Decizia nr. 37/1993

Mihai Constantinescu - președinte

Antonie Iorgovan - judecător

Ioan Muraru - judecător

Raul Petrescu - procuror

Constantin Burada - magistrat-asistent.

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a

Precizărilor nr. 110106/1993

ale Ministerului Finanțelor, invocată de reclamanta Regia Autonomă de Electricitate "Renel", în dosarul nr. 224/1993 al Tribunalului Municipiului București, Secția de contencios administrativ.

Președintele declara ședința deschisă și dispune să se facă apelul și în dosarul nr. 29 C/1993, având drept obiect soluționarea excepției de neconstituționalitate a acelorași precizări, invocată de reclamanta Uniunea Sindicatului Independent din Banca Comercială Română - S.A., în dosarul nr. 251/1993 al Tribunalului Municipiului București, Secția de contencios administrativ.

La apelul nominal făcut de către magistratul-asistent au răspuns, în dosarul nr. 26 C/1993, domnul consilier juridic Miron Niculescu pentru Regia Autonomă de Electricitate "Renel" și doamna consilier Melania Craciun pentru Ministerul Finanțelor, iar în dosarul nr. 29 C/1993, domnul consilier juridic Panait Teodor, din partea Ministerului Finanțelor, lipsa fiind reprezentantul Uniunii Sindicatului Independent din Banca Comercială Română - S.A., care a depus însă concluzii scrise.

Procedura este completa.

Președintele completului de judecată, ținând seama de propunerea facuta în raportul întocmit de judecătorul-raportor, pune în discuția părților conexarea celor două dosare.

Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

Având în vedere ca în ambele dosare se invoca neconstituționalitatea

Precizărilor nr. 110106/1993

ale Ministerului Finanțelor, dispune conexarea dosarului nr. 29 C/1993 la dosarul nr. 26 C/1993.

Fața de declarația părților că nu cunosc raportul întocmit în cauza, președintele completului da cuvântul domnului judecător Antonie Iorgovan pentru prezentarea lui.

Judecătorul-raportor arata ca în cele doua cauze se pune problema relatiei dintre contenciosul administrativ și contenciosul constituțional, implicit a raportului dintre legalitate și constituționalitate în cazul unui act administrativ normativ. Constituția României instituie o ierarhizare a normelor juridice după forta acestora de a produce efecte juridice care, la rândul ei, este data de poziția autorității de la care emana norma, respectiv de conținutul reglementării ori al regulilor de adoptare. În dreptul public modern sunt unanim recunoscute principiul supremației Constituției și, respectiv, al supremației legii, iar pentru garantarea lor funcționează, în primul caz, controlul constituționalității legilor, iar în cel de-al doilea caz, instituția contenciosului administrativ. În cazul actului administrativ nu apare o problemă specială de neconstituționalitate deoarece el nu se emite, de regula, în aplicarea Constituției, ci în aplicarea legii care, la rândul ei, are la baza Constituția.

Dacă un act administrativ este contrar Constituției, astfel cum se pretinde prin excepțiile de fața, aceasta reprezintă o formă agravată de ilegalitate, partea lezata având deschisă calea acțiunii în contenciosul administrativ, potrivit art. 21 și

art. 48 din Constituție și Legii nr. 29/1990 .

Nemaifiind alte probleme prealabile, președintele completului da cuvântul părților.

Domnul consilier juridic Miron Niculescu susține ca, prin

Precizările nr. 110106/1993 , Ministerul Finanțelor a instituit un nou impozit, respectiv pe ajutoarele acordate salariaților, măsura ce contravine art. 138 alin. (1) din Constituție care prevede că impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege și, în consecința, solicita admiterea excepției.

Doamna consilier Melania Craciun, reprezentanta Ministerului Finanțelor, solicita respingerea excepției, sustinand ca, potrivit

art. 2 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională asigura numai controlul constituționalității legilor, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului, astfel încât precizările supuse controlului, nefacand parte din categoria acestor acte normative, controlul lor nu intră în competența Curții.

Domnul consilier juridic Panait Teodor, din partea Ministerului Finanțelor, se raliaza concluziilor puse de doamna consilier Melania Craciun și solicita, de asemenea, respingerea excepției, în cauza nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) coroborat cu

art. 13 lit. A) lit. b) și c) din Legea nr. 47/1992 .

Reprezentantul Ministerului Public, domnul procuror Raul Petrescu, pune concluzii de respingere a excepției, întrucât constatarea ilegalitatii unui act administrativ, individual sau normativ, chiar dacă rezultă și din încălcarea unei prevederi constituționale, este de competența instanțelor judecătorești.

