Decizia nr. 199/2000
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 alin. 1 și alin. ultim și a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 alin. 1 și alin. ultim și a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fundația pentru tineret Iași în Dosarul nr. 3.061/1999 al Curții de Apel Iași - Secția comercială.
La apelul nominal se prezintă Corneliu Prepelita, reprezentantul Fundației pentru tineret Iași, și avocat Nicolae Volovat pentru Societatea Comercială "Juventus"-S.A. Iași. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Fundației pentru tineret Iași solicita admiterea excepției și constatarea neconstitutionalitatii dispozițiilor art. 581 alin. 1 și ultim și a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă printr-o decizie de interpretare, în sensul constatării caracterului vremelnic al ordonanței președințiale până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii pronunțate asupra fondului procesului. Se arata ca aceste dispoziții contravin și prevederilor
Decretului-lege nr. 150/1990 . Se depune în copie proiectul Legii privind reglementarea situației juridice a administrării patrimoniului fostei Uniuni a Tineretului Comunist din România, aprobat de Camera Deputaților în ședința din 10 octombrie 2000. În final, se arata ca Fundația pentru tineret Iași își menține motivele de neconstituționalitate invocate cu ocazia ridicării excepției.
Reprezentantul Societății Comerciale "Juventus"-S.A. Iași arata ca solicitarea autorului excepției privind pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii de interpretare, în sensul că ordonanța președințială este vremelnică și executorie până în momentul în care hotărârea instanței este definitivă și irevocabilă, contravine dispozițiilor
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Se mai arata ca excepția a fost ridicată pentru tergiversarea soluționării în fond a cauzei, iar nu pentru ca textele de lege criticate ar fi neconstituționale. Se mai susține ca ordonanța președințială este o procedură specială prin care instanța, la cererea părții interesate, poate lua măsuri vremelnice în cazuri grabnice, măsurile având caracter provizoriu și nebeneficiind de autoritate de lucru judecat. În final, se arata ca textele criticate nu încalcă nici una dintre dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. De aceea se solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. În ceea ce privește solicitarea autorului excepției referitoare la pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii de interpretare se arata ca potrivit
art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției". Textul art. 582 din Codul de procedură civilă, prevăzând posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva ordonanței președințiale, demonstreaza ca principiul accesului liber la justiție este respectat. Se solicita respingerea excepției ca fiind nefondata.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin Încheierea din 18 aprilie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 3.061/1999, Curtea de Apel Iași - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 581 alin. 1 și alin. ultim și a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fundația pentru tineret Iași.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textele de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3), referitoare la statul de drept, art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2), referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21, privind accesul liber la justiție, art. 49 alin. (2), privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 51, privind respectarea Constituției și a legilor, art. 54, referitoare la exercitarea drepturilor și a libertăților cu buna-credința, și a celor cuprinse în art. 123, privind înfăptuirea justiției.
Se arata ca textele criticate nu circumstantiaza caracterul vremelnic și executoriu al ordonanței președințiale și nici exercitarea căilor de atac împotriva soluției pronunțate asupra fondului dreptului. Astfel ordonanța președințială, dintr-un instrument de drept cu scop reparatoriu, se transforma într-un instrument de cauzare de pagube, "de golire a unui drept de substanța sa". Se solicita Curții Constituționale sa pronunțe "o decizie de interpretare" în sensul vremelniciei ordonanței președințiale până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii pronunțate asupra fondului dreptului. De asemenea, se considera ca aceasta interpretare se impune și cu privire la posibilitatea exercitării căilor de atac asupra ordonanței președințiale.
Autorul excepției considera ca judecătorul care aplica legea trebuie să aibă în vedere nu numai textul în sine al procedurii civile, ci, înainte de toate, textele constituționale ce au forta juridică suprema. De asemenea, se arata ca prin normele criticate se încalcă și dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituție, deoarece sunt lezate dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Curtea de Apel Iași - Secția comercială, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată. Astfel, se arata ca textul art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă stabilește doua dintre condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanța președințială, și anume urgenta și caracterul vremelnic al măsurii ce se solicita a fi luată pe aceasta cale, iar din aceasta din urma decurge și cea de-a treia condiție, aceea ca măsura luată sa nu prejudicieze fondul cauzei. În pofida caracterului vremelnic al măsurilor luate pe calea ordonanței președințiale, acestea pot sa rămână definitive dacă partea împotriva căreia au fost luate nu mai urmează calea dreptului comun. Aceasta lipsa de diligenta a părții nu schimba caracterul vremelnic al ordonanței președințiale. De aceea se arata ca textele criticate nu intră în contradictie cu dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției: art. 1 alin. (3) referitor la principiul statului de drept, art. 16 referitor la "egalitatea cetățenilor", art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 49 alin. (2) privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 51 privind respectarea Constituției și a legilor, art. 54 privind exercitarea drepturilor și a libertăților și art. 123 privind înfăptuirea justiției. În aceeași opinie se mai arata ca, "în lumina principiilor constituționale mai sus expuse, prin art. 582 din Codul de procedură civilă au fost inserate cai de atac, tocmai pentru a se asigura accesul liber la justiție al fiecărei părți și a nu fi îngrădite drepturile și libertățile de care se bucura fiecare cetățean al României". În fine, se apreciază ca textele art. 581 și 582 sunt în concordanta cu prevederile constituționale invocate.
