alte mijloace de transport public care circulă pe trasee internaționale

1. Transportul internațional pe nave, aeronave sau alte mijloace de transport public internațional, ca trenuri și autocare internaționale, al unor cantități limitate de substanțe din tabelele II, III și IV, susceptibile să fie necesare în cursul călătoriei pentru acordarea de prim ajutor și pentru cazurile de urgenta, nu va fi considerat ca export, import sau tranzit în sensul prezentei convenții.

2. Se vor lua măsuri de precauție adecvate de către țara de înmatriculare pentru a împiedica utilizarea abuzivă a substanțelor menționate la paragraful 1 sau deturnarea lor în scopuri ilicite. Comisia va recomanda aceste precautii după ce se va consulta cu organizațiile internaționale competente.

3. Substanțele transportate pe nave, aeronave sau alte mijloace de transport public internațional, ca trenuri și autocare internaționale, conform prevederilor paragrafului 1, vor fi supuse legilor, reglementărilor, permiselor și autorizațiilor tarii de înmatriculare, fără a prejudicia dreptul autorităților locale competente de a proceda la verificări, inspecții și alte operațiuni de control la bordul acestor mijloace de transport. Administrarea acestor substanțe, în caz de urgenta, nu se va considera ca ar contraveni dispozițiilor paragrafului 1 din art. 9.

Articolul 15

Inspecția

Părțile vor institui un sistem de inspectare a fabricantilor, exportatorilor, importatorilor și distribuitorilor cu ridicată și cu amănuntul a substanțelor psihotrope, precum și a instituțiilor medicale și științifice care folosesc asemenea substanțe. Părțile vor organiza inspectarea localurilor, stocurilor și înregistrărilor atît de frecvent pe cît o vor considera necesară.

Articolul 16

Informații ce trebuie furnizate de către părți

1. Părțile vor furniza secretarului general informațiile pe care comisia le poate cere ca fiind necesare pentru exercitarea funcțiilor ei și, în special, un raport anual consacrat aplicării convenției pe teritoriile lor, care să conțină informații privitoare la:

a) modificările importante aduse legilor și reglementărilor referitoare la substanțele psihotrope; și

b) faptele deosebit de semnificative care se vor fi produs pe teritoriile lor în materie de abuz și trafic ilicit de substanțe psihotrope.

2. Părțile vor comunică, pe de altă parte, secretarului general, numele și adresele autorităților guvernamentale menționate la alin. f) al art. 7, la art. 12 și la paragraful 3 al art. 13. Secretarul general va difuza aceste informații tuturor părților.

3. Părțile vor adresa secretarului general, în cel mai scurt timp posibil, un raport asupra cazurilor de trafic ilicit de substanțe psihotrope și de confiscare a substanțelor făcînd obiectul acestui trafic ilicit, atunci cînd aceste cazuri li se vor părea importante datorită:

a) noilor tendinte puse în evidenta;

b) cantităților în cauza;

c) informațiilor asupra surselor de aprovizionare; sau

d) metodelor folosite de către traficantii iliciti.

Copii după raport vor fi comunicate conform alin. b) al art. 21.

4. Părțile vor furniza organului rapoarte statistice anuale, utilizînd în acest scop formularele stabilite de către organ. Aceste rapoarte se vor referi:

a) în ce privește fiecare dintre substanțele tabelelor I și II - la cantitățile fabricate, exportate la destinație și importate din fiecare țara sau regiune, precum și la stocurile deținute de către fabricanti;

b) în ce privește fiecare dintre substanțele tabelelor III și IV - la cantitățile fabricate, precum și la cantitățile totale importate și exportate;

c) în ce privește fiecare dintre substanțele tabelelor II și III - la cantitățile folosite pentru fabricarea preparatelor exceptate; și

d) în ce privește fiecare dintre substanțele incluse pe un tabel, altul decît tabelul I, - la cantitățile utilizate în scopuri industriale, conform dispozițiilor alin. b) al art. 4.

