Decizia nr. 357/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Damian Alexandru Dragoș în Dosarul nr. 10.626/245/2005 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.626/245/2005, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 , excepție ridicată de Damian Alexandru Dragoș într-o cauză având ca obiect judecarea unor infracțiuni la legea societăților comerciale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

înfrâng libertatea economică, deoarece interpretarea și aplicarea abuzivă a textului analizat fac ca Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , administratorul, asociatul, fondatorul unei societăți să nu poată acționa în scopul împlinirii sau dezvoltării economice a acesteia. Într-o societate comercială cu capital privat un terț nu poate stabili ce acte sau fapte au caracterul unor "fapte de folosire cu rea-credință a creditului sau bunurilor societății" și, prin urmare, nu poate declanșa răspunderea fondatorului, administratorului, fără a înfrânge principiul dreptului de proprietate și fără a goli de conținut prerogativele acestui drept, deși, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, dreptul de proprietate poate fi limitat, însă aceste limite trebuie expres prevăzute de lege, or, nici legea ce conține textul criticat, nici acesta nu prevăd expres vreo limitare a dreptului de proprietate.

Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează în sensul că excepția este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, care au următoarea redactare: "(1) Se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății, care:

[...]

2. folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate și ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi. Or, Curtea a statuat în numeroase rânduri, în jurisprudența sa, că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea legii, acestea urmând a fi soluționate de către instanța de judecată, fapt ce conduce la concluzia că excepția este inadmisibilă.

Cu referire la susținerea autorului excepției, potrivit căreia activitățile desfășurate de fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății nu pot fi catalogate de alții, inclusiv de instanțele judecătorești, drept activități care se încadrează în ilicitul penal, Curtea reține că nu se poate pune semnul egalității între operațiunile pe care fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societății trebuie să le realizeze în scopul bunului mers al activității societății și folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese directe sau indirecte, deoarece acestea au atât un scop diferit, cât și interese diferite. Pe de altă parte, sancțiunea respectivă nu se poate aplica înainte de a fi dovedit caracterul penal al activităților acestora.

Ca atare, Curtea reține că art. 44 alin. (1) și art. 45 din Constituție nu sunt aplicabile situației de față.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Damian Alexandru Dragoș în Dosarul nr. 10.626/245/2005 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 martie 2011.