Protocolul nr. 4/1989

Articolul 1

(Articolul 7 modificat)

Unitatea monetara

Unitatea monetara folosită în actele uniunii va fi unitatea de cont a Fondului Monetar Internațional (F.M.I.)

Articolul 2

(Articolul 11 modificat)

Aderarea sau admiterea în uniune.

Procedura

1. Orice membru al Organizației Națiunilor Unite poate adera la uniune.

2. Orice țara suverana care nu este membra a Organizației Națiunilor Unite poate solicita admiterea ca țara membra a uniunii.

3. Aderarea sau cererea pentru admiterea în uniune necesita existenta unei declarații oficiale de aderare la constituție și la actele obligatorii ale uniunii. Aceasta va fi adresată de guvernul tarii interesate directorului general al Biroului internațional, care va notifica aderarea sau va consulta țările membre asupra cererii de admitere, după cum este cazul.

4. Țara care nu este membra a Organizației Națiunilor Unite se considera a fi admisă ca țara membra, dacă cererea sa este aprobată de cel puțin două treimi din numărul țărilor membre ale uniunii.

În cazul în care țările membre nu au răspuns în decursul unei perioade de 4 luni, acest fapt se considera ca abținere.

5. Aderarea sau admiterea în calitate de membru va fi notificată de directorul general al Biroului internațional guvernelor țărilor membre. Aceasta va intra în vigoare la data notificării.

Articolul 3

(Articolul 12 modificat)

Retragerea din uniune.

Procedura

1. Fiecare țara membra se poate retrage din uniune printr-o înștiințare de denunțare a constituției, facuta de guvernul tarii în cauza către directorul general al Biroului internațional, înștiințare care va fi notificată de acesta guvernelor țărilor membre.

2. Retragerea din uniune devine efectivă la expirarea unui an de la data la care notificarea de denunțare prevăzută la paragraful 1 a fost primită de directorul general al Biroului internațional.

Articolul 4

(Articolul 21 modificat)

Cheltuielile uniunii.

Contribuțiile țărilor membre

1. Fiecare congres stabilește valoarea maxima pe care o pot atinge:

a) cheltuielile anuale ale uniunii;

b) cheltuielile aferente întrunirii urmatorului congres.

2. Suma maxima a cheltuielilor prevăzute la paragraful 1 poate fi depășită dacă împrejurările o cer, sub rezerva de a fi respectate dispozițiile referitoare la aceasta din Regulamentul general.

3. Cheltuielile uniunii, inclusiv, dacă este cazul, cele prevăzute la paragraful 2, sunt suportate în comun de țările membre ale uniunii. În acest scop, fiecare țara membra va alege clasa de contribuție în care intenționează să fie inclusă. Clasele de contribuție sunt prevăzute în Regulamentul general.

4. În cazul aderării sau admiterii în uniune în virtutea art. 11, țara interesată își alege singura clasa de contribuție în cadrul căreia dorește să fie inclusă din punct de vedere al repartizării cheltuielilor uniunii.

Articolul 5

(Articolul 22 modificat)

Actele uniunii

1. Constituția este actul de baza al uniunii.

Ea conține prevederi referitoare la organizarea uniunii.

2. Regulamentul general cuprinde dispozițiile care asigura aplicarea constituției și desfășurarea activității uniunii. Acestea vor fi obligatorii pentru toate țările membre.

3. Convenția poștală universala și regulamentul de aplicare cuprind regulile comune aplicabile serviciului poștal internațional și prevederile cu privire la serviciul de corespondenta. Aceste acte vor fi obligatorii pentru toate țările membre.

4. Aranjamentele uniunii și regulamentele lor de aplicare reglementează celelalte servicii, cu excepția acelora care privesc obiectele de corespondenta, între țările membre care sunt părți la acestea.

Ele nu sunt obligatorii decît pentru aceste tari.

5. Regulamentele de aplicare, care conțin măsurile de aplicare a convenției și a aranjamentelor, sunt elaborate de Consiliul executiv, având în vedere deciziile luate de congres.

