Decizia nr. 15/1993
excepția de neconstituționalitate a Decretului nr. 223/1974
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Decretul nr. 223/1974 3 decembrie 1974 privind reglementarea situației unor bunuri
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Muraru - președinte
Antonie Iorgovan - judecător
Viorel Mihai Ciobanu - judecător
Constantin Burada - magistrat-asistent.
Completul de judecată, convocat fără citarea părților potrivit prevederilor
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , examinând excepția de neconstituționalitate a
al fostului Consiliu de Stat, ridicată de reclamanți în dosarul civil nr. 1097/1992 al Judecătoriei sectorului 1 București, constata următoarele:
Mihalcea Costica și Mihalcea Gheorghita au chemat în judecata Primăria sectorului 1 București, solicitând retrocedarea unui imobil situat în București, str. Aviatorilor Marasoiu nr. 1, sectorul 1, trecut în proprietatea statului în baza
al fostului Consiliu de Stat, prin Decizia nr. 508 din 14 martie 1981 a Consiliului popular al municipiului București.
La termenul de 24 iunie 1992 reclamanții au ridicat excepția de neconstituționalitate a
în raport cu prevederile Constituției României din 1991, iar instanța, prin încheierea din aceeași dată, a dispus suspendarea cauzei, scoaterea dosarului de pe rol și înaintarea lui Curții Constituționale, fără a-și exprima însă opinia asupra excepției.
Dosarul a fost primit și înregistrat la Curte la data de 16 februarie 1993.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
luând act de susținerea reclamantului, de conținutul raportului întocmit de judecătorul desemnat în acest scop, având în vedere dispozițiile
al Consiliului Frontului Salvării Naționale,
art. 144 lit. c) din Constituție, precum și prevederile Legii nr. 47/1992 , retine:
Pronunțarea deciziei în cazul unei excepții de neconstituționalitate de natura celei în cauza impune elucidarea unor probleme privind competența Curții Constituționale, care funcționează în baza art. 140 și următoarele din Constituția României, precum și identificarea sferei acestui control, asa cum rezultă din dispozițiile constituționale.
În primul rând, urmează a se observa ca prin Constituția actuala a României s-a înființat Curtea Constituțională cu rolul de a fi garantul ordinii constituționale create de către aceasta Constituție. Ca atare, legile și celelalte acte normative emise înainte de data de 8 decembrie 1991, într-o ordine constituțională anterioară, puteau fi discutate sub aspectul constituționalității numai în raport cu acea ordine constituțională și de organismele pe care Constituția atunci în vigoare le prevedea. Acestor acte normative le sunt aplicabile normele constituționale actuale numai în măsura în care supravietuiesc și după 8 decembrie 1991.
Intervenția Curții Constituționale în aprecierea constituționalității unor norme juridice care și-au încetat existenta înaintea datei de 8 decembrie 1991 ar fi contrară nu numai rolului și funcțiilor sale stabilite prin Constituție, ci și doctrinei juridice, ar fi o încălcare flagrantă a principiului neretroactivitatii legii.
În al doilea rând, competența Curții Constituționale privește numai raporturile juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituției din 1991. Ca atare, ea poate privi raporturile juridice născute în baza reglementărilor legale adoptate după 8 decembrie 1991 sau și în baza unor reglementări legale anterioare, dar care au rămas în vigoare, pentru ca aprecierea constituționalității privește o lege sau o ordonanța care exista și care deci produce efecte juridice.
În al treilea rând, este îndeobște admis și recunoscut ca până în decembrie 1989 s-au comis abuzuri și ilegalitati sub o legislație ea însăși abuzivă și deseori imorala. Este evident ca ordinea constituțională actuala permite și impune corectări, restabiliri de drepturi, recuperari, înlăturarea nedreptatilor. Chiar
a fost elaborat "în scopul inlaturarii imediate din legislația tarii noastre a unor reglementări legale emise de fostul regim dictatorial, care prin caracterul lor discriminatoriu, nedrept, au adus grave prejudicii materiale și morale poporului român, intereselor legitime ale tuturor cetățenilor". Autoritatea legiuitoare care a adoptat
Legea nr. 47/1992 , chiar și ea recunoaște aceste lucrări atunci când prin art. 26 alin. (3) stabilește ca "Repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituției din 1991 se reglementează prin lege".
Este evident ca, în situația în care ar fi sesizată cu ilegalitati și abuzuri, cu încălcări ale ordinii constituționale săvârșite înainte de intrarea în vigoare a Constituției din 1991, Curtea Constituțională nu este competența să le rezolve.
Dacă ar face un asemenea lucru, Curtea Constituțională însăși ar încalcă Constituția și principiile dreptului, pentru ca ar inlatura un abuz, o ilegalitate, printr-o arogare abuzivă de competența, ceea ce este evident în afară ideii de justiție constituțională. Clarificarea și rezolvarea unor asemenea situații revin numai autorităților competente potrivit legii, inclusiv instanțelor judecătorești.
În speta,
a fost abrogat expres prin
al Consiliului Frontului Salvării Naționale, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 9 din 31 decembrie 1989, situație în care examinarea sa astăzi sub aspectul neconstitutionalitatii nu mai este posibila, impunandu-se aplicarea
art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .
În raport cu considerentele mai sus menționate, se constată că sub aspectul dreptului constituțional, nu suntem în prezenta unei excepții de neconstituționalitate, în sensul art. 144 lit. c) din Constituție, întrucât pentru a exista, nu este suficient ca o parte sa invoce în apărarea sa excepția, ci trebuie ca în mod real norma vizata prin excepție să fie în vigoare și contrară Constituției.
În speta, sa cum s-a arătat,
Decretul nr. 223/1974 , a cărui constituționalitate se contesta, a fost abrogat expres prin
Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989
al Consiliului Frontului Salvării Naționale, situație ce obliga instanța de judecată să constate aceasta împrejurare, să se pronunțe asupra fondului cauzei și nu sa sesizeze Curtea Constituțională, asa cum greșit a procedat.
Este adevărat ca urmare a trecerii imobilului în litigiu în proprietatea statului, în baza
al Consiliului de Stat, reclamanții ar putea pretinde ca su suferit un prejudiciu, însă repararea lui nu se poate realiza pe aceasta cale deoarece, astfel cum s-a mai arătat, potrivit
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Repararea daunelor suferite anterior intrării în vigoare a Constituției din 1991 se reglementează prin lege".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 13 lit. A c), art. 24 alin. (2) și
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , în unanimitate.
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate formulată de Mihalcea Costica și Mihalcea Gheorghita din București, cu domiciliul ales la profesorul Cleja Eugen, str. Pitar Mos nr. 25, sectorul 1, București, în dosarul nr. 1097/1992 al Judecătoriei sectorului 1 București.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată la 10 martie 1993.
PREȘEDINTE, prof. dr. Ioan Muraru Magistrat-asistent, Constantin Burada
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.