Cantitățile fabricate, care sînt prevăzute la alin. a) și b) din prezentul paragraf, nu cuprind cantitățile de preparate fabricate.

5. Orice parte va furniza organului, la cererea acestuia, informații statistice suplimentare referitoare la perioade viitoare în ce privește cantitățile unei substanțe sau ale alteia din tabelele III și IV, exportate în fiecare țara sau regiune și importate din fiecare țara sau regiune. Aceasta parte va putea cere organului sa dea un caracter confidențial, atît cererii sale de a i se furniza informații, cît și informațiilor furnizate în baza prezentului paragraf.

6. Părțile vor furniza informațiile menționate la paragrafele 1 și 4 în modul și la data pe care le va fixa comisia sau organul.

Articolul 17

Funcțiile comisiei

1. Comisia poate examina toate problemele care se referă la scopurile prezentei convenții și la aplicarea prevederilor sale și să facă recomandări în acest scop.

2. Hotărîrile comisiei prevăzute la art. 2 și art. 3 vor fi adoptate cu majoritatea a 2/3 din membrii comisiei.

Articolul 18

Rapoartele organului

1. Organul întocmește rapoarte anuale privind activitatea sa, în care va face o analiza a informațiilor statistice de care el dispune și, în cazurile necesare, o expunere a explicațiilor pe care guvernele au putut să le furnizeze sau au fost cerute să le furnizeze, precum și orice observații și recomandări pe care organul le poate furniza. Organul poate, de asemenea, să facă orice alt raport suplimentar pe care l-ar considera necesar. Rapoartele sînt prezentate consiliului prin intermediul comisiei, care poate formula observațiile pe care ea le considera oportune.

2. Rapoartele organului sînt comunicate părților și publicate ulterior de către secretarul general. Părțile autorizează libera distribuire a acestor rapoarte.

Articolul 19

Măsuri ce trebuie adoptate de către organ spre a asigura executarea prevederilor convenției

1. a) Dacă, după examinarea informațiilor adresate organului de către un guvern sau a informațiilor comunicate de organele O.N.U., organul are temeiuri sa creadă ca scopurile prezentei convenții sînt grav compromise prin faptul ca o țara sau o regiune nu aplica dispozițiile sale, organul are dreptul sa ceara explicații guvernului tarii sau regiunii interesate. Sub rezerva dreptului pe care îl are de a atrage atenția părților, consiliului și comisiei privind problema prevăzută la alin. c), organul va considera drept confidențială orice cerere de informații sau explicații furnizate de un guvern în conformitate cu prezentul alineat.

b) După ce a acționat conform alin. a), organul poate, dacă considera necesar sa o facă, sa ceara guvernului interesat sa ia măsurile de remediere care, datorită împrejurărilor, pot părea necesare spre a asigura executarea prevederilor prezentei convenții.

c) Dacă organul constata ca guvernul interesat nu a dat explicații satisfăcătoare, atunci cînd i s-a cerut să facă acest lucru conform alin. a), sau a neglijat sa adopte o măsura de remediere care i s-a cerut sa o ia conform alin. b), el poate atrage atenția părților, consiliului și comisiei în aceasta privința.

2. Atunci cînd atrage atenția părților, consiliului și comisiei asupra unei probleme conform alin. c) al paragrafului 1, organul poate, dacă considera necesară o asemenea măsura, sa recomande părților sa sisteze exportul substanțelor psihotrope în țara sau regiunea interesată sau importul substanțelor psihotrope provenite din aceasta țara sau aceasta regiune, sau atît exportul cît și importul, fie pentru o perioadă determinata, fie pînă ce situația în aceasta țara sau regiune se va reglementa. Statul interesat are dreptul sa aducă problema în fața consiliului.

3. Organul are dreptul sa publice un raport privind orice problema prevăzută în dispozițiile prezentului articol și sa îl comunice consiliului, care îl va transmite tuturor părților. Dacă organul publică în acest raport o hotărîre adoptată în baza prezentului articol sau a informațiilor privitoare la aceasta hotărîre, ele trebuie, de asemenea, sa publice părerea guvernului interesat, dacă acesta o va cere.