6. Protocoalele finale, anexe la actele uniunii, menționate în paragrafele 3, 4 și 5, conțin și rezervele față de aceste acte.

Articolul 6

(Articolul 23 modificat)

Aplicarea actelor uniunii în teritoriile pentru ale căror relații internaționale țara membra este responsabilă

1. Fiecare țara poate declara în orice moment ca acceptarea de către ea a actelor uniunii este valabilă pentru toate teritoriile cărora le asigura relațiile internaționale sau numai pentru unele dintre ele.

2. Declarația prevăzută în paragraful 1 trebuie să fie adresată directorului general al Biroului internațional.

3. Fiecare țara membra poate oricând sa adreseze directorului general al Biroului internațional o notificare pentru a denunta aplicarea acelor acte ale uniunii în spiritul cărora a făcut declarația prevăzută în paragraful 1.

Aceasta notificare produce efecte la un an de la data primirii ei de către directorul general al Biroului internațional.

4. Declarațiile și notificările prevăzute la paragrafele 1 și 3 se comunică țărilor membre de directorul general al Biroului internațional.

5. Paragrafele 1-4 nu se aplică teritoriilor care au calitatea de membru al uniunii și cărora o țara membra le asigura relațiile internaționale.

Articolul 7

(Articolul 25 modificat)

Semnarea, autentificarea, ratificarea și alte forme de aprobare a actelor uniunii

1. Actele uniunii rezultate în urma congresului se semnează de împuterniciții țărilor membre.

2. Regulamentele de aplicare se autentifica de președintele și de secretarul general al Consiliului executiv.

3. Constituția se ratifica, cît mai curînd posibil, de către țările semnatare.

4. Aprobarea actelor uniunii, altele decît constituția, este stabilită de regulile constituționale ale fiecărei tari semnatare.

5. Când o țara nu ratifica constituția sau nu aproba celelalte acte, acestea rămân valabile pentru țările care le-au ratificat sau aprobat.

Articolul 8

(Articolul 26 modificat)

Notificarea ratificării și a altor modalități de aprobare a actelor uniunii

Instrumentele de ratificare a constituției, a protocoalelor adiționale la aceasta și, eventual, de aprobare a altor acte ale uniunii vor fi depuse, cît mai curînd posibil, la directorul general al Biroului internațional, care va notifica aceasta guvernelor țărilor membre.

Articolul 9

Notificarea aderării la Protocolul adițional la Constituția Uniunii Poștale Universale

De la intrarea în vigoare a actelor Congresului de la Washington din 1989, instrumentele de aderare la Protocolul adițional (Tokyo, 1969), la cel de-al doilea Protocol adițional (Lausanne, 1974) și al treilea Protocol adițional (Hamburg, 1984) vor fi trimise directorului general al Biroului internațional, care va notifica aceasta guvernelor țărilor membre.

Articolul 10

Aderarea la protocolul adițional și la celelalte acte ale uniunii

1. Țările membre care nu au semnat prezentul protocol pot adera la el oricând.

2. Țările membre care sunt parte la actele reînnoite de congres, dar pe care nu le-au semnat, vor adera la ele cît mai curînd posibil.

3. Instrumentele de aderare menționate la paragrafele 1 și 2 sunt adresate directorului general al Biroului internațional, care notifica aceasta guvernelor țărilor membre.

Articolul 11

Intrarea în vigoare și durata de valabilitate a Protocolului adițional la Constituția Uniunii Poștale Universale

Acest protocol adițional intră în vigoare pe data de 1 ianuarie 1991 și rămâne valabil o perioadă nedeterminată.

Drept pentru care, împuterniciții guvernelor țărilor membre au elaborat prezentul protocol adițional, ale cărui prevederi au aceeași valabilitate ca și cum ar fi cuprinse în textul constituției, și s-au semnat într-un singur exemplar, care va fi depus la directorul general al Biroului internațional.

O copie va fi trimisa fiecărei părți de către guvernul tarii gazda a congresului.

Făcut la Washington la 14 decembrie 1989.