Decizia nr. 1490/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Insolvență "Pop Laurențiu" din comuna Frecăței, satul Telița, județul Tulcea, în Dosarul nr. 7.446/212/2010 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.519D/2010.

La apelul nominal se prezintă Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență - Filiala Constanța, prin avocat Cristina Raluca Velea, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care, invocând jurisprudența Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006 , solicită respingerea excepției ca fiind inadmisibilă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, critica vizând aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale de către instanțele judecătorești.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.446/212/2010, Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Cabinetul Individual de Insolvență "Pop Laurențiu" din comuna Frecăței, satul Telița, județul Tulcea, într-o cauză având ca obiect soluționarea căii de atac a recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate vin în contradicție flagrantă cu prevederile art. 372 și următoarele din Codul de procedură civilă, statuând că o anumită categorie de bunuri nu poate fi supusă executării silite, chiar în situația în care hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, pronunțată de o instanță competentă, constituie titlu executoriu. Astfel, printro lege ordinară se derogă de la o lege organică. În plus, lipsa de transparență în modul de repartizare și administrare a fondului de lichidare fiind de notorietate, prin dispozițiile

art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006

s-a deschis calea abuzurilor din partea Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență.

Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că principiul liberului acces la justiție nu este îngrădit, dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție menționând faptul că stabilirea procedurii de judecată, în care este inclusă și procedura executării silite, se face prin lege, iar excluderea prin dispozițiile legale criticate de la posibilitatea executării silite a sumelor existente în fondul de lichidare administrat de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență constituie opțiunea legiuitorului.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanță cu prevederile constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(10) Sumele din fondul de lichidare nu pot face obiectul măsurilor asigurătorii sau al executării silite."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat asupra dispozițiilor criticate, sub aceleași aspecte ca și cele invocate în cauza de față, prin

Decizia nr. 878 din 30 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011. Cu acel prilej Curtea a reținut că "este, prin urmare, incontestabil faptul că excepția de neconstituționalitate vizează, în realitate, o chestiune de interpretare a legii în sensul scoaterii de sub incidența normei a măsurilor asigurătorii sau a executării silite declanșate de lichidatorii judiciari cu privire la creanțele izvorâte din exercitarea profesiei lor. Însă o atare operație ține strict de competența instanțelor judecătorești, iar nu de cea a Curții Constituționale, motiv pentru care excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Fondul de lichidare, instituit prin dispozițiile

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , a avut drept scop ca, în lipsa disponibilităților bănești ale debitorului falit, din care să se poată efectua cheltuielile prevăzute la alin. (1) al art. 4, să reprezinte o sursă de finanțare pentru acoperirea acestor cheltuieli de lichidare, sens în care prin dispozițiile art. 4 alin. (6) se prevede și modalitatea de constituire a acestui fond. Prin urmare, legiuitorul a stabilit cu titlu de principiu care sunt cheltuielile de lichidare, de unde se plătesc acestea (din averea debitorului), precum și care este soluția în cazul în care debitorul falit nu are disponibilități din care să poată efectua aceste cheltuieli. Astfel a apărut ideea de înființare a unui fond de lichidare instituit prin

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

și constituit prin dispozițiile art. 4 alin. (6) din aceeași lege.

În această situație, nu rămâne decât ca instanța de judecată sesizată cu o cerere de executare a unor astfel de cheltuieli de către lichidatorii care au efectuat cheltuieli cu lichidarea debitorului falit să facă interpretarea sistematică a tuturor dispozițiilor art. 4 și să se pronunțe în consecință".

Rațiunile care au stat la baza adoptării soluției anterioare își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, astfel încât aceasta se impune a fi menținută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Cabinetul Individual de Insolvență "Pop Laurențiu" din comuna Frecăței, satul Telița, județul Tulcea, în Dosarul nr. 7.446/212/2010 al Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.