Decizia nr. 469/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (7), art. 57 lit. b), art. 61 alin. (1) teza întâi, art. 62 alin. (2) ș i art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Decizia nr. 653/2017 17 octombrie 2017 (prevederi anume) referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (7), art. 5…
Are ca temei 1
- Decizia nr. 244/2016 19 aprilie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 și art. 78 alin. …
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 22 alin. (7),
art. 57 lit. b),
art. 61 alin. (1) teza întâi,
art. 62 alin. (2) ș i
art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, excepție ridicată de Ionică Dajboc, în Dosarul nr. 415/121/2014* al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.127D/2016.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 22 alin. (7),
art. 57 lit. b),
art. 61 alin. (1) teza întâi
și
art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, ca neîntemeiată, făcând referire la Decizia Curții Constituționale
nr. 653 din 17 octombrie 2017 . Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului apreciază că se impune respingerea, ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin
Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016 , Curtea a admis această excepție și a constatat că prevederile
art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002
sunt neconstituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 26 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 415/121/2014*, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 22 alin. (7),
art. 57 lit. b),
art. 61 alin. (1) teza întâi,
art. 62 alin. (2) ș i
art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Ionică Dajboc într-o cauză având ca obiect anularea dispoziției prin care a fost sancționat cu trecerea într-o funcție inferioară, repunerea sa în funcția deținută anterior și obligarea la restituirea drepturilor salariale.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată, referitor la critica de neconstituționalitate a
art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 , că sunt încălcate prevederile constituționale ale
art. 73 alin. (3) lit. j),
deoarece textul criticat nu numai că nu reglementează competența materială și funcțională a persoanelor îndreptățite să emită actele de încetare a raporturilor de serviciu ale polițistului, ci deleagă acest atribut normativ, ce ține de domeniul legii organice, ministrului de resort, care este abilitat să emită ordine. Consecința imediată a acestei delegări neconstituționale este reprezentată, în plan juridic, de încălcarea obligației de respectare a supremației
Constituției
și a legilor. Așadar, ca urmare a acestor „delegări neconstituționale“ de a emite ordine în domenii ce țin de esența legii organice, ministrul de resort a emis Ordinul nr. 600/2005, nepublicat, făcând iluzoriu dreptul la apărare. În acest context, autorul invocă considerentele
Deciziei Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014 .
6.
Cu privire la critica de neconstituționalitate a
art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 , autorul apreciază, în esență, că, fiind vorba de o normă de incriminare a unei abateri disciplinare, textul nu conferă claritatea și previzibilitatea specifică unei norme de incriminare reglementate printr-o lege organică. De asemenea, se susține că polițistul aflat pe o funcție de execuție este transformat într-un simplu executant, consecința acestui fapt fiind lezarea drepturilor acestuia. Totodată, textul este lipsit de claritate, întrucât nu prevede dacă dispoziția primită de la șef trebuie să fie dată în scris și care sunt autoritățile abilitate să dea dispoziții polițistului.
7.
Referitor la critica de neconstituționalitate a
art. 61 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 360/2002 , autorul apreciază că textul este lipsit de claritate și precizie, deoarece nu prevede modalitatea în care polițistul ia la cunoștință de sancțiunea disciplinară, respectiv textul nu prevede obligația angajatorului de a-i comunica efectiv celui sancționat dispoziția de sancționare. De asemenea, autorul susține că, pe fondul neclarității textului contestat, angajatorul nu a comunicat decizia de sancționare, ci doar o adresă în care se menționau sancțiunea aplicată și motivele avute în vedere. Prin urmare, se susține că lipsa obligației comunicării și necomunicarea efectivă a deciziei de sancționare limitează dreptul la apărare al celui sancționat, drept ce presupune și posibilitatea de a contesta atât condițiile de formă și de fond ale deciziei de sancționare, cât și temeinicia actului de sancționare.
8.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a
art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 , autorul consideră că textul criticat nu oferă niciun fel de criteriu clar și previzibil privind organizarea, funcționarea și procedura după care își desfășoară activitatea Consiliul de disciplină. Aceste aspecte duc, în opinia autorului, la încălcarea principiului separației puterilor în stat, întrucât executivul edictează norme ce intră în atributul puterii legislative. De asemenea, se susține că textul de lege criticat nu definește noțiunea de „unitate de poliție“, respectiv dacă această sintagmă se referă și la polițiile orășenești și municipale sau numai la inspectoratele de poliție județene.
9.
În final, autorul apreciază că
art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002
este neconstituțional, întrucât nu se pot reglementa prin ordine ale ministrului de resort nașterea, modificarea și stingerea raportului de serviciu al polițistului, ci numai prin lege organică.
10.
Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
11.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
12.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții în materie.
13.
