Decizia nr. 312/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 998, 999, 1073, 1075, 1094 și 1096 din Codul civil, excepție ridicată de George Dumitru Gavriloaie în Dosarul nr. 7.979/112/2010 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 419D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

În acest sens arată că, prin modul în care a fost formulată, excepția nu îndeplinește exigențele

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7.979/112/2010, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 998, 999, 1073, 1075, 1094 și 1096 din Codul civil, excepție ridicată de George Dumitru Gavriloaie într-o cauză având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, categoriile de persoane care nu au drept de vot, dreptul la muncă, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și apărarea țării, fără a explica în concret în ce constă pretinsa contrarietate dintre prevederile legale criticate și normele fundamentale invocate.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, revenind instanței judecătorești sarcina de a verifica în concret întrunirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale și întinderea acesteia. De altfel, instanța apreciază că normele constituționale invocate "nu sunt relevante pentru soluționarea excepției și nu au incidență cu obiectul cauzei care se conturează în spațiul răspunderii civile delictuale."

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 998, 999, 1073, 1075, 1094 și 1096 din Codul civil, care au următorul conținut:

- Art. 998: "Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.";

- Art. 999: "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.";

- Art. 1073: "Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.";

- Art. 1075: "Orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.";

- Art. 1094: "Obligația de a face nu se poate achita de altă persoană în contra voinței creditorului, când acesta are interes ca debitorul chiar s-o îndeplinească.";

- Art. 1096: "Plata trebuie să se facă creditorului sau împuternicitului său, sau aceluia ce este autorizat de justiție sau de lege a primi pentru dânsul.

Plata dată aceluia ce n-are împuternicire de a primi pentru creditor, este valabilă, dacă acest din urmă o ratifică sau profită de dânsa."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), (2) și (3) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, art. 36 alin. (2) privind categoriile de persoane care nu au drept de vot, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 52 alin. (1) și (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 55 privind apărarea țării.

Curtea constată că textele de lege criticate au fost abrogate prin

art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Cu toate acestea, prevederile art. 998, 999, 1073, 1075, 1094 și 1096 din Codul civil continuă să își producă efectele juridice în cauza concretă dedusă judecății, astfel încât, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a examina excepția de neconstituționalitate a prevederilor de lege cu care a fost sesizată, potrivit principiului tempus regit actum.

Examinând excepția, Curtea constată că autorul excepției își rezumă critica la simpla enumerare a anumitor dispoziții din Constituția României, fără a explica în concret în ce constă pretinsa neconstituționalitate a prevederile legale criticate.

Potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, ca atare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește invocarea unor texte constituționale pretins încălcate și a unor motive de neconstituționalitate.

În acest sens, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că excepția de neconstituționalitate trebuie să îndeplinească anumite exigențe de ordin structural, printre care și aceea de a motiva, în concret, în ce constă pretinsa contrarietate a textului legal dedus controlului de constituționalitate cu normele constituționale invocate, întrucât altfel, acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile

art. 146 din Constituție. (A se vedea, Decizia nr. 1.159 din 15 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011).

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 998, 999, 1073, 1075, 1094 și 1096 din Codul civil, excepție ridicată de George Dumitru Gavriloaie în Dosarul nr. 7.979/112/2010 alTribunalului Bistrița-Năsăud - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 martie 2012.