Decizia nr. 1/1993

Antonie Iorgovan - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Raul Petrescu - procuror

Mihail-Antoniu Roman - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a

decretelor fostului Consiliu de Stat nr. 194/1987 , nr. 121/1988, precum și nr. 148 și nr. 190/1989 privind exproprierea unor imobile din municipiul Dej, invocată de Consiliul municipiului Dej în Dosarul nr. 783/1992 aflat pe rolul Tribunalului județean Cluj, secția civilă și de contencios administrativ.

Președintele declara ședința deschisă.

Magistratul-asistent face apelul părților. Răspund: domnul consilier Sigartau Teodor pentru Consiliul municipiului Dej, domnul consilier Mora Ioan pentru Prefectura județului Cluj și domnul Tamas Aurel pentru Asociația Proprietarilor Imobilelor Expropriate dar Nedemolate din municipiul Dej.

Părțile prezente confirma primirea actelor depuse de Consiliul municipiului Dej în ședința din 2 decembrie 1992, cat și a celor trimise de prefecturile județelor Bistrita-Nasaud, Mures și Sibiu.

Neformulandu-se alte cereri, președintele completului de judecată considera cauza în stare de judecată și da cuvântul părților în fond, solicitandu-le să se refere și la prevederile

art. 4 din Decretul nr. 467/1979

privind evaluarea construcțiilor, terenurilor și plantațiilor ce se preiau, cu plata, în proprietatea statului prin expropriere sau în alte cazuri prevăzute de lege.

Pentru Consiliul municipiului Dej, domnul consilier Sigartau Teodor arata ca imobilele în cauza nu au intrat în proprietatea statului în condițiile impuse de

art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , iar despăgubirile achitate nu au reprezentat o dreapta desdaunare în înțelesul prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituție. Prin hotărârea sa, Consiliul municipiului Dej nu a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate al celor expropriati și nedeposedati, ci a acționat în apărarea unui drept fundamental și actual al cetățenilor, în spiritul prevederilor

art. 21 lit. t,) din Legea nr. 69/1991 , deoarece necesitatea întreținerii, impozitării, devoluarii succesorale și asigurării acelor imobile impunea reglementarea situației lor juridice. Întrucât decretele de expropriere fac corp comun cu

Legea nr. 58/1974

care a fost abrogată, solicita ca în soluționarea excepției să se aibă în vedere și acest aspect. Subliniaza, de asemenea, ca în prezent proprietatea privată este un drept fundamental, garantat și ocrotit de Constituție, astfel încât rezolvarea situației proprietarilor expropriati, dar nedeposedati, și recunoașterea drepturilor lor va avea o rezonanta interna și internationala importanța. În privinta competentei Curții Constituționale, apreciază ca decretele de expropriere nu pot fi privite ca acte individuale, deoarece reglementează, în primul rând, problema de interes public a sistematizării municipiului Dej, iar în al doilea rând,

Decretul nr. 467/1979 , față de care sunt subsumate procedural, alcatuind, astfel, în mod necesar, o unitate normativa indisolubila, reglementează inechivoc probleme de ordin general. Curtea este deci competența să se pronunțe, în sensul prevederilor

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , asupra excepției invocate. Ca forta juridică, decretele de expropriere fac parte din categoria actelor de dispoziție ale fostului Consiliu de Stat, organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta, nefiind deci acte de drept administrativ, ci cu caracter legislativ. Considera ca, în aceasta privinta, poziția Guvernului de a accepta competența Curții Constituționale în examinarea decretelor în general, dar nu și a celor de expropriere, este echivoca, precum și ca tratamentul imobilelor expropriate și demolate, adoptat prin

Hotărârea Guvernului nr. 556/17 mai 1992 , fiind pe baza unui criteriu zonal, este discriminatoriu și ca atare neconstitutional, cu efecte negative asupra pozițiilor unor prefecturi din țara, cum este cazul Prefecturii județului Cluj. În final, cere admiterea excepției de neconstituționalitate a decretelor de expropriere a imobilelor care fac obiectul Hotărârii nr. 10 din 8 aprilie 1992 a Consiliului municipiului Dej.