Potrivit
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca măsurile dispuse prin ordonanța președințială prevăzută la art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă au un caracter vremelnic, iar urgenta acestora este cerută în scopul de a nu se prejudicia drepturi și interese legitime. Ratiunea reglementării nu este aceea de a se soluționa fondul cauzei, ordonanțele neavând putere de lucru judecat. Art. 582 din același cod reglementează exercitarea căilor de atac: apel, recurs și contestație la executare, prin care se realizează accesul liber la justiție al celui interesat. Se mai arata ca procedura ordonanței președințiale, ca procedura de judecată, în întregul ei, este stabilită prin lege în conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, astfel încât nu se poate admite ca reglementarea acestei instituții ar fi contrară principiilor constituționale invocate în motivarea excepției.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile celeilalte părți, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 581 alin. 1 și alin. ultim și pe cele ale art. 582 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
- Art. 581 alin. 1 și alin. ultim: "Instanța va putea sa ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. [...]
Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.";
- Art. 582: "Ordonanța este supusă apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Instanța de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, putând sa oblige partea la depunerea unei cauțiuni.
Termenul de recurs este de 5 zile și curge de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsa.
Apelul și recursul se judeca de urgenta și, cu precădere, cu citarea părților.
Împotriva executării ordonanțelor președințiale se poate face contestație."
Textele constituționale invocate în motivarea excepției sunt următoarele:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate";
- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";
- Art. 20 alin. (2): "Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";
- Art. 49 alin. (2): "Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";
- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";
- Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți.";
- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii. (2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 alin. 1 și alin. ultim și a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, Curtea constata ca reglementarea prin aceste texte de lege a unei proceduri speciale prin care instanța de judecată poate ordonă măsuri vremelnice în cazuri grabnice, precum și prevederea căilor de atac împotriva ordonanței președințiale (apel, recurs, contestație la executare) nu contravin în nici un mod textelor constituționale invocate în motivarea excepției de către autorul acesteia, ci, dimpotriva, constituie o expresie a aplicării acestora.
Astfel sunt respectate prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", întrucât textele de lege criticate cuprind norme procedurale, iar acestea sunt stabilite printr-o lege (care, în speta, este Codul de procedură civilă).
Curtea constata ca sunt respectate și prevederile art. 1 alin. (3) din Constituție, referitoare la statul de drept, deoarece reglementarea instituției ordonanței președințiale prin dispozițiile art. 581 alin. 1 și alin. ultim, precum și prin cele ale art. 582 din Codul de procedură civilă nu contravine nici uneia dintre valorile supreme garantate prin acest text (demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic).
Din aceeași perspectiva Curtea retine, de asemenea, ca dispozițiile legale criticate nu aduc atingere nici dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și, prin urmare, nici prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituție (referitoare la prioritatea reglementărilor internaționale în cazul în care exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne), deoarece nu conțin prevederi prin care să fie încălcat dreptul oricărei persoane "[...] la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanța independenta și impartiala, instituită de lege". Într-adevăr, instanța de judecată (instituită de lege, independenta și impartiala) poate ordonă măsuri vremelnice în cazuri grabnice (prevăzute de art. 581 alin. 1 din Codul de procedură civilă), într-un termen mai scurt decât "termenul rezonabil" cerut de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea mai constata ca principiul egalității în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție, nu are nici o legătură cu cauza, pentru ca art. 581 alin. 1 și alin. ultim și art. 582 din Codul de procedură civilă nu creează privilegii sau discriminări între cetățeni.
Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție, Curtea constata, de asemenea, ca nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgenta instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo ingradire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, ci, dimpotriva, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiției prin cerere de ordonanța președințială (în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări).
Totodată, posibilitatea atacarii cu apel și cu recurs a ordonanței președințiale sau a contestarii executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectari a accesului liber la justiție.
Curtea mai constata că nu au incidența în cauza prevederile art. 49 alin. (2) din Constituție, deoarece textele de lege criticate nu restrang exercițiul unor drepturi sau libertăți fundamentale și, prin urmare, nu se pune nici problema limitelor sau a proportionalitatii unei restrangeri.
De asemenea, nu sunt incidente în speta nici prevederile art. 54 din Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu buna-credința a drepturilor și libertăților constituționale, textele de lege criticate neavând ca obiect reglementarea și exercitarea unor asemenea drepturi.
Curtea observa ca invocarea de către autorul excepției a încălcării prevederilor art. 123 din Constituție nu are nici o relevanta, întrucât instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonanței președințiale, nu este de natura sa aducă atingere infaptuirii în numele legii a justiției și, totodată, nici independentei judecătorilor și a supunerii lor numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul constituțional amintit.
Curtea constata ca solicitarea autorului excepției privind pronunțarea de către Curtea Constituțională a unei decizii de interpretare este inadmisibila, deoarece, în conformitate cu prevederile
art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată "Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".
Pe de altă parte, Curtea constata ca susținerile autorului excepției privind necesitatea interpretării de către Curte a dispozițiilor art. 581 alin. 1 și alin. ultim și a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, întrucât unele hotărâri judecătorești ar fi nedrepte, inechitabile și abuzive, nu constituie argumente în favoarea pronunțării unei decizii în acest sens, îndreptarea acestora fiind posibila, potrivit art. 128 din Constituție, prin exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, prevăzute de lege").
Asa fiind, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 581 alin. 1 și alin. ultim și a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Fundația pentru tineret Iași în Dosarul nr. 3.061/1999 al Curții de Apel Iași - Secția comercială.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 octombrie 2000.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu Întrucât magistratul-asistent Laurentiu Cristescu se afla în incapacitate temporară de muncă, în locul sau semnează, în temeiul art. 261 din Codul de procedură civilă, magistrat-asistent șef, Claudia Miu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.