Decizia nr. 58/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 299/2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 299/2011 21 decembrie 2011 pentru abrogarea alin. (2) al art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
pentru abrogarea alin. (2) al
art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Erpia" - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 462/54/2012 al Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 946D/2012 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Societatea Comercială "Delta ACM 93" - S.R.L. din București a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.
Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.353D/2012 și nr. 1.592D/2012, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, ridicată de Bianca Ungureanu în Dosarul nr. 743/89/2012 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și, respectiv, de Maria Doina Jurubiță în Dosarul nr. 30/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.353D/2012 și nr. 1.592D/2012 la Dosarul nr. 946D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, precizând în acest sens că, prin
Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 , Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 27 martie 2012, 17 septembrie 2012 și 30 octombrie 2012, pronunțate în dosarele nr. 462/54/2012, nr. 743/89/2012 și, respectiv, nr. 30/1/2012, Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
pentru abrogarea alin. (2) al
art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Erpia" - S.A. din Craiova, Bianca Ungureanu și, respectiv, Maria Doina Jurubiță în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de revizuire a unor hotărâri judecătorești formulate în temeiul
art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, la adoptarea legii criticate, a fost încălcat principiul bicameralismului, întrucât propunerea legislativă a fost adoptată de Senat într-o redactare diferită și cu un conținut contrar propunerii legislative inițiale, ignorându-se forma adoptată de Camera Deputaților în care se propunea modificarea
art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
pentru a pune de acord textul cu
Decizia Curții Constituționale nr. 1.609 din 9 decembrie 2010 . Totodată, se susține că abrogarea
art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
contravine și art. 75 alin. (4) din Constituție, întrucât Camera decizională trebuia să retrimită legea la prima Cameră sesizată, Camera Deputaților, aceasta având competența de a decide definitiv, potrivit dispozițiilor constituționale.
Se mai arată că legea criticată contravine și art. 79 alin. (1) din Constituție, întrucât avizul favorabil al Consiliului Legislativ a fost obținut cu privire la textul propus de inițiator, iar nu referitor la un text cu efecte juridice fundamental diferite, chiar antagonice.
Se precizează că adoptarea de către legiuitor a unor norme contrare celor hotărâte printr-o decizie a Curții Constituționale contravine art. 147 din Constituție. Prin desființarea unei căi extraordinare de atac prevăzute de contenciosul administrativ s-a produs un efect opus celui preconizat prin soluția Curții Constituționale.
Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că legea de abrogare este consecința firească a soluției pronunțate de Curtea Constituțională, o eventuală reglementare unitară privind un motiv distinct de revizuire care să facă trimitere la prioritatea dreptului comunitar trebuind să facă obiectul noului cod de procedură civilă, nu al unor proceduri speciale.
Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, legiuitorul având dreptul de a stabili regulile de procedură după care trebuie să se desfășoare procedura judiciară, inclusiv în ceea ce privește căile extraordinare de atac.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile
nu încalcă dispozițiile constituționale, întrucât abrogarea unei căi de atac extraordinare, prezentă într-o lege specială, nu reprezintă o încălcare a drepturilor și libertăților cetățenești și nici nu poate fi privită ca o măsură discriminatorie, deoarece nu creează privilegii sau dezavantaje pentru anumite categorii de subiecte de drept.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul, în punctul de vedere formulat în Dosarul nr. 1.353D/2012, observă că motivarea excepției vizează vicii de neconstituționalitate extrinsecă prin prisma procedurii de adoptare a
la nivelul celor două Camere ale Parlamentului. Arată, sub acest aspect, că respectarea procedurilor parlamentare constituționale incumbă exclusiv Camerelor Parlamentului, astfel că doar acestea se pot pronunța asupra realității și motivării celor expuse de autorul criticii de neconstituționalitate, Guvernul și Ministerul Justiției ca parte componentă a Guvernului nefiind în măsură să facă aprecieri în acest sens.