Domnul Tamas Aurel, pentru Asociația Proprietarilor Imobilelor Expropriate dar Nedemolate din municipiul Dej, cere să fie primite concluziile Consiliului municipiului Dej. În concret, invedereaza ca situația proprietarilor imobilelor expropriate este deosebit de precara. Ei nu pot fi autorizați să execute reparațiile necesare, nu pot construi spații suplimentare impuse de majorarea numărului membrilor familiei, nu pot devolua succesiunile, iar în eventualitatea unor calamitati (incendii, inundații etc.), nu vor putea incasa indemnizațiile prevăzute de lege. De asemenea, considera ca, în situația unor noi exproprieri, drepturile proprietarilor vor fi ocrotite, în condițiile prevăzute de actuala Constituție, prin plata unei drepte despăgubiri. În final, apreciază că nu se poate susține caracterul individual al decretelor de expropriere sau al

Decretului nr. 467/1979 , acestea fiind acte de decizie suprema ale fostului Consiliu de Stat în probleme de interes public și solicita ocrotirea drepturilor membrilor asociației. Ținând seama de

art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , de abrogarea

Legii nr. 58/1974

și de prevederile art. 4, 135 și 150 alin (1) din Constituție, asociația apreciază ca decretele de expropriere ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituțională nu mai pot fi puse în executare.

Domnul Ioan Mora, pentru Prefectura județului Cluj, susține ca decretele de expropriere au fost puse în executare, proprietarii expropriati incasandu-și despăgubirile cuvenite, astfel încât orice alte pretenții la repararea daunelor urmează să se reglementeze potrivit prevederilor

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , numai prin lege. Arata ca cenzura actelor normative anterioare Constituției nu trebuie să ducă la situații nedrepte sau de natura sa afecteze stabilitatea ordinii juridice. În concluzie, considera ca decretele de expropriere au caracter individual și Curtea Constituțională nu este competența să se pronunțe asupra lor.

Reprezentantul procuraturii considera, ab initio, ca numai datorită unei neintelegeri din partea instanței de fond a fost posibil ca o problemă de competența acelei instanțe, cum este considerarea dacă un act normativ este sau nu în vigoare, să fie ridicată la rangul de excepție de neconstituționalitate. Potrivit Codului civil, unul dintre modurile de dobândire a proprietății este și legea (art. 645). La art. 481 din același cod se prevede că, pentru ratiuni superioare, se poate recurge la expropriere, dar după o prealabilă și dreapta despăgubire. Legea este unicul izvor de drept, instituind reguli de drept pentru constituirea și exercitarea unor drepturi subiective. În cazul decretelor de expropriere, ia măsura deposedarii subiectilor de dreptul lor de proprietate. În final, considera ca decretele de expropriere nu sunt propriu-zis legi. Ele reprezintă, în sensul art. 64 al Constituției din 1965, doar acte cu putere de lege, adoptate de fostul Consiliu de Stat în intervalul dintre sesiunile fostei Mari Adunări Naționale, astfel încât nu ar fi cazul sa intervină Curtea Constituțională. În situația ca s-ar accepta ca aceste decrete sunt similare legii, trebuie să se convină ca ele nu se mai pot aplica, deoarece, potrivit prevederilor

art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , imobilele nepreluate efectiv de stat în vederea demolarii au rămas în proprietatea deținătorilor lor. Chiar și în situația emigrantilor, ale căror imobile erau trecute în proprietatea statului potrivit

Decretului nr. 223/1974 , practica judiciară a considerat ca numai decizia organelor locale marcheaza momentul trecerii în proprietatea statului a imobilelor abandonate. În sprijinul acestei practici este teoria aparentei de drept, dezvoltata de prof. Traian Ionascu. De aceea considera că nu se poate vorbi de trecerea automată în proprietatea statului a imobilelor, o dată cu emiterea decretului de expropriere fiind necesară și decizia organului puterii locale. Exista o deosebire chiar și între cei despăgubiți și cei nedespagubiti, pentru ultimii neputându-se finaliza actul de expropriere, deoarece atât

