Convenția din 24 aprilie 1967

Articolul 1

Fiecare parte contractantă se angajează să asigure conformitatea legislației sale cu dispozițiile părții a II-a a prezentei convenții și sa notifice secretarului general al Consiliului Europei măsurile luate în acest scop.

Articolul 2

Fiecare parte contractantă se angajează sa ia în considerare dispozițiile enunțate în partea a III-a a prezentei convenții și, dacă le acorda efect sau, după ce le-a acordat efect, încetează sa mai acorde efect oricăreia dintre dispoziții, ea va trebui sa notifice aceasta secretarului general al Consiliului Europei.

Articolul 3

Prezenta convenție privește numai instituția juridică a adopției unui copil care, în momentul în care adoptatorul solicita adoptia, nu a împlinit vârsta de 18 ani, nu este sau nu a fost căsătorit și nu este socotit major.

Articolul 4

Adoptia nu este valabilă decît dacă este pronunțată de o autoritate judiciară sau administrativă, denumita în continuare autoritate competentă.

Articolul 5

1. Sub rezerva paragrafelor 2-4 ale prezentului articol, adoptia nu este pronunțată decît dacă cel puțin consimtamintele următoare au fost acordate și nu au fost retrase:

a) consimțământul mamei și, în cazul în care copilul este legitim, cel al tatălui sau, dacă nu exista nici tata, nici mama care să poată consimți, consimțământul oricărei persoane sau al oricărui organism care ar fi abilitat sa exercite drepturile părintești în aceasta privinta;

b) consimțământul soțului adoptatorului.

2. Nu este permis autorității competente:

a) de a renunța sa ia consimțământul uneia dintre persoanele vizate la paragraful 1 de mai sus; sau

b) de a trece peste refuzul consimtamintului uneia dintre persoanele sau organismele vizate la mentionatul paragraf 1, decît pentru motive excepționale determinate prin legislație.

3. Dacă tatăl sau mama este lipsită de drepturile sale părintești față de copil sau, în orice caz, de dreptul de a consimți la adopție, legislația poate să prevadă că nu se va cere consimțământul sau.

4. Consimțământul unei mame la adoptia copilului sau nu va fi acceptat decît dacă este dat după naștere, la expirarea termenului prevăzut în legislație și care nu trebuie să fie mai mic de 6 saptamini sau, dacă nu se specifică un termen, în momentul în care, potrivit avizului autorității competente, mama va fi putut să se restabileasca îndeajuns ca urmare a nașterii.

5. În prezentul articol, se înțelege prin tata și mama persoanele care în mod legal sunt părinții copilului.

Articolul 6

1. Legislația nu poate permite adoptia unui copil decît de către doua persoane unite prin căsătorie, fie ca adopta simultan, fie succesiv, sau de către un singur adoptator.

2. Legislația nu poate permite o noua adopție a unui copil decît într-unul sau mai multe din următoarele cazuri:

a) când este vorba de un copil adoptiv al soțului adoptatorului;

b) când precedentul adoptator a decedat;

c) când precedenta adopție este anulată;

d) când precedenta adopție a încetat.

Articolul 7

1. Un copil nu poate fi adoptat decît dacă adoptatorul a atins vârsta minimă în acest scop, aceasta vârsta neputind fi mai mica de 21 de ani, nici mai mare de 35 de ani.

2. Totuși, legislația poate să prevadă posibilitatea de derogare de la condiția virstei minime:

a) dacă adoptatorul este tatăl sau mama copilului; sau

b) ținând seama de circumstanțe excepționale.

Articolul 8

1. Autoritatea competența nu va pronunța o adopție decît dacă și-a format convingerea ca adoptia va fi în interesul copilului.

2. În fiecare caz autoritatea competentă va da o deosebită importanța, în asa fel încât aceasta adopție să-i ofere copilului un cămin stabil și armonios.

3. Ca regula generală, autoritatea competentă nu va considera îndeplinite condițiile mai sus citate dacă diferența de vârsta între adoptator și copil este sub cea care separa în mod obișnuit părinții de copiii lor.

Articolul 9

1. Autoritatea competența nu va pronunța o adopție decît după o ancheta corespunzătoare privind adoptatorul, copilul și familia sa.

2. Ancheta va trebui, corespunzător fiecărui caz, sa cuprindă printre altele, următoarele elemente:

a) personalitatea, starea sănătății și situația economică a adoptatorului, viața sa familială, condițiile de locuit, aptitudinea sa de educare a copilului;

b) motivele pentru care adoptatorul dorește sa adopte copilul;

c) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soți solicita sa adopte un copil, celălalt soț nu se asociaza la cerere;

d) potrivirea reciprocă între copil și adoptator, durata perioadei în care el a fost încredințat în grija sa;

e) personalitatea și starea sănătății copilului; dacă nu exista interdicție legală, antecedentele copilului;

f) sentimentul copilului cu privire la adoptia propusă;

g) religia adoptatorului și religia copilului, dacă este cazul.