Avocatul Poporului apreciază că
art. 57 lit. b),
art. 61 alin. (1) teza întâi ș i
art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2006
sunt constituționale, făcând referire la punctele de vedere reținute în deciziile Curții Constituționale
nr. 1.146 din 4 decembrie 2007
și
nr. 539 din 12 iulie 2016 , iar dispozițiile
art. 22 alin. (7) ș i
art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2006
sunt neconstituționale, cu privire la acestea transmițând punctul său de vedere în mai multe dosare ale Curții Constituționale, cum ar fi, spre exemplu, dosarele nr. 1.183D/2015, nr. 925D/2015, nr. 91D/2016.
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2),
ale
art. 2,
3,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, prin raportare la data emiterii deciziei de sancționare, îl constituie dispozițiile
art. 22 alin. (7),
art. 57 lit. b),
art. 61 alin. (1) teza întâi,
art. 62 alin. (2) ș i ale
art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, în redactarea anterioară intrării în vigoare a
pentru modificarea și completarea
privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea
art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004
privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, având următorul cuprins:
–
Articolul 22
alin. (7) : „Competențele emiterii actelor administrative privind nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii.“;
–
Articolul 57
:
Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist, comise cu vinovăție: […]
b)
neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege;“;
–
Articolul 61
alin. (1) teza întâi : „Polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea […]“;
–
Articolul 62
alin. (2) : „Consiliile de disciplină se constituie și funcționează pe lângă șefii unităților de poliție și au caracter consultativ“;
–
Articolul 78
alin. (1) : „Procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițistului se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor.“
17.
Curtea reține că, ulterior învestirii instanței, dispozițiile
art. 61 alin. (1) ș i
art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002
au fost modificate prin
art. I pct. 8
și
9 din Legea nr. 81/2015
pentru modificarea și completarea
privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea
art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004
privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015. De asemenea,
art. 78 alin. (1)
din același act normativ a fost abrogat prin
art. I pct. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 21/2016
pentru modificarea și completarea
privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016.
18.
Curtea constată că dispozițiile criticate continuă să își producă efectele juridice în cauza dedusă judecății, astfel încât pot fi supuse controlului de constituționalitate, potrivit
Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea Constituțională a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
19.
În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3),
(4) și
(5)
referitor la statul de drept, principiul separației și echilibrului puterilor în stat și principiului calității actelor normative,
art. 11 alin. (1)
și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern,
art. 24 alin. (1)
care consacră dreptul la apărare,
art. 73 alin. (3) lit. j)
și
p)
referitor la domeniile legii organice,
art. 118 alin. (2)
privind forțele armate și
art. 148 alin. (2)
și (4) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă
art. 7 pct. 1
privind principiul legalității incriminării și pedepsei, „nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege“, și art. 8, referitor la dreptul la respectarea vieții private și de familie, din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .
20.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă cu privire la critica privind încălcarea dispozițiilor
art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002
că motivarea autorului se referă doar la încălcarea
art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală , deși sunt indicate și dispozițiile
art. 1 alin. (1)-(5),
art. 24 alin. (1),
art. 73 alin. (3) lit. p),
art. 118 alin. (2)
și
art. 148 alin. (2)
și
(4) din Constituție . Prin urmare, având în vedere că instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorului excepției în ce privește motivarea acesteia, Curtea va analiza excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 , prin raportare la cele ale
art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală .
21.
Curtea constată că asupra unor critici similare celor formulate în prezenta cauză s-a pronunțat prin Decizia
nr. 653 din 17 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 18 decembrie 2017.
22.
Curtea a reținut, cu acel prilej, că nu pot fi reținute motivele invocate de autorul excepției, respectiv cele pe care s-a fundamentat Decizia Curții Constituționale
nr. 392 din 2 iulie 2014 , referitoare la încălcarea textului din
Constituție
antereferit.
23.
Astfel, Curtea a observat că, prin deciziile
nr. 392 din 2 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014,
nr. 637 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015,
nr. 172 din 24 martie 2016,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, și
nr. 244 din 19 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, a constatat neconstituționalitatea unor texte din
care permiteau delegarea reglementării unor „elemente esențiale“ referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului, funcționar public cu statut special, către ministrul de resort care era abilitat să adopte ordine. Din analiza
art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 , Curtea a reținut că termenul „competențe“ are înțelesul de „persoană competentă“ să-și exercite atribuțiile. De asemenea, Curtea a statuat că desemnarea prin ordin a persoanelor competente să decidă asupra punerii la dispoziție nu constituie un „element esențial“ în ce privește modificarea raportului juridic de serviciu al polițistului, în sensul celor reținute de aceasta în jurisprudența sa, și că aceste aspecte pot fi reglementate prin ordin al ministrului, cu respectarea
art. 77
și
78 din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010 (a se vedea, în acest sens, paragraful 33 din Decizia
nr. 653 din 17 octombrie 2017 ).
24.
Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 57 lit. b),
art. 61 alin. (1) teza întâi ș i
art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002
prin raportare la
art. 1 alin. (3)-(5),
art. 11 alin. (1)
și (2),
art. 7 pct. 1
și
art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , Curtea a constatat că aceste texte prevăd faptele săvârșite de polițist ce constituie abateri disciplinare, procedura și termenul în care polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară și modul de constituire și funcționare a consiliilor de disciplină.