4. În cazurile în care o hotărîre a organului, publicată în conformitate cu prezentul articol, nu a fost adoptată în unanimitate, trebuie să fie expusă și părerea minorității.

5. Orice stat va fi invitat să fie reprezentat la ședințele organului, în cursul cărora se examinează o problemă care îl interesează în mod direct, conform prevederilor prezentului articol.

6. Hotărîrile organului luate în conformitate cu prezentul articol trebuie adoptate cu majoritatea a 2/3 din numărul total al membrilor organului.

7. Prevederile paragrafelor precedente se vor aplica, de asemenea, atunci cînd organul are temeiuri sa creadă ca scopurile convenției de fața ar putea fi grav compromise în urma unei hotărîri luate de una dintre părți, în baza dispozițiilor paragrafului 7 al art. 2.

Articolul 20

Măsuri împotriva abuzului de substanțe psihotrope

1. Părțile vor lua toate măsurile susceptibile sa prevină abuzul de substanțe psihotrope și să asigure depistarea prompta, precum și tratamentul, educația, perioada postcura, readaptarea și reintegrarea socială a persoanelor interesate; ele își vor coordona eforturile în acest scop.

2. Părțile vor favoriza, pe cît posibil, formarea unui personal pentru a asigura tratamentul, perioada postcura, readaptarea și reintegrarea socială a persoanelor care abuzeaza de substanțe psihotrope.

3. Părțile vor ajuta persoanele care au nevoie în exercitarea profesiei lor de a dobîndi cunoștințe referitoare la problemele puse de abuzul de substanțe psihotrope și de prevenirea lui și vor difuza, de asemenea, aceste cunoștințe în rindul marelui public, dacă exista temeri justificate ca abuzul de aceste substanțe ar putea să se raspindeasca foarte mult.

Articolul 21

Lupta împotriva traficului ilicit

Ținînd seama de regimul lor constituțional, juridic și administrativ, părțile:

a) vor asigura pe plan național coordonarea acțiunii preventive și represive împotriva traficului ilicit; în acest scop, ele vor putea sa desemneze un serviciu adecvat, însărcinat cu aceasta coordonare;

b) se vor ajuta reciproc în lupta împotriva traficului ilicit de substanțe psihotrope și, în special, vor transmite celorlalte părți direct interesate, pe cale diplomatică sau prin intermediul autorităților competente pe care le vor desemna în acest scop, cîte o copie din fiecare raport pe care îl vor fi adresat secretarului general în baza art. 16, în urma descoperirii unui caz de trafic ilicit sau în urma unei confiscari;

c) vor colabora strins între ele, precum și cu organizațiile internaționale competente din care fac parte, în scopul ducerii unei lupte coordonate împotriva traficului ilicit;

d) vor veghea la realizarea rapida a colaborării internaționale a serviciilor adecvate; și

e) se vor asigura ca, atunci cînd documentele de procedura sînt transmise între tari pentru inițierea unei acțiuni în justiție, transmisia să fie efectuată pe cai rapide la adresa instanțelor desemnate de către părți; aceasta prevedere nu încalcă dreptul părților de a cere ca documentele de procedura să le fie expediate pe cale diplomatică.

Articolul 22

Dispoziții cu caracter penal

1. a) Sub rezerva prevederilor sale constituționale, fiecare parte va considera drept infracțiune pasibila de pedeapsa orice act comis intentionat care contravine unei legi sau unui regulament în executarea obligațiilor sale ce decurg din prezenta convenție și va lua măsurile necesare pentru ca infracțiunile grave să fie sancționate, de exemplu, cu închisoare sau orice alta pedeapsa privativă de libertate.

b) Contrar dispozițiilor cuprinse în alineatul precedent, atunci cînd persoanele care utilizează în mod abuziv substanțe psihotrope vor fi savirsit aceste infracțiuni, părțile vor putea - în loc de a le condamna sau de a aplica o sancțiune penală împotriva lor sau ca un complement al sancțiunii penale -, sa supună aceste persoane unor măsuri de tratament, de educare, de postcura, de readaptare și de reintegrare socială, conform prevederilor paragrafului 1 al art. 20.

