Decizia nr. 4/1993

---------

Judecător Ioan Muraru

Judecător Viorel Mihai Ciobanu

Magistrat-asistent Gabriela Dragomirescu

Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , constata ca prin cererea înregistrată la Tribunalul Județean Bacau, Secția contencios administrativ, formând obiectul dosarului nr. 38/C/1992, Societatea de Pescuit Sportiv "Mreana", județul Bacau, a solicitat, în temeiul

Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , anularea precizarii din adresa nr. 7743/1992 a Inspectoratului de Poliție al Județului Bacau, prin care se condiționeaza, astfel cum pretinde

art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974

privind piscicultura și pescuitul, dreptul membrilor societății de a practica pescuitul sportiv de calitatea de membri ai Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România și de posedarea unui permis eliberat de aceasta. În motivarea cererii, reclamanta susține ca prevederea înscrisă în

art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974

a devenit, după adoptarea Constituției din 1991, discriminatorie și neconstitutionala, deoarece este de natura a bloca dreptul de libera asociere în vederea practicării pescuitului sportiv și se neagă ideea de pluralism, incalcandu-se astfel unul din drepturile fundamentale ale omului, și anume acela prevăzut de art. 37 din Constituție, care se referă la dreptul de asociere.

Atât prin cererea de chemare în judecata, cat și la termenul din 6 ianuarie 1993, reclamanta a solicitat trimiterea dosarului la Curtea Constituțională, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.

Inspectoratul de Poliție al Județului Bacau, deși legal citat la termenele din 18 decembrie 1992 și 6 ianuarie 1993, nu s-a prezentat în instanța, astfel că nu și-a exprimat punctul de vedere în legătură cu excepția de neconstituționalitate.

Tribunalul Județului Bacau, conformându-se dispozițiilor

art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , și-a exprimat opinia în legătură cu excepția de neconstituționalitate a

art. 16 din Legea nr. 12/1974 , arătând ca "după adoptarea Constituției României din 21 noiembrie 1991, aceasta prevedere legală a devenit neconstitutionala, blocand dreptul de libera asociere în vederea practicării pescuitului sportiv, incalcandu-se astfel și prevederile art. 37 alin. (1) din Constituție".

Fiind sesizată prin încheierea Tribunalului Județean Bacau din 6 ianuarie 1993,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

luând act de susținerea reclamantei și de poziția instanței de judecată, având în vedere dispozițiile art. 37 alin. (1), art. 49 și art. 150 alin. (1) din Constituție, ale

art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974 , precum și prevederile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Într-adevăr,

art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974

pretinde calitatea de membru al Asociației Generale a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi și permis eliberat de aceasta ca o persoană sa practice pescuitul sportiv în bazinele și zonele piscicole pe care asociația le are în folosință. Pe de altă parte, art. 37 alin. (1) din Constituție consacra dreptul de asociere, ce cuprinde posibilitatea cetățenilor de a se asocia, în mod liber, nu numai în partide politice și sindicate, ci și în alte tipuri de organizații, ligi și uniuni, cu scopul de a participa la viața politica, științifică, socială, culturală, sportiva sau de a-și realiza o serie de interese legitime comune. Acest drept fundamental, ca și celelalte drepturi și libertăți, poate fi restrâns numai în condițiile art. 49 alin. (1) din Constituție, adică "numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav". Și în orice caz, potrivit alin. (2) al art. 49 din Constituție: "Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății".

Deoarece

Legea nr. 12/1974

este anterioară Constituției, examinarea constituționalității prevederilor art. 16 alin. (1) din această lege trebuie facuta ținând seama și de dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".

Rezultă ca, dacă aprecierea este în sensul că

art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974

nu contravine art. 37 alin. (1) din Constituție, prevederile sale rămân în vigoare, iar dacă se apreciază ca sunt în contradictie cu actualele dispoziții constituționale, singura consecința posibila este constatarea abrogării totale sau parțiale a textului.

Fiind vorba însă de aplicarea unei legi anterioare Constituției la raporturi juridice stabilite după intrarea în vigoare a acesteia, obligația de a stabili dacă o prevedere legală contravine sau nu Constituției și, în consecința, dacă este abrogată total ori parțial sau este în vigoare revine organului care aplica legea, adică instanței de judecată. Curtea Constituțională urmează sa decidă asupra unei asemenea probleme numai, în mod excepțional, dacă instanța, nerespectand o obligație legală, nu s-a pronunțat ori dacă a hotărât ca legea anterioară Constituției este în vigoare și se invoca excepția de neconstituționalitate, precum și atunci când instanța apreciază ca un act normativ este neconstitutional, deși nu este vorba de aplicarea unei legi anterioare Constituției la raporturi juridice stabilite după intrarea în vigoare a acesteia, ci de efectele aplicării unei legi anterioare Constituției, respectiv raporturi juridice stabilite anterior intrării în vigoare a Constituției.

Fața de împrejurarea ca Tribunalul Județean Bacau, prin încheierea din 6 ianuarie 1993, și-a exprimat în mod expres și neechivoc opinia în sensul că prevederea cuprinsă în

art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974

este neconstitutionala, înseamnă ca a considerat-o abrogată, singura consecința posibila în cazul contrarietatii dintre o prevedere legală anterioară Constituției și normele acesteia. În aceste condiții, instanța trebuie să constate ca sunt aplicabile dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție și sa deducă consecințele ce se impun, iar nu sa sesizeze Curtea Constituțională, care nu se poate substitui instanței în stabilirea legii aplicabile litigiului.

În consecința, în mod "vadit nefondat", în sensul

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională și excepția urmează să fie respinsă ca atare. Reclamanta nu poate justifica un interes legitim pentru susținerea excepției în fața Curții Constituționale, deoarece, față de poziția exprimată, instanța este obligată sa deducă, în vederea stabilirii legii aplicabile, consecințele ce decurg din dispozițiile art. 150 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și art. 150 alin. (1) din Constituție, al art. 13 lit. A/c), art. 24 alin. (2) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională, în unanimitate,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate formulată de Societatea de Pescuit Sportiv "Mreana", cu sediul în Bacau, str. Aviatori, bl. 24, sc. A, ap. 1, județul Bacau, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 38/C/1992 aflat pe rolul Tribunalului Județean Bacau, Secția contencios administrativ.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată la 10 februarie 1993.