Legea nr. 58/1974

cat și normele de despăgubire sunt abrogate. Abrogarea implicita este cunoscută și de Codul civil (art. 1912). Prof. Aurelian Ionascu prefera termenul de "ineficienta legii", de "inoperantă legii", chiar de

"căderea în desuetudine" a unei legi. În cazul de fața arata ca au fost abrogate legile de regim care au generat decretele de expropriere, astfel încât instanța de fond trebuia sa interpreteze actul normativ, nefiind, deci, o situație caracteristica excepției de neconstituționalitate, ci un caz de denegare de dreptate.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

deliberând asupra excepției de neconstituționalitate invocată retine următoarele:

Prin Hotărârea nr. 10 din 8 aprilie 1992, Consiliul municipiului Dej, actionand în baza

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 69/1991

și urmărind reglementarea situației juridice a unor imobile expropriate și nedemolate din municipiul Dej, ca urmare a abrogării

Legii nr. 58/1974

prin

Decretul-lege nr. 1/1989

și a neîndeplinirii condițiilor prevăzute de

art. 4 din Decretul nr. 467/1979

a recunoscut dreptul de proprietate, fără nici o ingradire, asupra imobilelor expropriate prin

decretele nr. 194/1987 , nr. 121/1988, nr. 148 și nr. 190/1989. Prin art. 2 - 7 ale aceleiași Hotărâri s-au reglementat și consecințele acestei măsuri.

Prefectura județului Cluj a atacat Hotărârea nr. 10/1992 a Consiliului municipiului Dej în fața instanței de contencios administrativ, solicitând, asa cum rezultă din acțiunea înregistrată sub nr. 783 din 29 aprilie 1992, Tribunalului județean Cluj anularea acestei hotărâri pentru lipsa competentei consiliului local de a recunoaște dreptul de proprietate al persoanelor fizice asupra imobilelor expropriate și de a stabili condițiile de realizare a acestei recunoasteri, în preocuparea Guvernului fiind în curs de definitivare un proiect de lege pentru reglementarea situației juridice a imobilelor respective. În opinia Prefecturii județului Cluj situația imobilelor expropriate dar nedemolate trebuie pusă în concordanta cu noua reglementare a exproprierilor pentru utilitate publică, în contextul prevederilor

art. 41 din Constituție, iar invocarea abrogării Legii nr. 58/1974

este irelevanta, legile civile neputând dispune decât pentru viitor. De asemenea, considera ca decretele de expropriere au fost puse în executare prin achitarea, în baza proceselor-verbale de evaluare, a despăgubirilor legale, restituirea acestor despăgubiri fiind o măsura forțată.

În ședința din 22 septembrie 1992 a secției civile și de contencios administrativ a Tribunalului județean Cluj, Consiliul municipiului Dej a invocat excepția de neconstituționalitate a

decretelor nr. 194/1987 , nr. 121/1988, nr. 148 și nr. 190/1989 privind exproprierea unor imobile din municipiul Dej, rămase nedemolate și netrecute în proprietatea statului, sustinand ca ele sunt contrare Constituției care garantează dreptul de proprietate și, în baza art. 150 alin. (1) din Constituție, trebuie considerate ca abrogate.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, Prefectura județului Cluj a susținut că nu intră în competența Curții Constituționale controlul constituționalității decretelor de expropriere adoptate de fostul Consiliu de Stat, deoarece

art. 2 din Legea nr. 47/1992

se referă la controlul constituționalității legilor, regulamentelor Parlamentului și ordonanțelor Guvernului, astfel încât asupra cererii paratei - Consiliul municipiului Dej - este competența să se pronunțe instanța în baza

Legii nr. 29/1990 .

Intervenienta în proces - Asociația Proprietarilor de Imobile Expropriate dar Nedemolate din municipiul Dej - a lăsat la aprecierea instanței modul de rezolvare a excepției.