2. Sub rezerva prevederilor constituționale, ale sistemului juridic și ale legislației naționale ale fiecărei părți:

a) I. dacă o serie de acțiuni care sînt legate între ele și constituie infracțiuni în virtutea paragrafului 1 de mai sus au fost comise în tari diferite, fiecare dintre aceste acțiuni va fi considerată ca o infracțiune distinctă;

II. participarea internaționala la vreuna dintre infracțiunile menționate mai sus, asocierea sau înțelegerea în vederea săvîrșirii sau tentativei de a comite asemenea infracțiuni, precum și actele pregătitoare și operațiunile financiare executate intentionat în legătură cu infracțiunile menționate în prezentul articol, vor constitui infracțiuni pasibile de pedepsele prevăzute la paragraful 1.

III. condamnările pronunțate în străinătate pentru aceste infracțiuni vor fi luate în considerație pentru a stabili cazurile de recidiva; și

IV. infracțiunile grave menționate mai sus, indiferent dacă au fost comise de către cetățeni ai tarii sau străini, vor fi urmărite de partea pe teritoriul căreia a fost comisă infracțiunea sau de către partea pe teritoriul căreia se afla delincventul, dacă extrădarea nu este compatibila cu legislația părții căreia i-a fost adresată cererea și dacă infractorul a fost deja urmărit și judecat.

b) Este de dorit ca infracțiunile menționate la paragraful 1 și în partea a II-a a alin. a) din paragraful 2 să fie considerate drept cazuri de extrădare în cadrul oricărui tratat de extrădare încheiat sau care urmează să se încheie între părți și să fie recunoscute drept cazuri de extrădare între ele de către părțile care nu subordonează extrădarea existenței unui tratat sau reciprocitati, înțelegindu-se, totuși, ca extrădarea va fi acordată conform legislației părții căreia i s-a adresat cererea de extrădare și ca numita parte va avea dreptul sa refuze de a proceda la arestarea infractorului și sa refuze sa acorde extrădarea lui, dacă autoritățile competente considera ca infracțiunea nu este suficient de grava.

3. Orice substanța psihotropa, orice alta substanța și orice material utilizat sau care se intenționează a fi utilizat pentru a se savirsi oricare din infracțiunile prevăzute la paragrafele 1 și 2 vor putea să fie sechestrate și confiscate.

4. Nici o dispoziție a prezentului articol nu aduce atingere legislației naționale a uneia dintre părți în materie de competența.

5. Nici o prevedere a prezentului articol nu va încalcă principiul potrivit căruia infracțiunile la care el se referă vor fi definite, urmărite și pedepsite conform legislației naționale a fiecărei părți.

Articolul 23

Aplicarea unor măsuri de control mai severe decît cele impuse prin convenție

Părțile vor putea adopta măsuri de control mai stricte și mai severe decît cele prevăzute în prezenta convenție, dacă ele vor considera aceasta oportun sau necesar pentru ocrotirea sănătății și în interes public.

Articolul 24

Cheltuielile organelor internaționale care decurg din administrarea dispozițiilor convenției

Cheltuielile comisiei și ale organului pentru îndeplinirea funcțiilor lor respective în baza prezentei convenții vor fi în sarcina Organizației Națiunilor Unite, în condițiile pe care le va stabili adunarea generală. Părțile care nu sînt membre ale O.N.U. vor contribui la aceste cheltuieli, adunarea generală urmînd sa analizeze periodic, după consultări cu guvernele acestor părți, suma contribuțiilor pe care ea o va considera drept echitabila.