25.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a tuturor acestor norme, formulată din perspectiva unei lipse de claritate și previzibilitate, Curtea a constatat că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale referitoare la
art. 1 alin. (5) din Constituție , una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative ( Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală, iar o anumită suplețe poate fi de dorit, suplețe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens
Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010,
Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011,
Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau
Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013).
26.
Or, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate prevăd suficient de clar că neglijența manifestată de polițist în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege constituie abatere disciplinară, iar sancțiunea disciplinară poate fi contestată, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință de către polițist, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea. Prevederile legale mai sus amintite reglementează și modul de constituire și funcționare a consiliilor de disciplină. Ca atare, dispozițiile
art. 57 lit. b),
art. 61 alin. (1) ș i
art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002
au un conținut normativ clar și precis, pentru a putea fi aplicate, și oferă suficiente repere pentru ca destinatarul acestora să înțeleagă sensul lor, să își adapteze conduita și să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare.
27.
Cu privire la susținerea potrivit căreia
art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002
nu definește noțiunea de „unitate de poliție“, Curtea a reținut că, potrivit
art. 5 din Legea nr. 218/2002
privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, Poliția Română are următoarea structură organizatorică: Inspectoratul General al Poliției Române; unități teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția generală de poliție a municipiului București și inspectoratele județene de poliție; instituții de învățământ pentru formarea și pregătirea continuă a personalului; alte unități necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice poliției, înființate potrivit legii. În sensul
art. 7
și
8 din Legea nr. 218/2002 , Inspectoratul General al Poliției Române este unitatea centrală a poliției, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților de poliție subordonate, și este condus de un inspector general, cu rang de secretar de stat. Referitor la unitățile teritoriale din subordinea Inspectoratului General al Poliției Române, L egea nr. 218/2002, în capitolul II : Organizare și funcționare -
secțiunea a 2-a,
prevede că în municipiul București se organizează și funcționează, ca unitate cu personalitate juridică, Direcția generală de poliție a municipiului București, condusă de un director general, ajutat de adjuncți. În cadrul acesteia se organizează și funcționează unități de poliție ale sectoarelor, corespunzând organizării administrativ-teritoriale a acestuia. În cadrul sectoarelor se organizează și funcționează secții de poliție. Totodată, în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți. În municipii și orașe funcționează poliții municipale și orășenești, iar în comune, posturi de poliție. În funcție de întinderea teritoriului, numărul populației, de numărul și importanța obiectivelor economice, sociale și politice, în municipii pot fi înființate secții de poliție, iar în comunele cu sate și cătune dispersate pot fi înființate birouri de poliție. În urma acestei analize rezultă că noțiunea de „unitate de poliție“ este definită în cuprinsul
Legii nr. 218/2002 , astfel că urmează a fi respinsă critica privind neclaritatea prevederilor
art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002
(a se vedea în acest sens paragrafele 34-37 din Decizia
nr. 653 din 17 octombrie 2017 ).
28.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziei menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
29.
Referitor la critica de neconstituționalitate a
art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , Curtea reține că, prin
Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, a constatat neconstituționalitatea acestor dispoziții de lege. Curtea a reținut, în esență, că, potrivit a rt. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 298/2011 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 28 decembrie 2011, raporturile de serviciu ale polițiștilor se pot modifica prin: delegare, detașare, participare la misiuni internaționale, transfer, mutare, împuternicire pe o funcție de conducere și punere la dispoziție, și că elemente esențiale care conturează statutul profesiei de polițist sunt date în competența ministrului afacerilor interne care, prin acte administrative cu o putere juridică inferioară legii, este abilitat să reglementeze procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițistului, ceea ce aduce atingere dispozițiilor
art. 1 alin. (4)
și (5) și
art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție .
30.
Având în vedere dispozițiile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, și reținând că decizia de admitere a fost publicată la data de 23 iunie 2016, iar încheierea de sesizare a instanței de contencios constituțional în prezenta cauză este din data de 26 mai 2016, urmează a se respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 , ca devenită inadmisibilă.
31.
În aceste condiții, potrivit jurisprudenței Curții, în temeiul Deciziei
nr. 244 din 19 aprilie 2016 , prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform
art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă
(a se vedea în acest sens
Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18,
Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23, sau
Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40).
32.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992,
cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionică Dajboc în Dosarul nr. 415/121/2014* al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile
art. 22 alin. (7) ,
art. 57 lit. b) ,
art. 61 alin. (1) teza întâi
și
art. 62 alin. (2) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, în redactarea anterioară intrării în vigoare a
pentru modificarea și completarea
privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea
art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004
privind organizarea și funcționarea poliției judiciare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, excepție ridicată de același autor, în același dosar, al aceleiași instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.