Luând act de excepția de neconstituționalitate invocată de Consiliul municipiului Dej și de poziția celorlalte părți din proces, Tribunalul județean Cluj, secția civilă și de contencios administrativ, prin Încheierea din 22 septembrie 1992, a sesizat Curtea Constituțională, exprimandu-și opinia în sensul că decretele prin care s-au expropriat imobilele în cauza nu sunt acte normative, ci acte individuale și, ca atare, nu se încadrează în sintagma "legi și ordonanțe" la care se referă

art. 2 alin. (2) al Legii nr. 47/1992 .

Judecătorul raportor, apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , a trimis încheierea, prin care a fost sesizată Curtea, fiecărei Camere a Parlamentului și Guvernului, pentru a-și comunică punctele de vedere cu privire la excepția invocată. De asemenea, s-a solicitat Ministerului Finanțelor și Departamentului pentru Administrație Publică Locală sa comunice în ce fel au soluționat până în prezent situația imobilelor expropriate dar nedemolate.

Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul României, prin Adresa nr. 5/6469 din 28 octombrie 1992 își exprima opinia în sensul că decretele de expropriere au caracter individual și, ca atare, nu intră în categoria legilor și ordonanțelor Guvernului în raport cu care se determina competența Curții Constituționale, asupra constituționalității lor urmând să se pronunțe viitorul Consiliu Legislativ, potrivit prevederilor alin (2) al art. 150 din Constituție.

Departamentul pentru Administrație Publică Locală, prin Adresa nr. 19/3883/20 octombrie 1992, arata că nu a fost sesizat cu rezolvarea unor atare situații, deși în evidenta sa statistica figurează și imobile nedemolate.

Ministerul Finanțelor, Direcția juridică, prin Adresa nr. 45918 din 25 octombrie 1992, a făcut cunoscut ca, având în vedere prevederile

art. 4 din Decretul nr. 467/1979

și abrogarea prin

Decretul-lege nr. 1/1989

a

Legii nr. 58/1974 , prin Circulara nr. 2466/12.12.1990 a Secretariatului General al Guvernului s-a solicitat tuturor prefecturilor sistarea oricăror acțiuni vizând demolarea de construcții în temeiul unor decrete de expropriere emise înainte de 22 decembrie 1989, interzicandu-se, totodată preluarea de către unitățile de stat și executarea de construcții pe suprafețele de teren proprietate personală, care au făcut obiectul unor decrete de expropriere emise de regimul comunist până la stabilirea regimului juridic al acestor terenuri. De asemenea, ministerul considera ca regimul juridic al acestor imobile, cu sau fără construcții, trebuie reglementat prin lege.

La primul termen de judecată, ținând seama de susținerile orale ale reprezentantului Consiliului municipiului Dej și ale intervenientei, s-au cerut relații privind modul de soluționare a situațiilor similare cu cele din proces prefecturilor din județele Bistrita-Nasaud, Mures și Sibiu.

În Comunicarea nr. 2511/1992 a Prefecturii județului Bistrita-Nasaud se arata ca prin deciziile nr. 329 din 18 octombrie 1990 și nr. 58 din 22 februarie 1991 s-a recunoscut proprietarilor nedeposedati dreptul lor de proprietate deplin asupra imobilelor expropriate din orașele Bistrita și Beclean, s-au recuperat sumele achitate ca despăgubire, s-a dat dispoziție pentru perceperea impozitelor și primelor de asigurare curente referitoare la aceste imobile și s-au reziliat contractele de închiriere sau vânzare-cumpărare încheiate cu acești proprietari.

Prefectura județului Sibiu, cu Adresa nr. 2449 din 29 decembrie 1992, a făcut cunoscut ca pe cale administrativă nu s-au soluționat asemenea situații, dar în doua cazuri proprietarii expropriati au obținut din partea instanțelor judecătorești din Sibiu hotărâri prin care s a constatat nulitatea intabulării dreptului de proprietate al statului român asupra imobilelor expropriate dar nepreluate efectiv și s-a dispus restabilirea situației anterioare în cărțile funciare.

