Decizia nr. 228/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 591 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Luanchim" - S.R.L. din Comănești în Dosarul nr. 6.800/110/2009 al Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ și de Societatea Comercială "Precon" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.127/257/2009 al Tribunalului Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.164D/2010 și nr. 2.171D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.171D/2010 la Dosarul nr. 2.164D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 17 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.800/110/2009, Tribunalul Bacău - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 591 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Luanchim" - S.R.L. din Comănești.

Prin Încheierea din 9 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.127/257/2009, Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 591 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Precon" - S.R.L. din Cluj-Napoca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul criticat instituie o prezumție potrivit căreia pârâta ar datora anumite sume de bani reclamantei, ceea ce contravine prevederilor art. 21 și art. 44 din Constituție. De asemenea, textul criticat se constituie într-un temei nejustificat, ce se află la îndemâna creditorului care poate solicita aplicarea sechestrului asigurător, cu toate că are la dispoziție și alte mijloace procedurale. Totodată, susține că textul criticat face posibilă instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, ori de câte ori creditorul a introdus o acțiune și invocă o creanță exigibilă, constatată printr-un înscris. Legiuitorul apreciază că îndeplinirea acestor condiții este suficientă pentru a justifica dispunerea măsurii sechestrului asigurător, necondiționând-o de conduita pretinsului debitor sau de solvabilitatea acestuia, ceea ce este de natură a încălca prevederile art. 21, art. 44, art. 53 și art. 136 alin. (5) din Constituție.

Tribunalul Bacău - Secția comercială și contencios administrativ arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 591 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut: "Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă se dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.

Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.

Instanța poate încuviința sechestrul asigurător, chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiție, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 136 alin. (5) referitoare la inviolabilitatea proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor criticate, de exemplu prin

Decizia nr. 869 din 24 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 30 iulie 2010,

Decizia nr. 166 din 22 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, sau

Decizia nr. 597 din 20 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 11 iunie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că excepția este neîntemeiată, reținând că procedura măsurilor asigurătorii nu soluționează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, prin care se urmărește valorificarea acestuia. Rațiunea legiuitorului a fost aceea de a preîntâmpina riscul la care este expus titularul dreptului, și anume situația în care, deși dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, așadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.

Împrejurarea că, pentru rațiunile înfățișate, legiuitorul a reglementat, prin dispozițiile art. 591 din Codul de procedură civilă, instituția sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului nu are semnificația încălcării dreptului acestuia la un proces echitabil, întrucât el are posibilitatea de a se adresa justiției și, în acest cadru, beneficiind de toate garanțiile procesuale, poate învedera instanței împrejurările care justifică sau nu luarea acestei măsuri.

Tot astfel, nu se încalcă nici dreptul de proprietate, atâta vreme cât măsura reglementată de textul de lege criticat are caracter provizoriu și nu soluționează fondul dreptului. În plus, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferă legiuitorului competența de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea, în cauza de față neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 591 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Luanchim" - S.R.L. din Comănești în Dosarul nr. 6.800/110/2009 al Tribunalului Bacău - Secția comercială și contencios administrativ și de Societatea Comercială "Precon" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.127/257/2009 al Tribunalului Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2011.