Articolul 25

Procedura de admitere, semnare, ratificare și aderare

1. Statele membre ale O.N.U., statele nemembre ale O.N.U., care sînt membre ale unei instituții specializate a O.N.U. sau a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică sau care sînt părți la statutul Curții Internaționale de Justiție, precum și orice alt stat invitat de consiliu, pot deveni părți la prezenta convenție:

a) semnind-o; sau

b) ratificind-o, după ce a fost semnată sub rezerva ratificării; sau

c) aderind la aceasta.

2. Prezenta convenție va fi deschisă pentru semnare pînă la 1 ianuarie 1972 inclusiv. După aceea se va putea adera la aceasta.

3. Instrumentele de ratificare sau aderare vor fi depuse la secretarul general.

Articolul 26

Intrarea în vigoare

1. Convenția de fața va intră în vigoare la 90 de zile după ce 40 de state menționate la paragraful 1 al art. 25 o vor fi semnat-o fără să facă vreo rezerva în ce privește ratificarea sau vor fi depuse instrumentele de ratificare sau de aderare.

2. Pentru oricare alt stat care semnează fără rezerva ratificării sau care depune instrumentele de ratificare sau de aderare după data ultimei semnături sau a ultimei depuneri menționate la paragraful precedent, prezenta convenție va intră în vigoare la 90 de zile de la data semnării ei sau depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare.

Articolul 27

Aplicarea teritorială

Prezenta convenție se va aplica tuturor teritoriilor nemetropolitane pe care una dintre părți le reprezintă pe plan internațional, excepțind cazul în care consimțămîntul prealabil al unui teritoriu oarecare este necesar, fie în baza Constituției părții sau a teritoriului interesat, fie în baza cutumelor.

În acest caz, partea se va strădui să obțină, într-un timp cît mai scurt, consimțămîntul teritoriului care este necesar și, atunci cînd acest consimțămînt va fi obținut, ea va notifica acest lucru secretarului general.

Prezenta convenție se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate prin notificarea menționată, începînd de la data primirii acesteia din urma de către secretarul general. În cazurile în care consimțămîntul prealabil al teritoriului nemetropolitan nu este necesar, partea interesată va declara, în momentul semnării, ratificării sau aderării, cărui teritoriu sau căror teritorii nemetropolitane li se aplică prezenta convenție.

Articolul 28

Regiuni definite în scopurile prezentei convenții

1. Oricare dintre părți poate notifica secretarului general ca în scopurile prezentei convenții teritoriul ei este divizat în doua sau mai multe regiuni sau ca doua sau mai multe dintre regiunile ei sînt grupate în una singura.

2. Doua sau mai multe părți pot notifica secretarului general ca, în urma instituirii unei uniuni vamale între ele, aceste părți constituie o regiune în scopurile prezentei convenții.

3. Orice notificare făcuta în baza paragrafului 1 sau 2 va intră în vigoare la 1 ianuarie al anului care va urma aceluia în care notificarea a fost făcuta.

Articolul 29

Denunțarea

1. La expirarea unei perioade de 2 ani începînd de la data intrării în vigoare a prezentei convenții, oricare parte va putea, în numele sau sau în numele unui teritoriu pe care ea îl reprezintă pe plan internațional și care și-a retras consimțămîntul dat în virtutea art. 27, sa denunțe prezenta convenție, depunînd în acest scop instrumentul necesar la secretariatul general.

2. Dacă secretarul general primește denunțarea înaintea datei de 1 iulie sau la această dată, ea va intră în vigoare la 1 ianuarie a anului următor; dacă denunțarea este primită după 1 iulie ea va intră în vigoare ca și cum ar fi fost primită în anul următor înainte de 1 iulie sau la această dată.

3. Convenția de fața va expira dacă, în urma denuntarilor notificate conform prevederilor paragrafelor 1 și 2, condițiile intrării sale în vigoare prevăzute la paragraful 1 al art. 26 încetează de a mai fi respectate.