3. Aceasta ancheta va trebui să fie încredințată unei persoane sau unui organism recunoscut prin lege sau agreat în acest scop de către o autoritate judiciară sau administrativă. Ea va trebui, în măsura posibilului, să fie efectuată de lucrători sociali calificați în acest domeniu prin pregătirea sau experienta lor.

4. Dispozițiile prezentului articol nu afectează cu nimic puterea și obligația autorității competente de a obține toate informațiile sau dovezile care fac sau nu obiectul anchetei și pe care le considera ca putind fi utile.

Articolul 10

1. Adoptia conferă adoptatorului, cu privire la copilul adoptat, drepturile și îndatoririle de orice natura care sunt cele ale unui tata sau ale unei mame cu privire la copilul sau legitim.

Adoptia conferă adoptatului, față de adoptator, drepturile și îndatoririle de orice natura ale unui copil legitim față de tatăl sau de mama sa.

2. De îndată ce se nasc drepturile și îndatoririle vizate la paragraful 1 al prezentului articol, drepturile și îndatoririle de aceeași natura dintre adoptat și tatăl sau mama sa sau orice altă persoană sau organisme încetează sa existe. Totuși, legislația poate prevedea ca soțul adoptatorului să-și păstreze drepturile și îndatoririle față de adoptat, dacă acesta este copilul sau legitim, nelegitim sau adoptiv.

Cu toate acestea, legislația poate menține pentru părinți obligația alimentara față de copil, obligația de întreținere, de a-i asigura o situație, de a-l inzestra, în cazul în care adoptatorul nu aduce la îndeplinire una dintre aceste obligații.

3. Ca regula generală, adoptatul va putea fi în măsura sa dobindeasca numele de familie al adoptatorului sau sa-l adauge la propriul sau nume de familie.

4. Dacă un părinte firesc are drept de folosință asupra bunurilor copilului sau, dreptul de folosință al adoptatorului asupra bunurilor adoptatului poate, în pofida paragrafului 1 al prezentului articol, să fie limitat prin legislație.

5. În materie succesorală, în măsura în care legislația da copilului legitim un drept la succesiunea tatălui sau mamei sale, copilul adoptat este tratat în aceasta privinta la fel ca și copilul legitim al adoptatorului.

Articolul 11

1. Dacă copilul adoptat nu are, în cazul adopției de către o singura persoana, cetățenia adoptatorului sau, în cazul adopției de către soți, cetățenia lor comuna, partea contractantă ai carei cetățeni sunt adoptatorul sau adoptatorii va înlesni dobindirea de către copil a cetateniei acestora.

2. Pierderea cetateniei, care ar putea rezultă din adopție, este subordonata posesiei sau dobândirii unei alte cetățenii.

Articolul 12

1. Numărul de copii care pot fi adoptati de un singur adoptator nu va fi limitat prin legislație.

2. Nu se va interzice prin legislație unei persoane sa adopte un copil pentru motivul ca ea are sau ar putea avea un copil legitim.

3. Dacă adoptia imbunatateste situația juridică a copilului, nu se va putea interzice prin legislație, unei persoane, sa adopte copilul sau nelegitim.

Articolul 13

1. Atita vreme cît adoptatul nu este major, adoptia nu poate fi revocată decît prin decizia unei autorități judiciare sau administrative pentru motive grave și numai dacă revocarea pentru asemenea motive este admisă prin legislație.

2. Paragraful precedent nu privește cazurile în care:

a) adoptia este nulă;

b) adoptia încetează ca urmare a legitimării adoptatului de către adoptator.

Articolul 14

Când anchetele efectuate pentru aplicarea art. 8 și 9 din prezenta convenție se vor raporta la o persoană care are sau a avut reședința pe teritoriul unei alte părți contractante, aceasta parte contractantă va face tot posibilul ca informațiile necesare care îi sunt cerute să fie transmise fără întârziere. Autoritățile pot comunică direct între ele în acest scop.

Articolul 15

Se vor lua măsuri pentru interzicerea oricărui cistig nejustificat provenind din încredințarea unui copil în vederea adopției sale.

Articolul 16

Fiecare dintre părțile contractante păstrează facultatea de a adopta dispoziții mai favorabile pentru copilul adoptat.

Articolul 17

Adoptia nu poate fi pronunțată decît dacă copilul a fost încredințat în grija adoptatorilor o perioadă îndeajuns de lungă pentru ca autoritatea competentă să poată în mod rațional sa aprecieze relațiile care s-ar stabili între ei, dacă adoptia ar fi pronunțată.

Articolul 18

Autoritățile publice vor veghea la promovarea și buna funcționare a instituțiilor publice sau private cărora pot să se adreseze cei care doresc sa adopte sau să fie adoptat un copil, în vederea obținerii de sprijin și de sfaturi.

Articolul 19

Aspectele sociale și juridice ale adopției vor figura în programele de pregătire a lucrătorilor sociali.

Articolul 20

1. Se vor lua măsuri ca o adopție să poată interveni, dacă este cazul, fără ca identitatea adoptatorului să fie dezvaluita familiei copilului.