În notele scrise depuse, Uniunea Sindicatului Independent din Banca Comercială Română - S.A. solicita admiterea excepției cu motivarea ca precizările emise încalcă prevederile art. 51 și 138 alin. (1) din Constituție, întrucât legea, ca act normativ ce emana de la unica autoritate legiuitoare - Parlamentul României -, nu poate fi modificată, limitată sau abrogată decât printr-un act cu aceeași putere normativa, adoptat de Parlament.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

Luând act de excepțiile invocate, de susținerile părților, de opinia instanței de judecată, de punctul de vedere al Guvernului și de raportul judecătorului-raportor, având în vedere

Precizările nr. 110106/1993

ale Ministerului Finanțelor, precum și dispozițiile

art. 144 lit. c) din Constituție și prevederile Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Precizările nr. 110106/1993

ale Ministerului Finanțelor s-au emis în aplicarea

art. 5 lit. c) din Legea nr. 32/1991

privind impozitul pe salariu.

Regia Autonomă de Electricitate "Renel" și Uniunea Sindicatului Independent din Banca Comercială Română - S.A. au atacat în fața instanței de contencios administrativ a municipiului București legalitatea acestor precizări, solicitând să fie anulate ca neconstituționale, întrucât ar institui un impozit neprevăzut de lege, ceea ce este contrar art. 134 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia impozitele se stabilesc numai prin lege.

Secția de contencios administrativ a Tribunalului Municipiului București, prin încheierile din 6 aprilie și 22 aprilie 1993, a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției. În Încheierea din 6 aprilie 1993, instanța și-a exprimat opinia în sensul admiterii excepției.

Potrivit

art. 24 din Legea nr. 93/1992 , s-au cerut punctele de vedere ale Camerei Deputaților, Senatului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepția nu este de competența Curții Constituționale întrucât nu privește constituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ci a unui act a cărui cenzura, sub aspectul legalității, este de competența exclusiva a instanțelor judecătorești.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctul lor de vedere.

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională se pronunța exclusiv asupra excepțiilor de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor.

Prin lege se înțelege numai un act adoptat de Parlament. Conceptia Constituției referitoare la controlul constituționalității legii are în vedere acest concept, rezultând din imbinarea criteriului formal cu cel material, întrucât conținutul legii este determinat de importanța acordată de legiuitor aspectelor reglementate. Pe cale de consecința, nu poate fi reținută teza reclamanților potrivit căreia, prin precizările respective, s-ar fi introdus un impozit nou și, întrucât stabilirea de impozite se face numai prin lege, Curtea ar fi competența să se pronunțe asupra constituționalității lui.

Potrivit Constituției, ceea ce nu intră în sfera de competența a Curții Constituționale, chiar dacă privește conformitatea cu dispozițiile Constituției, intră în sfera contenciosului administrativ, în sensul de litigiu de competența instanțelor judecătorești. Constituția nu reglementează un sistem special și specializat de instanțe de contencios administrativ, ci da această competență instanțelor judecătorești în genere, potrivit

art. 125. Faptul ca prin Legea nr. 29/1990

s-au înființat secții speciale de contencios administrativ nu constituie un temei pentru o jurisdicție paralela de contencios administrativ. Acestea, alături de celelalte secții ale instanțelor judecătorești - civile, penale etc. -, alcătuiesc sistemul instanțelor judecătorești în fruntea cărora se afla Curtea Suprema de Justiție.

De aceea, actele normative și individuale ale Guvernului, ministerelor și celorlalte autorități ale administrației publice, centrale sau, după caz, locale, indiferent de materia la care se referă, sunt controlate, sub aspectul legalității, de instanțele de contencios administrativ. Aceasta concluzie se impune și atunci când ilegalitatea actului administrativ privește nerespectarea a insesi legii fundamentale, fiind emis prin exces de putere, adică cu depășirea limitelor și condițiilor de exercitare a competentei organului emitent.

Având în vedere cele arătate, rezultă ca legalitatea precizărilor ce fac obiectul excepției de neconstituționalitate invocate este de competența Secției de contencios administrativ a Tribunalului Municipiului București. În fond, neconstituționalitatea unui act administrativ nu reprezintă altceva decât o formă agravată de ilegalitate.

În consecința, ținând seama de prevederile art. 144 lit. c) și art. 125 din Constituție, precum și de dispozițiile art. 13 lit. A) lit. c) și

art. 25 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate invocată de Regia Autonomă de Electricitate "Renel" și de Uniunea Sindicatului Independent din Banca Comercială Română - S.A. și constata ca stabilirea legalității

Precizărilor nr. 110106/1993

ale Ministerului Finanțelor este de competența instanței de contencios administrativ.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 6 iulie 1993.