Decizia nr. 423/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 1.108/230/2015 al Judecătoriei Filiași, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 480 D/2016.

2. La apel se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se arată, în acest sens, că soluția legislativă criticată a fost introdusă de către legiuitor în cuprinsul Codului de procedură penală în vigoare, ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii din 4 august 2005, în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, paragraful 21, prin care s-a constatat că procurorii români, care acționează în calitate de magistrați ai Ministerului Public, nu răspund cerințelor de independență față de executiv.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 12 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.108/230/2015, Judecătoria Filiași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public într-o cauză penală având ca obiect soluționarea unei cereri de confirmare a redeschiderii urmăririi penale. Cu prilejul soluționării acestui dosar, Judecătoria Filiași a apreciat că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât constituționalitatea prevederilor art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prilej cu care Curtea Constituțională a pronunțat

Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015 , prin care a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (4) și a constatat că soluția legislativă potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăște "fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului" este neconstituțională. Or, conform

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Împotriva acestei soluții a Judecătoriei Filiași a fost formulat apel, conform

art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Curtea de Apel Craiova a admis apelul, desființând, în parte, încheierea de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă, și a trimis cauza la Judecătoria Filiași, în vederea sesizării Curții Constituționale.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate reprezentantul Ministerului Public, autor al excepției, susține că supunerea ordonanței de redeschidere a urmăririi penale confirmării judecătorului de cameră preliminară încalcă prevederile art. 21 și art. 132 alin. (1) din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție și la statutul procurorilor. Se arată, în acest sens, că, potrivit normei constituționale de la art. 132 alin. (1), procurorii își desfășoară activitatea conform principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. Se arată, de asemenea, că, potrivit principiului controlului ierarhic, Ministerul Public are o structură piramidală, fiecare procuror fiind subordonat unității de pachet din care face parte, conducătorul de parchet fiind subordonat la rândul său conducătorului parchetului ierarhic superior, și, în vârful acestei construcții piramidale aflându-se Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În aceste condiții, se susține că judecătorul de cameră preliminară, care confirmă sau infirmă ordonanța de redeschidere a urmăririi penale, încalcă principiul constituțional al subordonării ierarhice, prevăzut la art. 132 alin. (1) din Constituție, exercitând o funcție procesuală cu încălcarea dispozițiilor constituționale anterior referite. Se precizează că, potrivit art. 3 din Codul de procedură penală, funcțiile judiciare se exercită separat. Totodată, se susține că, în situația în care judecătorul de cameră preliminară nu confirmă ordonanța de redeschidere a urmăririi penale, încheierea prin care se pronunță această soluție având caracter definitiv, se încalcă prevederile art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție, indiferent de titularul cererii de redeschidere a urmăririi penale. Se observă că, în ipoteza în care redeschiderea urmăririi penale a fost dispusă de procuror ca urmare a apariției unor fapte sau împrejurări noi, din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care s-a întemeiat clasarea, ordonanța de redeschidere a urmăririi penale este supusă tot confirmării judecătorului de cameră preliminară, și nu procurorului ierarhic superior, aspect ce contravine prevederilor art. 132 alin. (1) din Constituție.

6. Judecătoria Filiași, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia cu privire la prezenta excepție de neconstituționalitate.

7. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 496 din 23 iunie 2015 , paragrafele 16-23, 25-26, 30-34, 38. Se opinează că dispozițiile art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât acestea dau părților dreptul să apeleze la o instanță de judecată care să se bucure de o deplină jurisdicție și nu limitează dreptul acestora la apărare, la folosirea căilor ordinare de atac, conferindu-le toate garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil. Se susține, totodată, că textul criticat nu contravine nici dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Constituție, întrucât, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 126 alin. (1), art. 131 alin. (2) și art. 132 alin. (1) din Constituție, rezultă că procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției, fără însă a putea înfăptui justiția, atribuție ce revine instanțelor judecătorești.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea reține, însă, că sunt criticate, în realitate, prevederile art. 335 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală.

12. Ulterior sesizării Curții, prin Încheierea din 12 aprilie 2016, dispozițiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal,

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Curtea reține că noua reglementare a preluat soluția legislativă de la art. 335 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală. Textul criticat are următorul cuprins: "Redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității."

13. Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale art. 21 și art. 132 alin. (1) din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție și la statutul procurorilor.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit art. 273 din Codul de procedură penală din 1968, reluarea urmării penale în caz de redeschidere era de competența exclusivă a procurorului, prevederile alin. (2) al articolului anterior menționat arătând doar că redeschiderea urmăririi penale se dispune de procuror prin ordonanță. Spre deosebire de vechea reglementare, conform art. 335 alin. (4) din actualul Cod de procedură penală, instituția redeschiderii urmăririi penale nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară. Această nouă abordare a legiuitorului a avut ca scop punerea instituției redeschiderii urmăririi penale în acord cu prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârilor din 22 mai 1998, 3 iunie 2003 și 4 august 2005, în cauzele Vasilescu împotriva României, paragraful 41, Pantea împotriva României, paragraful 236, și Stoianova și Nedelcu împotriva României, paragraful 21, prin care s-a constatat că procurorii români, care acționează în calitate de magistrați ai Ministerului Public, nu răspund cerințelor de independență față de executiv. Totodată, prin hotărârea pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României, paragraful 21, instanța europeană a constatat necesitatea ca posibilitatea acordată parchetului de a redeschide urmărirea penală să fie supusă autorizării unei instanțe naționale care să fie obligată să examineze temeinicia unei astfel de cereri, în sensul aprecierii dacă redeschiderea cazului nu este inechitabilă sau perioada scursă de la încetarea anchetei nu este excesivă. De asemenea, Curtea a constatat că lipsurile care apar în realizarea anchetelor inițiale nu sunt imputabile reclamanților și nu trebuie să îi pună pe aceștia în situații defavorabile. Astfel, procedura confirmării de către judecătorul de cameră preliminară a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale reprezintă un remediu împotriva puterii discreționare a procurorului de a reactiva procesul penal.

15. Prin

Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 22 septembrie 2015, Curtea a statuat că dispozițiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală reglementează reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere a acesteia, arătând că, sub sancțiunea nulității, redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară și că același alineat prevede că asupra legalității și temeiniciei ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară hotărăște prin încheiere motivată, în camera de consiliu, fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului, încheierea judecătorului de cameră preliminară, pronunțată în acest sens, fiind definitivă.

16. Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că procedura de confirmare de către judecătorul de cameră preliminară a redeschiderii urmăririi penale astfel reglementată constituie, prin urmare, o garanție procesuală a caracterului echitabil al actului de redeschidere a urmăririi penale acordată participanților la procesul penal, conform dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție și cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenție.

17. S-a constatat, totodată, că urmărirea penală poate fi reluată în caz de încetare a cauzei de suspendare, de restituire a cauzei de către judecătorul de cameră preliminară sau de redeschidere a urmăririi penale.

18. Curtea a reținut că dispozițiile art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală reglementează trei cazuri de redeschidere a urmăririi penale de către procuror, din oficiu. Potrivit alin. (1) al art. 335 mai sus arătat, redeschiderea urmăririi penale are loc atunci când procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția clasării constată că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia soluția clasării. În acest caz, procurorul ierarhic superior infirmă ordonanța de clasare și dispune redeschiderea urmăririi penale, restituind dosarul organului de cercetare penală, potrivit art. 317 din Codul de procedură penală. Conform art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale poate fi dispusă și în situația în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea. În acest caz, procurorul revocă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale. În fine, potrivit art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală, procurorul revocă ordonanța de renunțare la urmărire penală și dispune redeschiderea urmăririi penale când constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite conform art. 318 alin. (3) din același cod.

19. Curtea a reținut, de asemenea, că situațiilor procesuale anterior analizate le sunt aplicabile dispozițiile art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, conform cărora redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, în termen de cel mult 3 zile, sub sancțiunea nulității. În vederea pronunțării unei soluții în acest sens, judecătorul de cameră preliminară este obligat să verifice atât legalitatea, cât și temeinicia ordonanței de redeschidere a urmăririi penale.

20. Verificarea legalității ordonanței de redeschidere a urmăririi penale constă în analiza realizată de judecătorul de cameră preliminară cu privire la îndeplinirea condițiilor legale pentru reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere, respectiv faptul că, în drept, în cauză este aplicabilă una dintre situațiile prevăzute la art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală. Neîndeplinirea condițiilor de legalitate anterior arătate determină infirmarea ordonanței de redeschidere a urmăririi penale.

21. Verificarea temeiniciei ordonanței de redeschidere a urmăririi penale presupune însă efectuarea unui control asupra situațiilor de fapt ce determină aplicarea prevederilor legale ale art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală. Astfel, judecătorul de cameră preliminară se află, potrivit textului criticat, în situația de a verifica și de a constata că, în mod concret, în cauză nu a existat împrejurarea pe care s-a întemeiat soluția de clasare [în situația prevăzută la art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală], au apărut fapte sau împrejurări noi care fac să dispară împrejurarea pe care s-a întemeiat clasare [în situația prevăzută la art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală] sau că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit, cu rea-credință, obligațiile stabilite potrivit art. 318 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu prilejul renunțării de către procuror la urmărirea penală [în situația prevăzută la art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală].

22. Curtea a constatat, totodată, că redeschiderea urmăririi penale are ca efect reluarea urmăririi penale conform dispozițiilor art. 285 și următoarele din Codul de procedură penală. În acest sens, art. 335 alin. (1) din același cod prevede că dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale, dispozițiile art. 317 din Codul de procedură penală urmând a fi aplicate în mod corespunzător. Astfel, redeschiderea urmăririi penale va avea ca finalitate dispunerea de către procuror a uneia dintre soluțiile prevăzute la art. 327 din Codul de procedură penală, respectiv fie trimiterea în judecată, dacă din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârșită de inculpat și că acesta răspunde penal, fie clasarea sau renunțarea la urmărire.