2. Se vor lua măsuri pentru a se reglementa sau a se permite ca procedura adopției să se desfășoare în ședința secreta.

3. Adoptatorul și adoptatul vor putea obține documente extrase din registrele publice, al căror conținut atesta faptul, data și locul nașterii adoptatului, dar nu dezvaluie în mod expres adoptia și nici identitatea părinților firești.

4. Registrele publice vor fi ținute sau, cel puțin, conținutul lor va fi reprodus în asa fel încât persoanele care nu au un interes legitim sa nu poată a afla faptul ca o persoană a fost adoptată sau, dacă acest fapt este cunoscut, identitatea părinților firești.

Articolul 21

1. Prezenta convenție este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificată sau acceptată. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse pe lângă secretarul general al Consiliului Europei.

2. Convenția va intra în vigoare după 3 luni de la data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare sau de acceptare.

3. Ea va intra în vigoare, față de orice stat semnatar care o va ratifica sau accepta ulterior, după 3 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare sau de acceptare.

Articolul 22

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenții, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al consiliului sa adere la prezenta convenție.

2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lângă secretarul general al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare, care va produce efect după 3 luni de la data depunerii sale.

Articolul 23

1. Orice parte contractantă poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa desemneze teritoriul sau teritoriile cărora urmează sa li se aplice prezenta convenție.

2. Orice parte contractantă poate, în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sau în orice alt moment următor, sa extindă aplicarea prezentei convenții, prin declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei, la orice alt teritoriu desemnat în declarație, ale cărui relații internaționale le asigura sau pentru care este abilitata sa stipuleze.

3. Orice declarație facuta în temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasă în ceea ce privește orice teritoriu desemnat prin aceasta declarație, în condițiile prevăzute la art. 27 din prezenta convenție.

Articolul 24

1. Orice parte contractantă, a carei legislație prevede mai mult decît o formă de adopție, va avea facultatea să aplice numai uneia dintre aceste forme dispozițiile paragrafelor 1, 2, 3 și 4 ale art. 10 din prezenta convenție și paragrafelor 2 și 3 ale art. 12.

2. Partea contractantă care folosește aceasta facultate o va notifica secretarului general al Consiliului Europei în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sau când va face o declarație potrivit paragrafului 2 al art. 23 din prezenta convenție, și va indica modalitățile de exercitare a acestei facultăți.

3. Aceasta parte contractantă poate pune capăt exercitării acestei facultăți; ea va aviza despre aceasta pe secretarul general al Consiliului Europei.

Articolul 25

1. Orice parte contractantă poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sau când va face o declarație potrivit paragrafului 2 al art. 23 din prezenta convenție, sa formuleze cel mult două rezerve cu privire la dispozițiile părții a II-a a acesteia.

Rezerve cu caracter general nu sunt permise; fiecare rezerva nu poate fi formulată decît cu privire la o singura dispoziție.

Fiecare rezerva va avea efect timp de 5 ani cu începere de la intrarea în vigoare a prezentei convenții față de partea avută în vedere. Ea va putea fi reînnoită pentru perioade succesive de cîte 5 ani, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei înaintea expirării fiecărei perioade.

2. Fiecare parte contractantă poate retrage, total sau în parte, o rezervă facuta de ea în temeiul paragrafului precedent, printr-o declarație adresată secretarului general al Consiliului Europei și care va produce efect la data primirii sale.

Articolul 26

Fiecare parte contractantă va comunică secretarului general al Consiliului Europei numele și adresa autorităților cărora li se pot transmite cererile prevăzute de art. 14.

Articolul 27

1. Prezenta convenție va rămâne în vigoare fără limita de durata.

2. Orice parte contractantă va putea, în ceea ce o privește, sa denunțe prezenta convenție adresind o notificare secretarului general al Consiliului Europei.

3. Denunțarea va produce efect după 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.

Articolul 28

Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei și oricărui stat care a aderat la prezenta convenție:

a) orice semnare;

b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare;

c) orice data de intrare în vigoare a prezentei convenții potrivit art. 21;

d) orice notificare primită în aplicarea dispozițiilor art. 1;

e) orice notificare primită în aplicarea dispozițiilor art. 2;

f) orice declarație primită în aplicarea dispozițiilor paragrafelor 2 și 3 ale art. 23;

g) orice informație primită în aplicarea dispozițiilor paragrafelor 2 și 3 ale art. 24;

h) orice rezerva formulată în aplicarea dispozițiilor paragrafului 1 din art. 25;

i) reînnoirea oricărei rezerve, efectuată în aplicarea dispozițiilor paragrafului 1 din art. 25;

j) retragerea oricărei rezerve, efectuată în aplicarea dispozițiilor paragrafului 2 al art. 25;

k) orice notificare formulată în aplicarea dispozițiilor art. 26;

l) orice notificare primită în aplicarea dispozițiilor art. 27 și data la care denunțarea va produce efect.

Drept pentru care subsemnatele, autorizate în acest scop, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Strasbourg, astăzi 24 aprilie 1967, în limbile franceza și engleza, ambele texte având aceeași valabilitate, într-un singur exemplar, care se va depune în arhivele Consiliului Europei.

Secretarul general al Consiliului Europei va comunică copie certificată conformă, fiecăruia dintre statele semnatare și care adera.