Decizia nr. 42/1993

Curtea Constituțională a fost sesizată, la data de 30 iunie 1993, de către 52 deputați, respectiv de domnii Ion Diaconescu, Ion Ratiu, Constantin Ionescu, Gavril Dejeu, Cornel Sturza Popovici, Aurelian Paul Alecu, Florian Ion-Angelo, Vasile Gheorghe Victor Pop, Ion Hui, Emilian Bratu, Tudor Gavril Dunca, Costel Paunescu, Valentin Argesanu, George Stanescu, Petre Dugulescu, Viorel Pavel, Remus-Constantin Opris, Sorin Victor Lepsa, Mihai Nica, Ion Cornita, Otto- Ernest Weber, Cornel Protopopescu, Valentin Vasilescu, Ioan Victor Pica, Teodor Vintilescu, Liviu Neculai Marcu, Niculae Cerveni, Alexandru Simionovici, Mircea Ioan Popa, Ioan Muresan, Gabriel Țepelea, Gheorghe Cristea, Varujan Vosganian, Mircea Ciumara, Barbu Pitigoi, Calin Emil Anastasiu, Romulus Ioan Joca, Vasile Mandroviceanu, George Crin Laurentiu Antonescu, Stelian Tanase, Alexandru Athanasiu, Petru Litiu, Dorel Coc, Horia Mircea Rusu, doamna Smaranda Dobrescu, domnii Emil Livius Nicolae Puțin și Dinu Patriciu, doamna Teodora-Bertzi, domnii Ion Berciu, Mihail Bucur, Victor Babiuc și Radu Mircea Berceanu asupra neconstitutionalitatii eliminării art. 30^1 din proiectul Legii de modificare și completare a Legii nr. 35/1991, în forma adoptată de Camera Deputaților.

În sesizare, grupul de deputați susține, în esenta, ca prin neadoptarea articolului respectiv, care ar fi dat posibilitate investitorilor străini sa dobindeasca dreptul de proprietate asupra terenurilor, s-a creat confuzie și a fost distorsionat spiritul legii, prin echivalarea eliminării art. 30^1 cu legiferarea interdicției de dobândire în proprietate de terenuri de către societățile comerciale, persoane juridice române, cu capital străin, în întregime sau parțial.

Curtea Constituțională constata ca sesizarea s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 144 lit. a) din Constituție și ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 s-a solicitat celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, punctul lor de vedere în legătură cu sesizarea primită.

În punctul de vedere al Camerei Deputaților se apreciază ca sesizarea este neîntemeiată deoarece eliminarea unui text din proiectul de lege se poate face numai în cadrul procedurii de adoptare a acestuia. După epuizarea acestei proceduri - când proiectul devine lege, potrivit art. 144 lit. a) din Constituție -, legea poate face obiectul controlului de constituționalitate la Curtea Constituțională, dar numai pentru prevederile pe care le conține și care reprezintă voința legiuitorului.

În punctul de vedere al Guvernului se arata, în esenta, ca ceea ce face obiectul controlului constituțional este exclusiv forma finala a legii adoptate de Parlament și ca, în sesizare, nu se pune în discuție un aspect de neconstituționalitate, de competența Curții, ci o problemă de interpretare și aplicare a legii de competența, după caz, a autorității legiuitoare sau a instanțelor judecătorești de drept comun.

Senatul nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

examinînd sesizarea grupului de deputați, punctele de vedere ale Camerei Deputaților și Guvernului, precum și concordanta dintre aspectele criticate și dispozițiile constituționale, retine următoarele:

Competența sa este determinata de art. 144 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, cu deosebire art. 12 și 13.

Potrivit art. 144 lit. a) din Constituție, Curtea "se pronunța asupra constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora... ", formulare care este folosită și de art. 13 alin. (1), lit. A) a) și art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

De asemenea, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 face precizarea "Curtea Constituțională poate fi sesizată pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 144 din Constituție și în condițiile stabilite potrivit prezentei legi"

Din aceste dispoziții legale rezultă, în mod clar, ca este vorba de controlul constituționalității legilor, înainte de promulgarea acestora, ceea ce presupune ca legea a fost adoptată de Parlament, în forma în care a fost adoptată, iar nu de un text dintr-un proiect de lege sau un amendament propus Parlamentului, dar care nu a fost adoptat de acesta, deoarece în ultima situație nu este vorba de un text de "lege".

Drept urmare, Curtea Constituțională nu este competența sa verifice constituționalitatea textelor din proiectele de legi, propunerile legislative și amendamentele prezentate Parlamentului, dar neadoptate de acesta, asa cum este în cazul sesizării privitoare la art. 30^1 din proiectul de lege care, prin adoptarea de Parlament în forma adoptată, a devenit "Legea de modificare și completare a Legii nr. 35/1991 privind investițiile străine".

În legătură cu problema referitoare la semnificatia eliminării art. 30^1 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine, pentru interpretarea acestei legi, anume dacă din eliminarea menționată rezultă ori nu interdicția pentru societatea comercială română, cu capital străin total ori numai parțial, de a avea în proprietate terenuri situate în România, aceasta problema este de interpretare și aplicare a legii și se soluționează, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, de către organul competent chemat să aplice legea, astfel încât semnificatia menționată în sesizare nu poate fi reținută.

Pentru motivele arătate, neadoptarea de către Parlament a art. 30^1 din proiectul de lege, devenit Legea pentru modificare și completarea Legii nr. 35/1991 privind regimul investițiilor străine, precum și semnificatia ori consecințele acestei neadoptari nu se încadrează în noțiunea constituționalității " ...legilor, înainte de promulgarea acestora" și deci nu intră în competența Curții Constituționale.

Având în vedere considerentele expuse,

vazind și dispozițiile art. 144 lit. a) și ale art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și prevederile art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constata ca soluționarea sesizării nu este de competența Curții Constituționale, nefiind vorba de un text de lege adoptat de Parlament.

Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Deliberarea a avut loc la data de 8 iulie 1993 și la ea au participat Vasile Gionea, președinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu și Victor-Dan Zlatescu, judecători.