Decizia nr. 106/2000

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, ridicată de Florin Manciu în Dosarul nr. 4.139/1998 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă avocat Gheorghe Dediu pentru autorul excepției, lipsind celelalte părți: Mariana Stoian, Florica Gabriela Andrei, Societatea Comercială "Malicom"-S.R.L. Calarasi și Nicolae David, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorului excepției solicita admiterea excepției, întrucât dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul penal sunt neconstituționale prin modul în care sunt aplicate de instanțe. Arata ca astfel se încalcă prevederile art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind nefondata, apreciind ca dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 16 din Constituție. Considera ca neaplicarea unitară a acestor dispoziții, invocată de autorul excepției ca argument principal de neconstituționalitate, poate fi rezolvată pe o alta cale, și anume aceea a recursului în interesul legii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 4.139/1998, Curtea Suprema de Justiție Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Florin Manciu, prin apărător.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile menționate încalcă prevederile constituționale cuprinse în: art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, precum și pe cele ale art. 23 alin. (9), potrivit cărora "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii". Se mai arata ca, prin modul în care este redactat, textul art. 215 alin. 2 din Codul penal nu asigura respectarea principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, prevăzut la art. 16 alin. (1), deoarece permite adoptarea unor soluții juridice diferite în situații similare. Autorul excepției se referă la fapta de punere în circulație de monede false, prevăzută la art. 282 alin. 2 din Codul penal, care a fost calificată de Curtea Suprema de Justiție uneori ca infracțiune unica, iar alteori în concurs de infracțiuni cu înșelăciunea calificată prevăzută la art. 215 alin. 2 din Codul penal. Calificarea diferita a aceleiași fapte, în cauze distincte, prin hotărâri judecătorești, reprezintă, în opinia autorului excepției, o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, privitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. De asemenea, considera ca dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul penal încalcă și dispozițiile art. 23 alin. (9) din Constituție, deoarece nu oferă posibilitatea reală ca orice pedeapsa să fie stabilită și aplicată numai în condițiile și în temeiul legii.

Curtea Suprema de Justiție-Secția penală, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, astfel cum sunt redactate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și ale art. 23 alin. (9) din Constituție. Împrejurarea ca, pentru fapte de punere în circulație de monede false, instanțele au pronunțat hotărâri contradictorii reprezintă o problemă de aplicare a legii, ce poate fi remediata pe calea unui recurs în interesul legii, iar nu una de contencios constituțional.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu încalcă nici unul dintre criteriile egalității în drepturi prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituție, ele aplicându-se fără deosebire de rasa, naționalitate, origine etnică, limba, religie, sex, opinie, apartenența politică, avere sau origine socială. Guvernul mai arata ca pronunțarea unor hotărâri contradictorii de către instanțele judecătorești nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare neunitara a legii, care poate fi soluționată pe calea recursului în interesul legii. De asemenea, nu se poate susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituție, deoarece acestea prevăd condițiile în care poate fi aplicată o pedeapsă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni."

Autorul excepției considera ca aceste dispoziții încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și în art. 23 alin. (9).

Textele menționate au următoarea redactare:

- art. 16 alin. (1) "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- art. 23 alin. (9) "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. De altfel, chiar autorul excepției nu invoca încălcarea acestui principiu fundamental prin modul de redactare a art. 215 alin. 2 din Codul penal, sustinand ca aplicarea sa neunitara de către instanțele judecătorești creează o inegalitate între cetățeni.

Curtea retine, de asemenea, ca dispozițiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu încalcă nici prevederile art. 23 alin. (9) din Constituție. Textul de lege criticat prevede o varianta agravantă a infracțiunii de înșelăciune, care se realizează atunci când înșelăciunea, în varianta simpla prevăzută la alin. 1 sau înșelăciunea în convenții prevăzută la alin. 3 se săvârșește în vreuna din condițiile prevăzute la alin. 2 al aceluiași articol. De asemenea, este prevăzută și pedeapsa (închisoare de la 3 la 15 ani), astfel încât nu se poate susține ca art. 215 alin. 2 din Codul penal nu oferă posibilitatea reală ca pedeapsa să fie stabilită și aplicată numai în condițiile și în temeiul legii. Totodată, la individualizarea pedepsei sunt aplicabile și dispozițiile prevăzute în Partea generală a Codului penal.

Curtea observa ca pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor soluții diferite cu privire la calificarea unor fapte de punere în circulație de bancnote false nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare neunitara a legii.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Florin Manciu în Dosarul nr. 4.139/1998 al Curții Supreme de Justiție - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iunie 2000.