23. Curtea a reținut că, dacă ultimele două potențiale soluții nu schimbă situația juridică a persoanei în privința căreia se dispune redeschiderea urmăririi penale, soluția de trimitere în judecată, prin rechizitoriu, poate avea ca efect supunerea acesteia cercetării judecătorești. Dar, în oricare dintre cele trei situații juridice analizate, împotriva persoanei referitor la care este confirmată soluția de redeschidere a urmăririi penale va fi formulată o acuzație în materie penală.

24. În acest sens, Curtea a reținut că noțiunea de "acuzație în materie penală" trebuie înțeleasă în sensul Convenției și poate fi definită drept "notificarea oficială, din partea autorității competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale", definiție care depinde, de asemenea, de existența sau absența unor "repercusiuni importante asupra situației (suspectului)" (a se vedea Hotărârea din 27 februarie 1980, pronunțată în Cauza Deweer împotriva Belgiei, paragraful 46; Hotărârea din 15 iulie 1982, pronunțată în Cauza Eckle împotriva Germaniei, paragraful 73). În acest sens, Curtea a reținut că actualul Cod de procedură penală consacră trei modalități de acuzație în materie penală, reglementate de art. 307 referitor la aducerea la cunoștință a calității de suspect, art. 309 referitor la punerea în mișcare a acțiunii penale și la aducerea la cunoștință a calității de inculpat și art. 327 lit. a) referitor la rezolvarea cauzelor prin emiterea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată. Dacă în primele două situații notificarea oficială constă în aducerea la cunoștință a calității de suspect înainte de prima sa audiere și în comunicarea către inculpat a ordonanței prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală care, de asemenea, este chemat în vederea audierii, în cea de-a treia situație, notificarea oficială constă în comunicarea către inculpat a unei copii certificate a rechizitoriului în condițiile art. 344 alin. (2) din același cod ce dispune cu privire la procedura camerei preliminare.

25. Având în vedere argumentele expuse anterior, Curtea constată că efectul redeschiderii urmăririi penale este cel de formulare a unei acuzații în materie penală, care are drept consecință dobândirea de către persoana cu privire la care se redeschide urmărirea penală a calității de suspect sau de inculpat. Acest aspect impune ca persoanei în cauză să-i fie asigurate toate garanțiile procesuale specifice dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil.

26. În acest sens, prin

Decizia nr. 496 din 23 iunie 2015 , Curtea a subliniat importanța desfășurării procedurii prevăzute la art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală cu asigurarea tuturor garanțiilor procesuale. Astfel, Curtea a reținut că stabilirea situațiilor prevăzute la alin. (1)-(3) și (5) ale art. 335 din Codul de procedură penală presupune o prezență efectivă și activă a participanților la procesul penal la procedura de soluționare a cererii de confirmare a redeschiderii urmăririi penale și că, mai mult, constatarea unor situații obiective poate necesita audierea părților. Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că soluția legislativă prevăzută la art. 335 alin. (4) din Codul de procedură penală, potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară hotărăște "fără participarea procurorului și a suspectului sau, după caz, a inculpatului", este neconstituțională, fiind de natură a încălca dispozițiile art. 21 alin. (3) și ale art. 24 din Constituție.

27. Pentru aceste motive, Curtea reține că reglementarea de către legiuitor a obligativității confirmării de către judecătorul de cameră preliminară a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale reprezintă o garanție a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, prevăzute la art. 21 și art. 24 din Constituție și la art. 6 paragraful 1 din Convenție, și nu o încălcare a drepturilor fundamentale anterior arătate. Ca urmare a instituirii acestor garanții, atât persoana în privința căreia este formulată o acuzație în materie penală, cât și ceilalți participanți la procesul penal au dreptul de a-și apăra interesele procesuale, în mod echitabil, în fața unei instanțe independente și imparțiale, instituite prin lege, care va hotărî asupra legalității și temeiniciei acuzației penale formulate.

28. În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 132 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că norma constituțională anterior menționată reglementează desfășurarea activității procurorilor potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic. Dintre acestea, principiul controlului ierarhic, invocat în susținerea excepției, stabilește faptul că procurorii din cadrul fiecărui parchet sunt subordonați conducătorului acelui parchet, care, la rândul său, este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeași circumscripție teritorială. Potrivit aceluiași principiu, referitor la soluțiile pe care le dispune, procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate, în funcție de probele administrate în cauză. Or, în aceste condiții, confirmarea de către judecătorul de cameră preliminară a ordonanței de redeschidere a urmăririi penale, printr-o procedură contradictorie de verificare a legalității și temeiniciei acesteia, nu este de natură a încălca dispozițiile constituționale referitoare la statutul procurorilor, prevăzute la art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală.

29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerului Public în Dosarul nr. 1.108/230/2015 al Judecătoriei Filiași și constată că dispozițiile art. 335 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Judecătoriei Filiași și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2016.