Prefectura județului Mures, prin Adresa nr. 3190 din 16 decembrie 1992, a comunicat că nu s-a emis nici o decizie de restituire a imobilelor expropriate și nedemolate și nici nu s-a soluționat într-o alta modalitate problema restituirii acestor imobile.

Examinând competența de soluționare a excepției invocate, Curtea constata ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, este în atributia sa de a hotărî asupra acestei excepții, pentru următoarele motive:

- Hotărârea din 8 aprilie 1992 a Consiliului municipiului Dej a stabilit, în scopul reglementării situației juridice a imobilelor expropriate dar nepreluate de la proprietari, noi raporturi juridice după intrarea în vigoare a Constituției, ca urmare a regimului constituțional actual al dreptului de proprietate asupra imobilelor respective, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 ;

- decretele de expropriere adoptate de fostul Consiliu de Stat nu pot fi considerate ca reprezentând acte administrative; o asemenea interpretare este infirmata de prevederile Constituției din 1965, sub imperiul căreia aceste decrete au fost adoptate, fostul Consiliu de Stat fiind organ suprem al puterii de stat, nu al administrației de stat, astfel încât decretele sale fac parte din categoria actelor cu caracter legislativ, mai ales în domeniul exproprierii, unde art. 645 din Codul civil se referă la lege ca temei de dobândire a proprietății;

- caracterul normativ sau individual al actului legislativ este irelevant pentru determinarea competentei Curții Constituționale, deoarece art. 144 lit. c) din Constituție se referă la lege ca izvor formal de drept, indiferent de faptul ca ea are caracter normativ - ceea ce constituie regula - sau nu; în cazul decretelor de expropriere, al căror scop era trecerea silită a unui bun în proprietatea statului, ele nu pot fi desprinse de prevederile

art. 4 din Decretul nr. 467/1979

care reglementa modalitatea de trecere în proprietatea statului a bunului expropriat;

- teza potrivit căreia decretele de expropriere scapa competentei unui organ de jurisdicție, judecătorească sau constituțională, le conferă o autoritate mai mare decât insesi legile adoptate de fosta Mare Adunare Naționala, cu privire la care organele de jurisdicție pot, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, să constate ca, dacă vin în conflict cu prevederile acesteia, sunt abrogate; o asemenea consecința este însă contrară prevederilor acestui articol care, prin conținutul și finalitatea sa, este exhaustiv, nu selectiv;

- constatarea incidentei art. 150 alin (1) din Constituție este de competența Curții Constituționale din moment ce instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra faptului dacă decretele atacate contravin sau nu Constituției; altminteri ar insemna ca însăși Curtea Constituțională sa admită aplicabilitatea unor texte contrare Constituției.

Competența Curții se referă însă numai la excepția de neconstituționalitate invocată. De aceea problemele legate de competența Consiliului municipiului Dej de a emite hotărârea atacată de prefectura sunt de atributul exclusiv al instanței de contencios administrativ, sesizată cu acțiunea în anulare.

Din susținerile părților și din relațiile primite de la autoritățile sus-menționate rezultă ca situația imobilelor expropriate nepreluate în vederea demolarii nu este soluționată uniform, generand o stare confuza și contradictorie, în contradictie cu exigențele statului de drept și cu stabilitatea drepturilor constituționale recunoscute cetățenilor.

Examinând în fond excepția, Curtea constata ca decretele de expropriere apreciate ca nefiind constituționale au fost emise în vederea sistematizării localității și deci formează corp comun cu

Legea nr. 58/1974

pentru sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, expres abrogată prin

Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989 . Ca urmare a abrogării acestei legi, însuși temeiul juridic, în scopul realizării căruia decretele au fost emise, a dispărut. Imobilele expropriate nu vor mai putea fi preluate, în vederea demolarii, pe baza planurilor de sistematizare elaborate în conformitate cu acea lege, deoarece aceste planuri și-au pierdut suportul legal.

