Decizia nr. 409/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 10/2014 12 martie 2014 (prevederi anume) privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Augustin Zegrean
- judecător
Mihaela Ionescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale art. 1 și
art. 2 din Legea nr. 112/2014
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepție ridicată de Sultana Caramihai, Iancu Mergeani, Cristina St. Athena Mergeani, Cosmin St. Robert Mergeani și Stere Mărgean în Dosarul nr. 64.828/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.334D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, respectiv
Decizia nr. 431 din 9 iunie 2015 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Sentința civilă nr. 9.137 din 23 iunie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 64.828/301/2014, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale art. 1 și
art. 2 din Legea nr. 112/2014
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Excepția a fost ridicată de Sultana Caramihai, Iancu Mergeani, Cristina St. Athena Mergeani, Cosmin St. Robert Mergeani și Stere Mărgean într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin, în esență, că modificările repetate ale procedurilor de acordare a despăgubirilor au afectat, în mod substanțial, dreptul lor la despăgubire, transformându-l într-un drept iluzoriu, cu încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate privată și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. Susțin că dreptul lor de creanță împotriva statului a fost recunoscut de autorități, astfel încât este un drept patrimonial protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Susțin, de asemenea, că măsura instituită prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014 , modificată prin
Legea nr. 112/2014 , nu menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, ci, dimpotrivă, persoana îndreptățită suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege, fiind afectat, în sens negativ, dreptul fundamental la proprietate, astfel cum înțelesul constituțional al termenului "a afecta" a fost definit în jurisprudența Curții Constituționale, contravenind în acest mod dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală. Consideră că emiterea de către Guvern a
Ordonanței de urgență nr. 10/2014
nu răspunde cerinței termenului rezonabil ce se circumscrie noțiunii de proces echitabil, care include și faza executării, afectând în acest mod drepturi fundamentale ale cetățeanului, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate.
6. Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Apreciază că, în condițiile în care, inițial, plata despăgubirilor stabilite conform
a fost eșalonată în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, conform
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 , republicată, și
art. 38 alin. (5) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 753/1998
privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, iar apoi prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2013 , declarată neconstituțională prin
Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013 , s-a dispus eșalonarea plății despăgubirilor pe o perioadă de 10 ani, în tranșe anuale egale, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată, emiterea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014
în temeiul căreia se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea
Legii nr. 290/2003 , prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul
și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea
și
Legii nr. 393/2006 , este de natură a nu răspunde cerinței termenului rezonabil ce se circumscrie noțiunii de proces echitabil, care include și faza executării, afectând, în acest mod, drepturile fundamentale ale intimaților, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate. Arată că deciziile definitive de plată a despăgubirilor au generat un drept de creanță asupra statului care beneficiază de protecție constituțională, în condițiile art. 44 alin. (1) din Constituție, dând naștere în patrimoniul persoanelor îndreptățite la despăgubiri. Având în vedere că actul normativ criticat, astfel cum a fost modificat prin
Legea nr. 112/2014 , instituie o suspendare a plății despăgubirilor după ce anterior aceasta a fost eșalonată prin două acte normative, această măsură nu este de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorilor - persoane îndreptățite la despăgubiri, impunând beneficiarilor o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului lor de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.
7. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
8. Avocatul Poporului arată că, în opinia sa, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, apreciind că normele criticate, care s-au aplicat până la finele anului 2014, nu continuă să își producă efecte juridice în prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, potrivit
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , dispozițiile acestei legi referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a acesteia, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza
Legii nr. 9/1998 , precum și a
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare a Curții Constituționale, dispozițiile
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, precum și ale art. 1 și
art. 2 din Legea nr. 112/2014
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014
a fost aprobată cu modificări prin
Legea nr. 112/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, care are un articol unic, astfel încât Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 14 martie 2014, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 112/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014. Textul de lege criticat are următorul conținut: "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite prin hotărârile comisiilor județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea
Legii nr. 290/2003 , prin ordinele emise de către șeful Cancelariei Primului-Ministru în temeiul
și, respectiv, prin deciziile de plată emise de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează aplicarea
și
12. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 115 alin. (6) privind regimul adoptării ordonanțelor de urgență ale Guvernului, precum și ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, care reglementează cu privire la protecția proprietății.