Avocatul Poporului apreciază, în cuprinsul punctului de vedere exprimat în Dosarul nr. 946D/2012, că legea criticată este constituțională. În acest sens, precizează că, în exercitarea funcției sale legislative, Parlamentul poate decide să nu mai reexamineze legea sau dispozițiile din conținutul ei declarate neconstituționale și să le scoată din circuitul legislativ.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise transmise la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
pentru abrogarea alin. (2) al
art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011, al cărei articol unic prevede că "Alineatul (2) al articolului 21 din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă."
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, legea criticată contravine următoarelor dispoziții din Constituție: art. 61 alin. (2) care stabilește structura bicamerală a Parlamentului României, art. 75 alin. (4) care reglementează cu privire la modalitatea de adoptare de către ambele Camere a prevederilor care intră în competența decizională a primei Camere sesizată cu un proiect de lege, art. 79 alin. (1) privind rolul Consiliului Legislativ și art. 147 alin. (1) și (4) referitor la efectele deciziilor Curții Constituționale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin
Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, a admis excepția de neconstituționalitate a
pentru abrogarea alin. (2) al
art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
și a constatat că aceasta este neconstituțională în ansamblul său.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că, din perspectiva procedurii de adoptare, au fost nesocotite rigorile principiului bicameralismului, consacrat prin art. 61 alin. (2) din Constituție, întrucât Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat propunerea legislativă într-o redactare fundamental diferită, al cărei sens era opus față de conținutul inițial al propunerii care fusese adoptată de Camera Deputaților, ca primă Cameră sesizată. Mai mult, soluția legislativă adoptată - și anume abrogarea alin. (2) al
art. 21 din Legea nr. 554/2004
- nu făcuse obiectul dezbaterii în plenul Camerei Deputaților. În acest fel s-a ajuns ca rezultatul final al propunerii legislative depuse la Camera Deputaților să nu mai fie modificarea, în acord cu
Decizia Curții Constituționale nr. 1.609 din 9 decembrie 2010 , a dispozițiilor declarate neconstituționale prin decizia menționată - așa cum a fost în intenția inițiatorilor propunerii legislative -, ci eliminarea întregului alineat (2) din
art. 21 al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , deși Curtea constatase, prin aceeași decizie, că, sub aspectul criticilor față de care examinase constituționalitatea
art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , acesta cuprindea o singură teză neconstituțională - teza a doua. Astfel a fost înlăturat în totalitate motivul de revizuire suplimentar instituit prin alin. (2) teza întâi al
art. 21 din Legea nr. 554/2004 , finalitate ce nu corespundea nici celor statuate prin
Decizia Curții Constituționale nr. 1.609 din 9 decembrie 2010 , nici intenției inițiatorilor propunerii legislative.
În consecință, Curtea a observat că, procedând astfel, Senatul, în calitate de cameră decizională, s-a îndepărtat de sensul prevederilor art. 147 alin. (1) din Constituție - care fuseseră avute în vedere la inițierea propunerii legislative -, deturnând obligația legiuitorului de punere de acord a textului neconstituțional cu normele fundamentale, deci de legiferare în sens pozitiv, într-o legiferare negativă, constând în abrogarea textelor constatate ca fiind neconstituționale.
Totodată, Curtea a constatat că înlăturarea prin
a unui mijloc procedural care permitea redeschiderea unor procese soluționate irevocabil, dar în cursul cărora s-a încălcat dreptul Uniunii Europene, mijloc care asigura aplicarea unitară a legislației europene, astfel cum trebuia aceasta interpretată încă de la intrarea sa în vigoare, este de natură să nesocotească obligația asumată de statul român prin Actul de aderare, obligație înscrisă în art. 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și garantată prin art. 148 alin. (4) din Constituție.
Față de soluția de admitere pronunțată prin decizia menționată și ținând cont de prevederile
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
și de cele ale art. 147 alin. (1) din Constituție, prezenta excepție de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
pentru abrogarea alin. (2) al
art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială Erpia - S.A. din Craiova în Dosarul nr. 462/54/2012 al Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Bianca Ungureanu în Dosarul nr. 743/89/2012 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal și de Maria Doina Jurubiță în Dosarul nr. 30/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.