Decizia nr. 265/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1^1 și

art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Ion Taftă în Dosarul nr. 1.242/231/2009 al Tribunalului Vrancea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.953D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.954D/2010 și nr. 1.957D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, ridicată de Pavel Tiroiu și Marius Bălan în dosarele nr. 2.661/231/2009 și, respectiv, nr. 2.347/231/2009 ale Tribunalului Vrancea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.954D/2010 și nr. 1.957D/2010 la Dosarul nr. 1.953D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, apreciind că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 2 februarie 2010, 30 martie 2010 și 25 mai 2010, pronunțate în dosarele nr. 1.242/231/2009, nr. 2.661/231/2009 și, respectiv, nr. 2.347/231/2009, Tribunalul Vrancea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1^1 și

art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Ion Taftă, Pavel Tiroiu și, respectiv, Marius Bălan în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate de aceștia împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textele de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care permit aplicarea unei amenzi într-un cuantum "exorbitant și nejustificat" unei persoane fizice neînregistrate la oficiul registrului comerțului ca desfășurând activități de transport. Arată că impunerea unei asemenea amenzi în sarcina unei persoane fizice încalcă grav dreptul de proprietate asupra sumelor de bani pe care le deține. Susțin că se nesocotește și dreptul la libera circulație, întrucât orice persoană fizică "are dreptul să transporte pe oricine dorește, fără niciun fel de restricție".

Tribunalul Vrancea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, precizează că dispozițiile

art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003

sunt norme coercitive, care nu aduc nicio atingere dreptului de proprietate privată, ale cărui conținut și limite sunt stabilite de lege, și nici dreptului la libera circulație, ale cărui condiții de exercitare sunt, de asemenea, stabilite prin lege. Arată că, în opinia sa, motivele invocate privesc, în esență, modul de interpretare și aplicare a legii la speță, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale, fiind un atribut al instanței de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, prevederile art. 1^1 și

art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003, modificată și completată prin

Legea nr. 265/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 3 august 2007. Din cuprinsul motivărilor excepției, rezultă însă că în ceea ce privește art. 1^1, autorii acesteia au în vedere doar lit. v) a articolului menționat. Prin urmare, Curtea urmează să rețină ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 1^1 lit. v) și

art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003 , care au următoarea redactare:

- Art. 1^1 lit. v): "În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: (...)

v) transportator - persoană fizică, asociație familială sau persoană juridică înregistrate la registrul comerțului pentru a desfășura activități de transport cu vehicule rutiere."

- Art. 55 pct. 5 lit. a): "Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: (...)

5. cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei:

a) aplicabilă transportatorilor pentru nerespectarea prevederilor art. 7 și 8."

Dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 38/2003 , la care fac referire cele ale art. 55 pct. 5 lit. a), stabilesc că transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizați, iar cele ale art. 8 stabilesc că autorizația de transport se eliberează de către autoritatea de autorizare pe durată nedeterminată și este valabilă cu condiția vizării acesteia la fiecare 5 ani de către aceasta, odată cu verificarea îndeplinirii condițiilor care stau la baza emiterii unei astfel de autorizații.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Legea fundamentală cuprinse la art. 25 - "Libera circulație" și la art. 44 - "Dreptul de proprietate privată", precum și celor ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privitoare la protecția dreptului de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că

art. 1^1 din Legea nr. 38/2003

cuprinde o serie de definiții, la litera v) figurând noțiunea de transportator. Legiuitorul a optat pentru această modalitate clară de explicitare a termenilor specifici cu care operează

Legea nr. 38/2003 , în vederea fixării cadrului general al actului normativ. Or, aceasta reprezintă o operațiune de tehnică legislativă care nu aduce atingere în niciun fel vreunuia dintre textele constituționale invocate de autorii excepției.

În ceea ce privește prevederile

art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003 , Curtea constată că nu poate reține critica referitoare la pretinsa nesocotire a dispozițiilor constituționale ale art. 44 și ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Aplicarea și executarea unor sancțiuni pecuniare, deși conduc la diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile privitoare la ocrotirea proprietății private, întrucât sunt consecința unor încălcări ale legii. Calificarea de către legiuitor a unor fapte, în funcție de pericolul social, drept contravenții, precum și sancționarea acestora, respectiv stabilirea limitelor minime și maxime ale amenzilor ce pot fi aplicate în cazul constatării săvârșirii contravențiilor, reprezintă o concretizare a obligației generale a statului de a asigura crearea cadrului legal de desfășurare a anumitor activități, ceea ce implică și sancționarea nerespectării comportamentelor prescrise de normele astfel instituite.

Totodată, Curtea observă că prevederile art. 25 din Legea fundamentală nu au incidență în cauza de față. Așa cum a reținut în mod constant Curtea în jurisprudența sa, de exemplu, în

Decizia nr. 44 din 27 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, dreptul la liberă circulație vizează libertatea de mișcare a cetățeanului, textul constituțional reglementând cele două aspecte care formează acest drept fundamental, și anume libera circulație pe teritoriul României și libera circulație în afara teritoriului țării. Dispozițiile constituționale menționate nu fac însă referire nici la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație, nici la posibilitatea neîngrădită a oricărei persoane de a "transporta pe oricine dorește", astfel cum susțin autorii excepției. Dimpotrivă, Curtea a statuat că fiecare cetățean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), dar cu respectarea regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora, menite să ocrotească anumite valori economice și sociale, precum și drepturi și libertăți ale cetățenilor. Din această perspectivă, Curtea constată că textele ce formează obiectul prezentei excepții, care definesc noțiunea de transportator și stabilesc o anumită contravenție în domeniul transportului în regim de taxi și al transportului în regim de închiriere, nu pot fi analizate prin prisma dreptului la liberă circulație garantat de dispozițiile art. 25 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1^1 lit. v) și

art. 55 pct. 5 lit. a) din Legea nr. 38/2003

privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, excepție ridicată de Ion Taftă, Pavel Tiroiu și Marius Bălan în dosarele nr. 1.242/231/2009, nr. 2.661/231/2009 și, respectiv, nr. 2.347/231/2009 ale Tribunalului Vrancea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2011.