13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește aplicabilitatea în timp a textelor de lege criticate, acestea cuprind norme temporare, care au fost în vigoare până la data de 31 decembrie 2014. Potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare. Ținând cont de împrejurările cauzei, Curtea reține că în speță sunt incidente cele statuate prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sintagma "în vigoare" este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Astfel, în cauza de față, autorii excepției au cerut punerea în executare silită a unei hotărâri emise de Prefectul municipiului București (Hotărârea nr. 2.603 din 22 aprilie 2004), Judecătoria Sectorului 3 București încuviințând executarea silită. Prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul soluționării contestației la executare formulate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care a invocat în susținerea acestei acțiuni prevederile art. 2 din ordonanța de urgență criticată, prin care a fost suspendată, în intervalul 14 martie 2014-31 decembrie 2014, plata despăgubirilor stabilite conform legilor reparatorii nr. 9/1998, nr. 290/2003 și nr. 393/2006. În consecință, deși în prezent textele de lege deduse controlului de constituționalitate nu mai sunt în vigoare, Curtea este competentă să analizeze prezenta excepție de neconstituționalitate, subliniind totodată faptul că instanța de judecată este cea care are competența de a se pronunța asupra aplicabilității efective la cauza dedusă judecății a textului de lege supus controlului de constituționalitate.
14. În continuare, analizând criticile de neconstituționalitate formulate, Curtea constată că prevederile
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014
au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală invocate și de autorii prezentei excepții de neconstituționalitate, instanța de contencios constituțional respingând ca neîntemeiată excepția. În acest sens sunt
deciziile nr. 431 din 9 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 6 august 2015, nr. 502 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 18 august 2015 și nr. 78 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 28 aprilie 2016. Cu acele prilejuri, Curtea Constituțională a observat că acordarea despăgubirilor cetățenilor români care au suferit pierderi într-o anumită perioadă de timp istorică a fost stabilită prin
și
Legea nr. 290/2003 , iar prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014
a fost suspendată acordarea acestor despăgubiri, suspendare care a operat pentru perioada 14 martie-31 decembrie 2014.
15. În privința criticilor de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea a reținut că situația extraordinară care a determinat adoptarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014
a fost determinată, pe de o parte, de admiterea excepției de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2013 , care eșalona pe o perioadă de 10 ani plata despăgubirilor cuvenite în baza celor două legi, iar, pe de altă parte, de necesitatea acordării unui interval de timp în care să se reglementeze un nou cadru legal necesar accelerării și finalizării procesului de acordare de despăgubiri cetățenilor români, concretizat, de altfel, prin
Legea nr. 164/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, referitoare la măsurile pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul celor două legi reparatorii. În aceste condiții, Curtea a reținut că adoptarea reglementării criticate a fost determinată de o situație care nu suporta amânare, fiind astfel justificată urgența reglementării, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituție.
16. Din perspectiva respectării condiției cuprinse în art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea a reținut că măsura instituită de Guvern pe calea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2014
reprezintă o soluție temporară, limitată în timp, având ca scop evitarea unor eventuale disfuncționalități ale procedurilor de restituire, până la adoptarea unui nou cadru legislativ, coerent, care să asigure realizarea efectivă a drepturilor la despăgubire acordate potrivit celor două legi reparatorii, precum și pentru identificarea surselor de finanțare necesare. Prin urmare, Curtea a constatat că prin actul normativ criticat nu a fost negat dreptul la despăgubire, așadar dreptul de proprietate privată al persoanelor îndreptățite, statul urmând să continue procesul de restituire potrivit noii legi adoptate în această materie. Curtea a apreciat, de asemenea, că este respectat termenul rezonabil al unei proceduri judiciare, în condițiile în care
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014
reprezintă un act normativ cu aplicabilitate limitată în timp, iar statul a depus diligențele necesare continuării procedurilor de despăgubire. Așadar, Curtea a apreciat că măsura instituită prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014
constituie o măsură adecvată și necesară în vederea atingerii scopului legitim urmărit, fiind de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat, respectiv asigurarea echilibrului bugetar, și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, respectiv despăgubirea efectivă a acestora, fără a încălca art. 44 din Constituție.
17. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
18. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 52 din Legea fundamentală, se observă că acestea, referindu-se la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, nu au incidență în cauză.
19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sultana Caramihai, Iancu Mergeani, Cristina St. Athena Mergeani, Cosmin St. Robert Mergeani și Stere Mărgean în Dosarul nr. 64.828/301/2014 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2014
privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din
privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și din
privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2016.
PREȘEDINTELE INTERIMAR AL CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.