Potrivit

art. 4 din Decretul nr. 467/1979

imobilele expropriate trec în proprietatea statului pe data preluării lor efective în vederea demolarii. Deci, potrivit acestui text, dreptul de proprietate al statului se constituia numai ca urmare a preluării efective a imobilului în vederea demolarii, astfel încât, până la acea data, proprietarul, deși expropriat, era în continuare titularul dreptului de proprietate. Altminteri ar insemna ca pe intervalul dintre expropriere și trecerea în proprietatea statului - care, asa cum rezultă și pentru imobilele în cauza, poate fi foarte mare, bunul să fie "fără stăpân". Or, o asemenea situație atrage constituirea proprietății statului pe baza art. 477 Cod civil, ceea ce vine în contradictie cu prevederile

art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , potrivit cărora, în caz de expropriere, aceasta proprietate se constituie numai ca urmare a preluării efective în vederea demolarii. În aceste condiții, dreptul de proprietate al celor expropriati era grav restrâns după expropriere, îndeosebi în ce privește dispoziția. Totodată, constituirea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului expropriat era afectat de condiția suspensivă a preluării efective pentru demolare. Cat timp aceasta condiție nu mai poate fi îndeplinită, întrucât temeiul legal al planurilor de sistematizare, pentru executarea cărora imobilele au fost expropriate, a dispărut, rezultă ca prevederea legală care a instituit condiția respectiva este, de asemenea, afectată, devenind inoperantă. Pe cale de consecința, regimul juridic al dreptului proprietarilor expropriati nu mai poate fi același. El era caracteristic unui drept de proprietate amputat, care supravietuia exproprierii până la preluarea efectivă a imobilului pentru demolare. Un asemenea regim juridic, în care condiția ce afecta exercițiul deplin al dreptului a devenit imposibila, este contrar prevederilor art. 41 din Constituție, potrivit cărora dreptul de proprietate privată este garantat și art. 135 alin. ultim, potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă.

În consecința, având în vedere prevederile art. 150 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora dispozițiile legilor anterioare acesteia sunt abrogate dacă vin în conflict cu o prevedere constituțională, rezultă ca

art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , întrucât a instituit o condiție în prezent imposibil de realizat și care are ca efect restrangerea grava a dreptului de proprietate, este, de la data intrării în vigoare a Constituției, abrogat, fiind contrar dispozițiilor art. 41 alin. (1) și art. 135 ale legii fundamentale.

Pe cale de consecința și, deoarece sunt lipsite atât de motivatia elaborării lor,

Legea nr. 58/1974 , cat și de posibilitatea punerii lor în executare, în condițiile

art. 4 din Decretul nr. 467/1979 ,

decretele de expropriere nr. 194/1987 , nr. 121/1988, nr. 148 și nr. 190/1989 au devenit caduce.

Constatarea inoperantei decretelor de expropriere pentru fiecare caz în parte, respectiv neîndeplinirea, până la data intrării în vigoare a Constituției din 1991, a condiției impuse de

art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , este însă de competența instanței de judecată, în raport cu probele administrate.

Pentru considerentele expuse și având în vedere prevederile art. 13 lit. A) c) și ale

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,

în temeiul art. 41 alin. (1), art. 135 alin. final, art. 144 lit. c) și art. 150 alin. (1) din Constituție,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

În numele legii

DECIDE:

Constata ca prevederile

art. 4 din Decretul fostului Consiliu de Stat nr. 467 din 28 decembrie 1979

privind evaluarea construcțiilor, terenurilor și plantațiilor ce se preiau, cu plata, în proprietatea statului prin expropriere sau în alte cazuri prevăzute de lege, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 4 ianuarie 1980, sunt abrogate de la data intrării în vigoare a Constituției României din 1991 și, în consecința, constata ca, de la aceeași dată,

decretele fostului Consiliu de Stat nr. 194 din 17 august 1987 , nr. 121 din 25 aprilie 1988, nr. 148 din 22 iunie 1989 și nr. 190 din 10 august 1989, nepublicate, în măsura în care imobilele la care se referă nu au fost preluate efectiv în vederea demolarii, tot până la intrarea în vigoare a Constituției, au devenit caduce.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică la 12 ianuarie 1993.