Articolul 30

Amendamente

1. Oricare dintre părți va putea propune un amendament la prezenta convenție.

Textul acestui amendament sau cauzele care l-au motivat vor fi comunicate secretarului general, care le va difuza părților și consiliului. Consiliul va putea hotărî fie:

a) sa convoace o conferința, conform paragrafului 4 al art. 62 din Carta O.N.U., în vederea studierii amendamentului propus; fie

b) sa intrebe părțile dacă accepta amendamentul propus și să le roage să prezinte eventual consiliului observațiile lor cu privire la aceasta propunere.

2. Dacă un proiect de amendament difuzat conform alin. b) al paragrafului 1 nu a fost respins de nici una dintre părți în decursul celor 18 luni care urmează comunicării sale, el va intra imediat în vigoare. Dacă totuși el va fi respins de una dintre părți, consiliul va putea hotărî, ținînd seama de observațiile părților, dacă este cazul să se convoace o conferința însărcinata cu studierea amendamentului amintit.

Articolul 31

Diferende

1. Dacă între doua sau mai multe părți se naște un diferend privitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, părțile amintite se vor consulta în vederea reglementării acestui diferend pe cale de negocieri, ancheta, mediere, consiliere, arbitraj, recurs la organisme regionale, pe cale judiciară sau prin alte mijloace pașnice pe care le vor alege.

2. Orice diferend de acest fel care nu va fi reglementat prin mijloacele prevăzute la paragraful 1 va fi supus, la cererea uneia dintre părțile în litigiu, Curții Internaționale de Justiție.

Articolul 32

Rezerve

1. Nici o rezervă nu este permisă în afară celor făcute conform paragrafelor 2, 3 și 4 ale prezentului articol.

2. Orice stat poate, în momentul semnării, ratificării sau aderării, să facă rezerve în legătură cu următoarele prevederi din prezenta convenție:

a) art. 19 paragrafele 1 și 2;

b) art. 27; și

c) art. 31.

3. Orice stat care dorește sa devină parte la convenție, dar care vrea să fie autorizat să facă rezerve, altele decît cele care sînt enumerate în paragrafele 2, 3 și 4, poate anunța secretarul general despre aceasta intenție, cu condiția ca la expirarea celor 12 luni de la data comunicării rezervei în chestiune de către secretarul general, o treime din statele care au semnat fără rezerva ratificării sau au ratificat convenția sau au aderat la ea înainte de expirarea perioadei amintite - sa nu fi ridicat obiecțiuni împotriva ei - rezerva va fi considerată drept autorizata, înțelegindu-se însă ca statele care au ridicat obiecții împotriva acestei rezerve nu vor să-și asume față de statul care a formulat-o acea obligație juridică ce decurge din prezenta convenție, la care se referă rezerva.

4. Oricare stat pe teritoriul căruia cresc în stare sălbatică plante conținînd substanțe psihotrope, incluse în tabelul I, folosite în mod tradițional de anumite grupuri restrînse bine determinate, cu prilejul ceremoniilor magice sau religioase, poate, în momentul semnării ratificării sau a aderării, să facă rezerve cu privire la aceste plante în legătură cu prevederile art. 7, excepțind prevederile referitoare la comerțul internațional.

5. Statul care a făcut rezerve va putea, în orice moment, printr-o notificare scrisă adresată secretarului general, sa retragă în întregime sau parțial rezervele sale.

Articolul 33

Notificări

Secretarul general va notifica tuturor statelor menționate la paragraful 1 al art. 25:

a) semnăturile, ratificarile sau aderarile conform art. 25;

b) data la care prezenta convenție va intră în vigoare conform art. 26;

c) denuntarile conform art. 29; și

d) declarațiile și notificările conform art. 27, 28, 30 și 32.

Drept care, subsemnații, legal împuterniciți, au semnat prezenta convenție în numele guvernelor respective.

Întocmită la Viena la 21 februarie 1971, într-un singur exemplar în limbile engleza, chineza, spaniola, franceza și rusa, cele 5 texte fiind, în măsura egala, valabile. Convenția va fi depusa la secretarul general al O.N.U., care va transmite copii certificate, conforme, tuturor statelor membre ale O.N.U. și celorlalte state prevăzute la paragraful 1 al art. 25.